Conflict negativ de competenţă. Apel împotriva unei sentinţe prin care s-a soluţionat o acţiune având ca obiect efectuarea unor lucrări de reparaţii
| Comentarii |
|
Conflict negativ de competenţă. Apel împotriva unei sentinţe prin care s-a soluţionat o acţiune având ca obiect efectuarea unor lucrări de reparaţii şi anularea unor proiecte de execuţie lucrări între două societăţi comerciale. Stabilirea competenţei soluţionării apelului în favoarea tribunalului specializat
Curtea de Apel Cluj - Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 27 din 12 martie 2014
I. Prin decizia civilă nr. 37 din 27 mai 2013, pronunţată în dosarul nr. .../211/2007, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Specializat Cluj de soluţionare a apelului declarat de reclamantul V.S.V. împotriva sentinţei civile nr. 4535 din 07 martie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
În consecinţă, a fost declinată în favoarea Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a apelului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere, în principal, următoarele:
Cererea formulată de apelant astfel cum a fost precizată la termenele din data de 22.10.2007 şi 21.09.2012 vizează o obligaţie de a face, în condiţiile în care se pretinde efectuarea unor lucrări de reparaţii şi anularea unor proiecte de execuţie de lucrări, motivat pe faptul că se aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantului, imputându-se în sarcina pârâtelor persoane juridice SC T.S. SpA Italia şi SC D.C. SA săvârşirea unor fapte delictuale cauzatoare de prejudicii în sarcina reclamantului.
Instanţa a constatat că acţiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată, cuprinde mai multe capete de cerere, dintre care unele au ca obiect obligaţia
de a face ce se solicită a fi stabilită în sarcina pârâtelor persoane juridice, iar altele au ca obiect solicitarea de a fi modificat proiectul nr. 272/2006, proiect conform căruia, în aprecierea reclamantului, i se aduce atingere dreptului de proprietate privată, încălcându-i-se proprietatea.
Chiar în condiţiile în care calitatea de pârâtă revine în cauză la fond, cât şi în calea de atac a apelului, printre altele şi unor persoane juridice societăţi comerciale, profesionişti în conformitate cu Noul Cod Civil, tribunalul a apreciat că natura litigiului dedus judecăţii nu este una comercială, reclamantul întemeindu-şi, de altfel, cererea dedusă judecăţii pe dispoziţiile art. 480 şi art. 998, art. 999 C.civ.
Fapta delictuală care se impută celor două persoane juridice, în condiţiile în care nu se poate reţine împrejurarea că pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca prin primar ar avea calitatea de comerciant, nu rezultă din obiectul lor de activitate, ci din executarea defectuoasă a unor lucrări de modernizare a drumului aferent imobilului unde se află proprietatea reclamantului, respectiv str. F. din Cluj-Napoca.
Obiectul de activitate al celor două societăţi profesioniste nu îl reprezintă activitatea de reparare a prejudiciilor pretins suferite de către reclamant, respectiv de reparare a gardului proprietatea acestuia şi modificare a proiectului în baza căruia au fost efectuate lucrările executate pe calea de acces la proprietatea reclamantului, pretenţiile deduse judecăţii fiind specifice unor raporturi de natură civilă delictuală rezultate din cauzarea unor pagube proprietăţii reclamantului.
În afara actelor şi operaţiunilor legate de activitatea pe care o exercită ca profesiune, comerciantul (profesionistul înregistrat la registrul comerţului) face şi acte de natură civilă care, evident, nu pot fi supuse regimului de comercialitate.
Se consideră că trebuie avute în vedere actele de drept privat care prin structura şi funcţia lor esenţială nu se pot referi la activitatea desfăşurată ca profesie şi care rămân civile indiferent de persoana care le săvârşeşte (profesionist sau neprofesionist).
Tribunalul a constatat că temeiul răspunderii pârâtelor îl reprezintă temeiul răspunderii civile delictuale, pe de o parte, faţă de petitele prin care se solicită obligarea acestora de a executa anumite lucrări de a se abţine de la efectuarea acestora şi că, în plus, se pune în discuţie însăşi legalitatea proiectului nr.272/2006, motivat pe faptul că reclamantul solicită modificarea acestuia, astfel încât calea de acces pe proprietatea sa din str. F. nr. 14 să fie corect poziţionată şi terenul în suprafaţă de 45 m din faţa imobilului de la adresa din str. F. nr. 16 să nu mai figureze ca aparţinând domeniului public cu destinaţia de trotuar.
Prin raportare la aceste solicitări formulate de reclamant în cuprinsul cererii adresate instanţei, cererea precizată pe parcursul derulării procesului, tribunalul reţine faptul că în speţă ar fi aplicabile dispoziţiile art.286 alin. 3 şi prevederile art.287 din OUG nr. 34/2006, act normativ în vigoare la momentul la care judecătoria a fost sesizată cu cererea dedusă judecăţii.
Conform dispoziţiilor legale enunţate, pentru soluţionarea litigiilor apărute după încheierea contractului de achiziţie publică, altele decât cele referitoare la despăgubiri, este competentă numai instanţa de judecată, dispoziţiile art. 287 alin.1 statuând asupra faptului că pentru procedurile prevăzute la art. 286 se aplică dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Natura litigiului dedus judecăţii nu poate fi modificată în căile de atac, astfel încât Tribunalul Specializat Cluj a apreciat că din punct de vedere material competent să soluţioneze litigiul dintre cele două părţi în calea de atac a apelului este Tribunalul
Cluj, raportându-se la dispoziţiile art. 2 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., conform cărora tribunalele judecă ca instanţă de apel apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, tribunalele specializate judecând în apel doar acele litigii care aveau o natură comercială anterior renunţării de către legiuitor la concepţia dualistă.
II. Astfel învestit cu judecarea apelului, Tribunalul Cluj şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, pronunţând în acest sens decizia civilă nr. 530/A din 25 octombrie 2013.
Motivând decizia, Tribunalul Cluj a arătat, în principal, că:
Litigiul supus judecăţii în prezentul dosar s-a ivit înainte de intrarea în vigoare a Noului cod civil şi are ca obiect răspunderea delictuală a unor societăţi comerciale.
Aşadar, litigiul are natură comercială, în conformitate cu prevederile art. 4 din Codul comercial în vigoare la momentul iniţierii litigiului, deci aplicabil în speţă.
Astfel cum s-a stabilit în doctrina şi practica judiciară anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil şi a abrogării Codului comercial, este indiferent dacă obligaţiile societăţii comerciale derivă dintr-un contract, alt act juridic licit sau dintr-o faptă ilicită.
De altfel, şi lucrările la care reclamantul a solicitat să fie obligate pârâtele societăţi comerciale, chiar dacă strict nu fac parte din obiectul acestora de activitate, în situaţia admiterii acţiunii, vor implica nişte costuri, ce vor fi suportate din patrimoniul societăţilor comerciale, având astfel efect asupra activităţii de comerţ pe care o desfăşoară acestea.
S-a reţinut în motivarea soluţiei de declinare a apelului, de la Tribunalul Specializat Cluj, la Tribunalul Cluj, că fapta delictuală care se impută celor două persoane juridice nu rezultă din obiectul lor de activitate, ci din executarea defectuoasă a unor lucrări de modernizare a drumului. Ori, executarea lucrărilor de modernizare a drumului face parte din obiectul de activitate al societăţilor comerciale pârâte şi deci, şi lucrările executate cu acea ocazie, dar care au adus pretinse prejudicii reclamantului, au făcut parte tot din activitatea comercială a pârâtelor.
Stabilirea întregii sfere de competenţă a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispoziţiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competenţa tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel.
Tribunalele Comerciale Argeş, Cluj şi Mureş au fost reorganizate ca tribunale specializate prin Hotărârea CSM nr. 654 din 31 august 2011. Pentru a pronunţa această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale, prin comparaţie cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localităţi în care îşi au sedii curţi de apel.
Deşi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunţat expres asupra competenţei materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere volumul de activitate al acestor instanţe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 şi art. 56 din Codul comercial din 1887.
În consecinţă, nu se poate reţine intenţia legiuitorului de a transfera competenţa de soluţionare a acestor cauze în favoarea secţiilor civile ale tribunalelor
de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competenţa materială în limitele competenţei fostelor tribunale comerciale.
Constatând că prin declinarea reciprocă de competenţă dintre cele două tribunale s-a născut un conflict negativ de competenţă, Tribunalul Cluj a înaintat dosarul cauzei, în vederea soluţionării conflictului, Curţii de Apel Cluj
III. Cu privire la conflictul negativ de competenţă astfel născut Curtea de Apel are în vedere următoarele:
În prezentul proces, judecata în primă instanţă a avut loc înaintea Judecătoriei Cluj-Napoca, scopul urmărit de reclamant prin pronunţarea acţiunii fiind, în esenţă, acela de a obţine repararea unui prejudiciu care, potrivit reclamantului, i-a fost cauzat în urma efectuării unui lucrări pe strada pe care este situat un imobil casă şi teren aflat în proprietatea sa.
Executarea lucrărilor despre care se face vorbire în cererea reclamantului s-a făcut de către pârâtele societăţi comerciale în considerarea faptului că, fundamentat pe contractele de atribuire încheiate cu autorităţile locale din municipiul Cluj-Napoca, intra în obiectul lor de activitate executarea unor asemenea lucrări.
Cum a observat şi Tribunalul Cluj, prezentul litigiu s-a născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 998 şi art. 999 C.civ. privitoare la răspunderea civilă delictuală, în relaţie cu unele dispoziţii legale privitoare la protecţia dreptului de proprietate.
Prin raportare la obiectul acţiunii civile şi la fundamentarea ei în fapt şi în drept, se impune concluzia că, esenţial, litigiul de faţă derivă din executarea de lucrări realizată de societăţile comerciale pârâte, punând în discuţie şi propria lor legătură juridică cu Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca.
În aceste condiţii, corect a apreciat Tribunalul Cluj că îi aparţinea Tribunalului Specializat Cluj competenţa de soluţionare a apelului, pârâtele fiind, cu excepţia Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, calificate de lege drept comercianţi la data pornirii procesului, iar în prezent profesionişti.
Chiar dacă faptele imputate pârâtelor aparţin, potrivit reclamantului, ilicitului delictual, aceasta nu exclude calificarea acţiunii ca fiind, ab origine, una comercială (altfel spus, între profesionişti), ştiut fiind că prevederile art. 4 din fostul Cod comercial instituiau o prezumţie de comercialitatea pentru toate obligaţiile comerciantului, indiferent de izvorul lor, afară de cazurile de excepţie anume prevăzute de lege.
Prezumţia de comercialitate instituită de fostul art. 4 Cod comercial putea fi răsturnată doar dacă s-ar fi dovedit caracterul civil al obligaţiei sau, în genere, caracterul ei necomercial.
Cum în procesul de faţă nu erau întrunite elementele care să îngăduie, raportat la obiectul şi cauza cererii reclamantului, răsturnarea prezumţiei de comercialitate, urmează a se trage concluzia că, anterior, i-ar fi aparţinut fostului Tribunal Comercial Cluj (în prezent, Tribunalul Specializat Cluj) competenţa de soluţionare a apelului, valorizându-se natura esenţialmente comercială a litigiului.
Plecând de la aceste elemente de particularitate specifice procesului, Curtea mai are a observa că în aplicarea prevederilor art. 228 din Legea nr. 71/2011, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011, prin care, între altele, a dispus reorganizarea ca tribunale specializate a Tribunalelor Comerciale Argeş, Cluj şi Mureş, începând cu data de 01 octombrie 2011, având în vedere „volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparaţie cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localităţi în care îşi au sedii curţi de apel, similar cu situaţia în care se află cele trei
tribunale specializate şi care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun”.
Aceste considerente ce au întemeiat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii vizează, în mod direct, încărcătura jurisdicţională a celor trei foste tribunale comerciale, criteriul cantitativ, rezultat din observarea numărului de dosare înregistrate pe rolul lor, fiind acela care, în mod decisiv, a impus reorganizarea lor ca tribunale specializate, iar nu ca simple secţii civile în cadrul Tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş.
Or, încărcătura avută în vedere era cea rezultată din competenţa atribuită celor trei tribunale potrivit dispoziţiilor legale anterioare Legii nr. 71/2011 şi Noului Cod civil, ceea ce trimite la concluzia că nu s-a avut în intenţie ca sub guvernământul Noului C.civ. atribuţiile jurisdicţionale ale acestora să cunoască o diminuare.
Trebuie remarcat, sub acest aspect, că schemele de personal ale fostelor tribunale comerciale au fost menţinute, ceea ce, de asemenea, întăreşte concluzia evocată mai sus.
Pentru determinarea întregii competenţe materiale a tribunalelor specializate trebuie avute în vedere inclusiv normele de competenţă de drept comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, cu observarea însă a particularităţilor activităţii jurisdicţionale a tribunalelor specializate, particularităţi rezultate din specificul competenţei lor materiale anterioare intrării în vigoare a Noului Cod civil. Este îndeajuns de evident că transformarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate implică o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intră în competenţa lor, aceasta fiind raţiunea care justifică, în sensul Hotărârii nr. 654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, sus-evocată, atât menţinerea lor ca instanţe de sine stătătoare, cât şi a schemelor de personal ce le-au fost alocate.
Astfel fiind, în temeiul prevederilor art. 135 C.pr.civ., se va stabili în favoarea Tribunalului Specializat Cluj competenţa de soluţionare a apelului formulat.
| ← Conflict negativ de competenţă. Cerere formulată de un club... | Competenţă teritorială. Plată ajutoare materiale CFR - ziua... → |
|---|
