Recurs. Neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atac, conform principiului non reformatio in pejus
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj - Secţia I-a civilă, decizia nr. 224 din 24 ianuarie 2014
Prin Sentinţa civila nr. 9858/20.06.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost admisa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a OCPI CLUJ, respectiv a Biroului de cadastru şi Publicitate Imobiliara Cluj.
A fost admisa cererea precizata formulată de reclamanta P.A., în contradictoriu cu pârâţii BANCA T. SA.
S-a dispus radierea parţială din CF 253933 -C1-U1 CLUJ a somaţiei notate privind dosarul de executare 899/2010 al executorului bancar C.R..
A fost obligata pârâta Banca T. SA să plătească reclamantei suma de 8 ron cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 497/A/din 11.10.2013 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.A. împotriva Sentinţei civile nr. 9858 din 20.06.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost menţinută în totul.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reţinut în ceea ce priveşte primul motiv de apel, referitor la faptul că apelanta ar fi renunţat la cererea precizatoare la termenul de judecată din data de 13.06.2013, că acesta nu a putut fi primit.
Verificând încheierea de şedinţă de la termenul respectiv, 13.06.2013, s-a constatat că în cuprinsul acesteia nu se regăseşte nicio menţiune referitoare la renunţarea la judecată pretinsă de apelantă.
Încheierea de şedinţă, întocmai ca orice hotărâre judecătorească, reprezintă un act autentic, astfel încât consemnările grefierului de şedinţă, sub semnătura judecătorului, conform art. 147 Cod procedură civilă, fac dovadă deplină în ce priveşte veridicitatea susţinerilor şi cererilor părţilor menţionate în cuprinsul său până la înscrierea în fals, procedură de care apelanta nu a înţeles să uzeze.
În ce priveşte celelalte motive invocate, respectiv faptul că între apelantă şi intimată nu s-a încheiat niciun contract de credit în anul 2004, doar în anul 2006 şi că oricum, acest contract nu reprezintă titlu executoriu, nu au putut fi nici ele reţinute.
Apelanta a învestit instanţa cu o acţiune de rectificare de carte funciară al cărei temei legal se regăseşte în dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, aşa cum corect a statuat şi prima instanţă, Cu toate acestea, motivele invocate atât în susţinerea cererii cât şi cele din apel la care s-a făcut referire anterior, vizează aspecte care pot fi puse în discuţie eventual, pe calea unei contestaţii la executare, pe care apelanta însă nu a promovat-o.
Aceasta întrucât, motivele susţinute nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele cuprinse în prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996, ele constituind doar critici faţă de actele de executare întocmite.
De aceea, contrar susţinerilor apelantei, prezenta speţă nu este similară celei indicate de ea, ce a format dosarul înregistrat sub nr. . /257/2013 al Judecătoriei Mediaş, întrucât acest din urmă dosar a avut ca obiect contestaţie la executare, şi nu rectificare de carte funciară.
În plus faţă de aceste argumente, şi în pofida criticilor apelantei, tribunalul a reţinut că contractul de credit nr. 1144/211/. 11.2006 în temeiul căruia a fost declanşată executarea silită în dosarul nr.1038/2010 al executorului bancar C.R., astfel cum a rezultat din încheierea civilă nr.11212/CC/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, constituie titlu executoriu în raport de dispoziţiile art. 120 din OUG nr. 99/2006.
Apoi, sunt fără relevanţă referirile apelantei la incidenţa art. 51 din Legea nr. 7/1996 întrucât potrivit prevederilor art. 399 al. 3 C. pr. civ. « în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac», cu alte cuvinte, dacă sunt întrunite cerinţele acestui text legal, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu pe calea contestaţiei la executare, cale pe care apelanta, aşa cum s-a arătat nu a promovat-o.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P.A. solicitând admiterea recursului şi pe cale de consecinţă modificarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecata astfel cum a fost formulata iniţial, şi, în consecinţă, radierea totala din Cartea Funciara a somaţiei nr. 5338/10.08.2011 emisă de către executorul bancar al Băncii T. SA în cadrul dosarelor de executare silită nr. 899 şi 1038/2010 şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că potrivit prevederilor art. 304 pct. 9 cod proc. civ., hotărârea judecătoreasca a unei instanţe este recurabilă când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Apreciază că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că, contractul de credit nr. 1144/211/2006 în temeiul căruia a fost declanşată executarea silită în dosarul
execuţional 1038/2010 reprezintă titlu executoriu în baza dispoziţiilor art. 120 din OUG 99/2006.
În dosarul execuţional 1038/2010, executorul judecătoresc C.R. a demarat procedurile de recuperare a creanţei ce rezultă din contractual de credit nr. 1144/21.11.2004 pentru emiterea unui card tip VISA în care intimata Banca T. a împrumutat pe recurentă cu suma de bani ce a fost accesata prin cardul respectiv.
În realitate însă, între Banca T. în calitate de împrumutător şi recurentă în calitate de împrumutat nu s-a încheiat niciodată un contract de credit în anul 2004 ci doar un contract de credit din anul 2006.
Ori, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că, contractul de credit nr. 1144/211/2006 este titlu executoriu, în realitate este inexistent, între părţi s-a încheiat contractul de credit nr. 1144 din 2004. Practic, instanţa de apel nu a motivat în niciun fel respingerea acestui motiv de apel invocat, ci doar s-a rezumat la invocarea unui articol de lege, fără a avea în vedere că situaţia faptică excludea existenţa unui titlu executoriu.
Mai mult decât atât, în situaţia în care contractul de împrumut în discuţie s-ar reţine ca fiind titlul executoriu ce a stat la baza înregistrării dosarului execuţional nr. 1038/2010, consideră că nu poate fi reţinut ca titlu executoriu valabil întrucât un contract bancar pentru emiterea unui card nu poate constitui titlul executoriu atâta timp cât nu este garantat de un BO avalizat în alb.
Apreciază că în mod greşit instanţa de apel a reţinut, toate motivele invocate de apelantă reprezintă critici faţă de actele de executare întocmite şi se circumscriu analizei unei contestaţii la executare şi nu unei acţiuni întemeiate pe dreptul comun, în speţă fiind aplicabile disp. art. 399 alin 3 C. pr. civ., executarea silită având ca obiect un titlu executoriu care nu este emis de o instanţa de judecată, iar apelanta nu a promovat calea de atac a contestaţiei la executare.
A arătat recurenta că nu ar fi putut obţine radierea decât în baza unei hotărâri judecătoreşti având în vederea dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 7/1996 potrivit cărora "înscrierile şi radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive şi irevocabile [.-.]".
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că prezenta speţă nu este similară cu cea care a format obiectul dosarului înregistrat sub nr. 296/257/2013 la Judecătoria Mediaş, întrucât acesta din urmă a avut ca obiect contestaţie la executare şi nu rectificare carte funciară. Aşa cum a rezultat din sentinţa civila nr. 812/16.04.2013 pronunţată de către Judecătoria Mediaş în dosar nr. 296/257/2013 şi din încheierea de îndreptare eroare materială din data 05.06.2013 pronunţată în acelaşi dosar, definitive şi irevocabile, instanţa a dispus radierea somaţiei din CF 101021-C1-U1 Mediaş cu privire la ambele dosare execuţionale, nr. 1038/2010 şi 899/2010. Rezulta, fără putinţă de tăgadă că şi acest dosar a avut ca obiect rectificare carte funciara.
În drept, îşi întemeiază prezentul recurs pe dispoziţiile art. 299 şi urm. cod procedură civila, Legea nr. 7/1996.
Intimatul Oficiul de Cadastru şu Publicitate Imobiliară Cluj a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive solicitat admiterea acesteia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Motivele invocate de recurentă pot fi susţinute în cadrul unei contestaţii la executare sau în cadrul unei acţiuni pe fond ce poate privi analiza contractelor sau a titlurilor executorii. Hotărârea judecătorească irevocabilă la care se referă art. 51 din
Legea nr. 7/1996 este o hotărâre prin care să se analizeze în principal chiar contestaţia la executare sau analiza contractelor ori a titlurilor executorii, în principal, şi în subsidiar pe baza celor analizate în principal să dispună rectificarea cf.
Acţiunea în rectificare de carte funciară este o acţiune accesorie care se grefează pe o acţiune principală, astfel că singură acţiunea în rectificare nu poate fi nici analizată şi nici admisă.
Este ceea ce a şi reţinut instanţa de fond, atunci când arată că toate motivele enumerate de reclamantă în prezenta cerere se circumscriu unei analize în cadrul contestaţiei la executare şi că nu se poate ocoli de maniera solicitată de reclamantă această procedură specială, a contestaţiei la executare, dar în mod inexplicabil admite în parte acţiunea cu toate că valabilitatea actelor de orice fel, indiferent că sunt acte de executare sau titlurile executorii, sau valabilitatea înscrierilor, trebuia solicitată şi eventual analizată pe calea unei cereri, însă o astfel de cerere prin care să se solicite analiza actelor care au stat la baza înscrierilor în cf privind imobilele din Cluj-Napoca sau chiar să se ceară analiza înscrierilor în sine nu există.
Sentinţa nr. 812/2013, reţinută de către instanţa de fond, este a Judecătoriei Mediaş iar nu a Judecătoriei Cluj-Napoca, cum s-a reţinut din eroare, şi priveşte alte cărţi funciare, anume din Mediaş şi acte de executare privind acele imobile, iar nu cele din prezenta cauză, care sunt situate în Cluj-Napoca, şi pentru care actul de executare este valabil, nefiind analizată şi răsturnată această valabilitate.
Aşa cum prin Sentinţa nr. 812/2013 Judecătoria Mediaş s-a pronunţat asupra legalităţii actelor de executare şi apoi instanţa s-a pronunţat subsecvent asupra legalităţii înscrierilor din cartea funciară făcute pe baza acelor acte de executare asupra imobilelor din Mediaş, la fel trebuia procedat şi în prezenta cauză, chiar dacă soluţia ar putea fi aceaşi cu privire la actele de executare, însă o analiză a acestora trebuie să existe şi instanţa trebuie să se pronunţe asupra acestora în ce priveşte imobilele din prezenta cauză, chiar dacă situaţia din acel dosar este similară cu cea din prezenta cauză.
Similaritatea nu este un motiv de admitere a unei acţiuni, în sistemul de drept românesc, cât timp actul este valabil, iar nevalabilitatea lui nu a fost stabilită de către o instanţă.
Nu se poate reţine că imposibilitatea urmăririi oricărui alt imobil al reclamantei a fost stabilită prin Sentinţa nr. 812/2013 a Judecătoriei Mediaş, cât timp există acte şi înscrieri valabile, a căror valabilitate nu a făcut obiectul vreunei analize. Mai mult, prin ipoteză, executorul judecătoresc poate emite ulterior din nou şi cu privire la imobilele din Mediaş acte de executare, dar aceasta nu înseamnă că sunt din oficiu, sau prin similitudine, nule, cât timp nulitatea nu a făcut obiectul analizei instanţelor de judecată. Prin urmare, analiza legalităţii înscrierii din dosarul execuţional nr. 899/2010 nu se răsfrânge decât asupra a ceea ce s-a pronunţat instanţa din acel dosar, anume cu privire la actele de executare privind imobilele din Mediaş.
Soluţia care ar trebui pronunţată în recurs, prin prisma celor de mai sus, ar fi de modificare şi de respingere în întregime a acţiunii.
Având în vedere că, potrivit art. 296 teza II coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, în recurs nu se poate crea părţii o situaţie mai grea în propria cale de atac, singura soluţie care se poate pronunţa este cea a respingerii căii de atac iar cele expuse mai sus pot avea eficienţă doar în modalitatea în care părţii nu i se analizează motivele din calea de atac, analiza fiind paralizată de cele reţinute mai sus, anume lipsa acţiunii principale şi faptul că acţiunea în rectificare este o acţiune subsidiară.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 şi art. 299 şi urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
| ← Stabilirea servitutii pietonale şi auto peste un teren | Conflict negativ de competenţă. Cerere formulată de un club... → |
|---|
