Ordonanţă preşedinţială. Suspendarea provizorie a executării. Respingere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 1002/A din 19 mai 2015
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. ...33/2015 petenta SC S.R. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimatul B.V.R., suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 6567/17.12.2014 pronunţată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. ..7117/2014, până la soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării formulată în cadrul apelului declarat împotriva acestei sentinţe.
În motivarea cererii, petenta a arătat în esenţă că prin sentinţa civilă nr. 6567/17.12.2014 pronunţată de către Tribunalul Cluj a fost admisă acţiunea reclamantului B.V.R., s-a dispus anularea deciziei de concediere şi a fost obligată la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale, la plata celorlalte drepturi de care a beneficiat reclamantul precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte oportunitatea măsurii suspendării, s-a arătat că intimatul a demarat procedura de executare silită faţă de ea şi a fost înfiinţată inclusiv măsura popririi conturilor, iar prin urmare, prejudiciile pe care le suferă prin caracterul executoriu al sentinţei au caracter cert şi imediat.
Petenta a considerat că cele patru condiţii impuse de legiuitor sunt îndeplinite în prezenta cauza.
S-a susţinut existenta unei aparenţe de drept.
Un prim argument al temeiniciei cererii şi oportunităţii încuviinţării cererii este caracterul extrem de pronunţat al aparenţei de nelegalitate al hotărârii instanţei de fond fapt ce rezultă în mod categoric din cuprinsul apelului formulat şi anexat prezentei. Toate criticile formulate în acest apel sunt concrete şi substanţiale şi nu reprezintă simple atacuri formale ale hotărârii instanţei de fond. Or, în acest context apreciind că este extrem de injust ca să fie executată silit în baza unui titlu executoriu de o legalitate cel puţin îndoielnica, înainte de a avea posibilitatea de a dovedi în faţa instanţei netemeinicia pretenţiilor reclamantului. Fără a relua în extenso argumentele invocate în cadrul apelului formulat şi anexat prezentei, a arătat că aparenţa de drept în favoarea ei rezultă dincolo de orice tăgadă dintr-o serie de motive obiective ce au condus la încetarea raporturilor de muncă dintre ea şi pârât. Printre acestea se număra:
Menţionarea în cuprinsul deciziei de încetare a contractului de muncă a faptului că această decizie a avut la bază dificultăţile economice cu care se confruntă.
Existenţa unei cauze temeinice şi serioase ca a condus la desfiinţarea locului de muncă al pârâtului, cauză generată de dificultăţile economice dovedite prin probele de la dosar. Suplimentar a arătat că până în prezent nu s-a reuşit redresarea situaţiei economice a societăţii luându-se decizia opririi producţiei fabricii şi, subsecvent, demararea unei proceduri colective de concediere a salariaţilor. Aşadar din existenţa şi în prezent a acestor grave probleme în derularea activităţii rezultând clar că dificultăţile economice care au fost avute în
vedere la luarea decizie de desfiinţare a postului au fost cât se poate de reale persistând şi în prezent.
Un al treilea argument menit să probeze existenţa unei aparenţe de drept în favoarea ei este reprezentat de faptul că desfiinţarea locului de muncă este efectivă. În acest sens a arătat că aşa cum rezultă şi din organigrama adoptată cu ocazia desfiinţării postului ocupat de către contestator, poziţia ocupată de contestator nu a mai apărut în cuprinsul organigramei. Chiar şi în cuprinsul contestaţiei formulata de reclamanta, ce a făcut obiectul dosarului nr. .../117/2014, acesta a recunoscut că „în principiu desfiinţarea postului a fost efectiva". În plus a arătat că astfel cum rezultă din organigrama din 01.09.2014 depusă la termenul din 19.09.2014 din dosarul nr. ..7117/2014 şi care a fost adoptată prin decizia administratorului nr. 546/01.09.2014, ulterior concedierii reclamantului nu s-a reînfiinţat postul desfiinţat şi nici nu s-a mai angajat nici o alta persoana pe un asemenea post. Aceasta este încă o dovadă în plus în ceea ce priveşte efectivitatea desfiinţării postului.
S-a susţinut că măsura care se cere a fi dispusă are caracter provizoriu.
Suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 6567/17.12.2014 pronunţata de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. .../117/2014, până la soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 6567/17.12.2014 pronunţată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. .../117/2014 formulată în cadrul apelului ce face obiectul dosarului nr. .../117/2014 nu poate să producă decât efecte provizorii [vremelnice).
S-a susţinut că existenţa unui caz grabnic care să justifice dispunerea măsurii cerute, rezultând din consecinţele produse de continuarea efectuării actelor de executare silită împotriva ei de către pârât. În acest sens a arătat că executarea hotărârii instanţei de fond prin iniţierea şi continuarea procedurii de executare silită împotriva ei este de natură a bloca activitatea desfăşurată, întrucât poprirea conturilor societăţii în baza unei titlu executoriu reprezentat de o hotărâre nedefinitivă împiedică desfăşurarea normală a activităţii curente a ei. Practic societatea este împiedicată să procedeze la efectuarea de plăţi către furnizorii şi colaboratorii ei, fapt care atrage atât aplicarea unor penalităţi de întârziere în relaţia cu aceştia, cât şi riscul nelivrării la termen a materiei prime ce le este necesară.
În ceea ce priveşte condiţia referitoare la necesitatea ca măsura a cărei dispunere se cere să prevină o pagubă iminentă, s-a susţinut că având în vedere specificul activităţii comerciale pe care o desfăşoară (producţie)posibila paguba produsă este cât se poate de evidentă. În acest sens a arătat că şi în prezent sunt împiedicaţi să realizeze plata furnizorilor şi colaboratorilor, fapt care, după cum a precizat şi anterior, atrage atât aplicarea unor penalităţi de întârziere în relaţia cu aceştia, cât şi riscul nelivrării la termen a materiei prime ce le este necesară. Totodată, este păgubită şi datorită incertitudinii posibilităţii de recuperare a sumelor pentru care sunt în prezent executaţi silit, în eventualitatea soluţionării favorabile a apelului. Având în vedere că pârâtul este o persoană fizică ce, potrivit susţinerilor din faţa instanţei de fond investită cu soluţionarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. .../117/2014 , nu este în prezent salariată, există riscul de a nu putea recupera efectiv de la acesta sumele pentru care este executat silit, în ipoteza admiterii apelului.
Petenta a apreciat că şi această condiţie este în mod indubitabil îndeplinită. Continuarea procedurii de executare silită fiind de natură a perturba grav activitatea acestuia şi relaţiile cu colaboratorii acesteia.
În drept, a invocat prevederile art. 450 şi urm., art. 996 şi urm. C.proc.civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6567 din 17 decembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. .../2014, s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 5598/04.12.2013 emisă de petenta SC S.R. SRL, aceasta fiind obligată să-i plătească fostului salariat intimatul B.V.R. o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu
celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii şi până la rămânerea definitivă a hotărârii, precum şi cheltuieli de judecată în cuantum de 3.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta, ocazie cu care a solicitat şi suspendarea executării provizorii a sentinţei până la soluţionarea apelului.
Curtea reţine că sentinţa pronunţată în primă instanţă de către tribunal, vizează plata unor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, astfel încât potrivit art. 448 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., este o hotărâre executorie provizoriu de drept, ceea ce presupune ca obligaţia stabilită să fie adusă la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se va aduce la îndeplinire prin executare silită.
Conform prevederilor art. 450 alin. 1 C.proc.civ. „suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel”.
Potrivit dispoziţiilor art. 450 alin. 5 C.proc.civ. „până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului”, fiind impusă de textul legal şi respectarea cerinţei de plată a unei cauţiuni.
Ca atare, în analiza cererii de suspendare provizorie a executării provizorii a sentinţei mai sus menţionate, urmează a fi verificată întrunirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale ce rezultă din cuprinsul art. 997 alin. 1 C.proc.civ., text potrivit căruia: ”Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Aliniatul 5 al aceluiaşi articol precizează că pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.
Aşadar, art. 997 alin. 1 C.proc.civ. fixează condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei: urgenţa, caracterul provizoriu al măsurii care se cere a se lua pe aceasta cale, măsura luată să nu se prejudece fondul şi aparenţa de drept.
Deşi este îndeplinită cerinţa legală imperativă a consemnării cauţiunii la dispoziţia instanţei prin recipisa emisă de unitatea bancară, iar măsura ce se doreşte a fi luată are un caracter temporar nefiind de natură a prejudeca fondul cauzei, Curtea constată că în speţă nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 997 al. l C.proc.civ., care să justifice cererea petentei, întrucât lipseşte urgenţa.
Legiuitorul nu defineşte urgenţa, însă indică situaţiile care o pot justifica: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speţă, motivând cererea de suspendare provizorie, societatea a invocat faptul că a fost demarată executarea silită împotriva sa, fiind instituită poprirea asupra conturilor, iar continuarea executării silite este de natură să blocheze desfăşurarea normală a activităţii curente. De asemenea, a mai susţinut că faţă de specificul activităţii pe care o desfăşoară (producţie) este evidentă posibila pagubă, fiind împiedicaţi să realizeze plata furnizorilor şi colaboratorilor.
Se constată că aceste aspecte învederate instanţei sunt contrazise de argumentele redate tot de către petentă în motivarea aparenţei de drept, context în care aceasta a afirmat că „până în prezent nu s-a reuşit redresarea situaţiei economice a societăţii luându-se decizia opririi producţiei fabricii şi, subsecvent, demararea unei proceduri colective de concediere a salariaţilor”.
Or, argumentele contradictorii prezentate de societatea petentă, care pe de o parte a arătat că este împiedicată să facă plăţi pentru desfăşurarea producţiei, iar pe de altă parte a
arătat că a oprit producţia, duc la concluzia că nu există motive reale şi neechivoce care să justifice urgenţa în luarea unei atare măsuri.
Într-adevăr, reclamantul a demarat executarea silită, iar la data de 29 aprilie 2015 executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor bancare ale societăţii, însă doar din această împrejurare nu rezultă o vătămare semnificativă a intereselor legitime ale societăţii prin executarea hotărârii sau caracterul iremediabil al vătămării, întrucât poprirea reprezintă o modalitate de efectuare a executării silite prevăzută de lege, care deşi este de natură a produce anumite inconveniente, nu constituie o modalitate de cauzare a unei pagube ce nu se poate repara.
Ca atare, doar blocarea conturilor bancare ca urmare a înfiinţării popririi nu conferă urgenţă demersului judiciar al societăţii. În acest context, Curtea observă că petenta nu a făcut nici o referire la cuantumul drepturilor băneşti datorate fostului salariat sau la eventuale consecinţe financiare generate de achitarea acestor sume, aspecte ce erau relevante, deoarece condiţia urgenţei trebuie apreciată doar în raport cu situaţia debitorului, a bunurilor urmăribile şi a eventualului prejudiciu care se poate produce prin executărea obligaţiilor impuse de titlul executoriu.
Societatea a mai invocat că există riscul de a nu putea recupera de la intimat sumele pentru care este executată silit, însă Curtea reţine că riscul nu echivalează cu imposibilitatea de reparare, or, doar aceasta din urmă este situaţia în care se impune admiterea cererii pentru prevenirea pagubei iminente.
Nici criticile de nelegalitate formulate de petentă împotriva hotărârii instanţei de fond, respectiv că desfiinţarea postului ocupat de reclamant a avut o cauză reală şi serioasă, nu pot constitui o cauză suficientă pentru justificarea urgenţei în soluţionarea cererii de suspendare.
Ţinând seama de aceste considerente şi văzând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 450 alin. 5 raportat la art. 997 C.proc.civ., Curtea de Apel va respinge cererea de ordonanţă preşedinţială, ca nefondată.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Plasament de urgenţă. Admitere. NCPC | Sechestru asigurător. Lipsa caracterului exigibil. Nerelevanţă → |
|---|
