Ordonanţă preşedinţială. Plasament de urgenţă. Admitere. NCPC

Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 1144/A din 4 iunie 2015

Prin sentinţa civilă nr. 1444 din 06 februarie 2015 a Tribunalului Maramureş, s-a admis în parte cererea formulată de petiţionara DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI MARAMUREŞ în contradictoriu cu intimaţii D.G.V., P.A.M., cu participarea reprezentantului PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREŞ, având ca şi obiect ordonanţă preşedinţială şi în consecinţă:

S-a dispus instituirea măsurii de protecţie a plasamentului în regim de urgenţă, în ceea ce îi priveşte pe copiii D.C.R. ., născut la data de ... .2002 în Baia Mare, D.D.G. ., născut în Baia Mare la data de ... .2003 şi D.A.V. ., născut în Baia Mare la data de ... .2007, copiii intimaţilor D.G.V. şi P.A.M., la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă Baia Mare, până la momentul înlocuirii sau încetării măsurii plasamentului dispus în regim de urgenţă.

S-a stabilit domiciliul copiilor D.C.R., D.D.G. şi D.A.V. pe toată durata plasamentului instituit prin prezenta ordonanţă preşedinţială, la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă Baia Mare.

Exerciţiul drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti privind persoana copililor D.C.R., D.D.G. şi D.A.V., pe durata măsurii plasamentului se va realiza pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă, de către şeful Centrului de Primire în Regim de Urgenţă Baia Mare.

Exerciţiul drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti privind bunurile copiilor D.C.R., D.D.G. şi D.A.V., pe durata măsurii plasamentului se va realiza de către Directorul General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că obiectul prezentului dosar îl constituie solicitarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

Maramureş, de a se dispune în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale, instituirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă pentru copiii D.C.R., D.D.G. şi D.A.V..

Instanţa a avut în vedere prevederile art. 134 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora „Ordonanţa preşedinţială de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii, este dată în aceeaşi zi, instanţa pronunţându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor”.

Reţinând aceste dispoziţii legale, precum şi obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa a apreciat că prezenta cauză urmează să fie soluţionată fără a se solicita concluziile părţilor, instanţa având în vedere doar concluziile reprezentantului Ministerului Public.

În ceea ce priveşte cererea cu care a fost învestită instanţa de judecată, s-a considerat că aceasta este întemeiată, în parte.

Părinţii copiilor nu convieţuiesc, iar D.C.R., D.D.G. şi D.A.V., având în vedere dispoziţiile sentinţei civile nr. 5820/2008 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, locuiesc împreună cu tatăl lor, intimatul D.G.V., în Baia Mare, str. ..., jud. Maramureş.

Din cuprinsul raportului de anchetă socială efectuat de Serviciul Public Asistenţă Socială Baia Mare la data de 10 decembrie 2014, s-a reţinut faptul că cei trei copii sunt înscrişi la „Şcoala generală nr. 5” - Şcoala Gimnazială „V.” din Baia Mare.

Conducerea şcolii a apelat în mai multe rânduri la specialiştii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, pentru a sesiza repetatele cazuri de neglijenţă şi abuz în care au fost implicaţi copiii D.C.R., D.D.G. şi D.A.V.. Cu toate acestea, până la acest moment nu au fost luate niciun fel de măsuri.

La data de 27 noiembrie 2014, unitatea de învăţământ a sesizat „Serviciul de Intervenţie în Regim de Urgenţă în domeniul Asistenţei Sociale”, cu privire la situaţia copiilor D.C.R., D.D.G. şi D.A.V..

Aspectele legate de reclamaţiile privind creşterea şi educarea copiilor sunt cuprinse şi în raportul de anchetă socială efectuat. De asemenea, s-a arătat, fapt consemnat şi în declaraţia numitului M.I., că minorii au fost văzuţi apelând la mila trecătorilor, invocând faptul că au fost părăsiţi de mama lor, iar tatăl lor este imobilizat într-un cărucior.

În privinţa relaţiilor din familie, în raportul de anchetă socială s-a menţionat faptul că tatăl copiilor menţine un climat familial tensionat, obişnuind să strige la copii. De asemenea, s-a arătat că tatăl copiilor refuză să colaboreze cu Serviciul Public Asistenţă Socială.

În raportul de anchetă socială, s-a arătat mama copiilor nu a manifestat niciodată un real interes faţă de situaţia acestora, iar în anii 2007-2009 a părăsit familia. La acest moment, mama P.A.M. locuieşte în Baia Mare, str. ..., nr. ... şi potrivit declaraţiei date, se deplasează de 2-3 ori pe săptămână la domiciliul copiilor, le găteşte, îi ajută la teme, iar copiii o vizitează la locuinţa sa.

La dosarul cauzei a fost depus un raport de evaluare psihosocială, în cuprinsul căruia s-a arătat că locuinţa folosită de cei trei copii, D.C.R., D.D.G. şi D.A.V., împreună cu tatăl lor este una mobilată şi utilată cu strictul necesar, însă starea de igienă este una necorespunzătoare. Familia este sprijinită periodic de FUNDAŢIA S., aceştia procurând alimentele de bază.

Încă din anul 2011, FUNDAŢIA H. a sesizat DGASPC Maramureş cu privire la faptul că intimatul D.G.V., persoană care este încadrată în grad de handicap, nu poate supraveghea copiii, aceştia fiind într-o situaţie de risc. Cu toate că s-a încercat responsabilizarea părinţilor, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi sesizările cadrelor didactice ale Şcolii Generale „V.”, copiii se află şi la acest moment într-o situaţie de risc.

Urmare a sesizărilor multiple, în cursul lunii noiembrie 2014, specialiştii DGASPC Maramureş au început monitorizarea atentă a cazului, realizându-se vizite la domiciliul copiilor.

Potrivit raportului psihosocial, tatăl copiilor a refuzat colaborarea cu specialiştii Direcţiei, iar la vizita din data de 10 decembrie 2014 D.G.V. a adus injurii reprezentanţilor DGASPC Maramureş şi angajaţilor Şcolii Gimnaziale „V.”, refuzând evaluarea psihologică a copiilor.

În cuprinsul raportului arătat, au fost identificaţi factorii de risc parental şi s-au constat forme de abuz emoţional, fizic şi forme de neglijare educaţionale, medicale şi de supraveghere a copiilor, astfel că la acest moment se consideră că D.C.R., D.D.G. şi D.A.V. se află într-o situaţie de risc.

În prezenta cauză, reţinând situaţia copiilor, aceştia fiind expuşi la acest moment unei situaţii de risc, s-a considerat că cererea de instituire a măsurii plasamentului în regim de urgenţă este întemeiată, tatăl copiilor refuzând orice intervenţie a specialiştilor din cadrul DGASPC Maramureş pentru a consilia atât copiii cât şi părinţii şi pentru a identifica soluţii pentru creşterea şi educarea în condiţii optime.

La acest moment s-a considerat că interesul superior al copiilor, astfel cum acesta este caracterizat prin prevederile art. 2 alin. (7) din Legea nr. 272/ 2004, respectiv nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie, situaţia de risc, neglijare, formele de violenţă verbală exercitate asupra copiilor, potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor, capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia, impunându-se luarea în regim de urgenţă a măsurii plasamentului în procedura ordonanţei preşedinţiale.

Urgenţa, chiar dacă nu este rezultatul unei situaţii particulare care a avut loc în preajma momentului la care a fost sesizată instanţa, în cazul luării măsurii de plasament, s-a considerat că în cazul dedus judecăţii poate fi reţinută, prin simplul fapt că D.C.R., D.D.G. şi D.A.V. sunt într-o situaţie de risc.

Pe de altă parte, din actele depuse la dosarul cauzei s-a constatat faptul că părinţii nu şi-au dat acordul pentru luarea măsurii de protecţie, astfel că potrivit art. 69 din Legea nr. 272/2004, măsura plasamentului în regim de urgenţă se ia de instanţa de judecată, potrivit art. 100 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, respectiv în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale.

În privinţa locului în care urmează a se dispune instituirea măsurii plasamentului, având în vedere faptul că aceştia sunt înscrişi şi frecventează cursurile unei instituţii de învăţământ din Baia Mare, având în vedere faptul că ambii părinţi şi fraţii materni locuiesc în Baia Mare, s-a considerat că instituirea măsurii de protecţie în cadrul Centrului de Primire în Regim de Urgenţă Baia Mare este soluţia care are în vedere interesul superior al copiilor. Astfel, aceştia pot fi vizitaţi de părinţi, putând să păstreze relaţiile cu aceştia, pot frecventa cursurile şcolare, astfel că măsura nu va avea un efect la fel de traumatizant ca şi instituirea măsurii plasamentului la CPRU Sighetu Marmaţiei, astfel cum s-a solicitat.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel pârâţii P.A.M. şi D.G.V., solicitând admiterea apelului şi rejudecând, respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială formulate de petiţionara Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, iar pe cale de consecinţă, încetarea măsurii de protecţie a plasamentului în regim de urgenţă şi înapoierea minorilor în grija părinţilor naturali.

În motivarea apelului, pârâţii au arătat că se află într-o relaţie de concubinaj încă din anul 2010, relaţie din care au rezultat trei copii: D.C.R. născut la data de 21.04.2002, D.D.G. născut la data de 12.07.2003 şi D.A.V. născut la data de 18.01.2007. Toţi aceşti copii s-au aflat în grija apelanţilor până la data de 6.02.2015, când fără voia şi înştiinţarea lor, au fost luaţi de DGASPC Maramureş chiar în timpul orelor de curs şi instituţionalizaţi la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă Baia Mare, fără ca părinţii lor să fie citaţi şi să li se permită formularea de apărări împotriva ordonanţei preşedinţiale.

Apelanţii în calitate de părinţi naturali ai celor trei minori, doresc ca aceştia să crească împreună cu ei, apelantul a obţinut o locuinţă specială din partea Primăriei municipiului Baia Mare. Apelanţii deţin mijloacele necesare creşterii şi educării celor trei copii în condiţii bune, care să le permită dezvoltarea armonioasă în prezenţa părinţilor.

În ceea ce priveşte mijloacele materiale, apelantul are un venit de 1.500 lei, dar au apelat şi la ajutorul parohiei ortodoxe locale şi al FUNDAŢIEI S., apelanţii personal au depus eforturile şi diligenţele necesare pentru creşterea şi dezvoltarea minorilor.

Au întâlnit dificultăţi în privinţa înscrierii copiilor la Şcoala Gimnazială „V.”, din cauza directorului şi a profesorilor.

Prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 272/2004, întrucât minorii nu au fost abuzaţi, neglijaţi sau supuşi vreunei forme de violenţă, nu există temei legal pentru luarea măsurii de plasament în regim de urgenţă, fiindcă apelanţii îşi pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la cei trei copii minori, care se dezvoltă armonios în cadrul familiei.

Cei trei copii au o stare de sănătate bună, sunt dezvoltaţi armonios şi nu suferă de nicio traumă fizică sau psihică. Dar de la data la care au fost instituţionalizaţi, aceştia au fost bătuţi de copiii mai mari de la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă Baia Mare, li s-a furat mâncarea dusă la pachet de apelantă şi suferă de lipsa prezenţei şi afecţiunii părinteşti, aspecte relatate de copii şi de personalul centrului.

În motivele de apel redactate numai de apelanta P.A.M., s-a susţinut că sentinţa apelată a fost dată cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare al părinţilor celor trei copii. Chiar dacă dispoziţiile legale permit soluţionarea cauzei şi fără citarea părţilor faţă de obiectul cererii, era obligatorie ascultarea părinţilor.

Măsura propusă şi luată, încalcă prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004.

Deşi apelanta este separată în fapt de tatăl copiilor care locuiesc împreună, apelanta se ocupă de creşterea şi îngrijirea lor, se interesează de situaţia lor şcolară şi se prezintă la şedinţele organizate de şcoală cu părinţii.

Tatăl copiilor este bolnav, fiind imobilizat cu grad de handicap grav şi permanent, motiv pentru care apelanta a făcut demersuri în schimbarea unităţii şcolare a minorilor, pentru a fi mai aproape de locuinţa tatălui şi se deplasează la locuinţa acestora de 3-4 ori pe săptămână, pentru a le găti şi a le spăla hainele, iar la sfârşitul săptămânii îi însoţeşte pe minori la Parohia Ortodoxă, de unde primesc alimente şi îmbrăcăminte.

Nu este real că apelanta a locuit în Baia Mare, str. ..., nr. ..., jud. Maramureş, în realitate ea locuieşte încă din anul 2012 în Baia Mare, str. ., nr. ., unde pot locui şi cei trei minori, dar deşi această adresă era cunoscută de reprezentanţii petiţionarei, aceştia nu s-au deplasat la locuinţa acesteia.

Constatările privind veniturile realizate de tatăl minorilor din ancheta socială, nu sunt reale în totalitate.

Măsura luată faţă de minori este drastică, nefiind în interesul acestora, în condiţiile în care chiar şi separat trăind, părinţii se îngrijesc de minori şi le acordă toată atenţia de care sunt în stare.

Situaţia financiară a apelantei este modestă, deoarece realizează doar venituri din munci ocazionale, alături de persoana cu care locuieşte, astfel că le poate aloca în continuare minorilor sprijin material şi moral.

Condiţiile de locuit pe care le oferă tatăl minorilor sunt bune. Neregulile semnalate în conduita minorilor, au apărut doar de când s-au mutat la actuala şcoală, care nu se implică suficient în educarea minorilor.

Deşi li s-a imputat părinţilor lipsa de interes în educaţia minorilor, intimata nu a făcut altceva decât să îi susţină cu consiliere, fără alte măsuri de sprijin, pentru ca apoi să formuleze cererea de chemare în judecată.

Intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş prin întâmpinarea depusă la dosar f. 29-31, a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală.

În motivare, intimata a arătat că cei trei copii provin din relaţia de concubinaj dintre apelanţii D.G.V. şi P.A.M. între anii 2000-2007, după care cei doi părinţi s-au despărţit în fapt, apelanta părăsind domiciliul şi angajându-se într-o altă relaţie de concubinaj cu M.I.V. din Târgu Neamţ, dar nu contribuie cu nimic la creşterea şi îngrijirea copiilor. În prezent, apelanta locuieşte împreună cu concubinul şi o fetiţă în vârstă de 5 ani rezultată din aceste relaţii, în Baia Mare, str. ..., nr.....

Cei trei copii au fost văzuţi la cerşit de cadrele didactice, în timpul orelor de curs, au avut un limbaj vulgar, erau agitaţi, violenţi, prezentau urme de abuz fizic şi erau îmbrăcaţi necorespunzător.

Luarea măsurii de instituţionalizare a minorilor s-a impus de urgenţă, în interesul lor superior.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj , a pus concluzii de respingere a apelului.

Examinând apelul, curtea reţine următoarele:

Minorii D.C.R. născut la data de 21.04.2002, D.D.G. născut la data de 12.07.2003 şi D.A.V. născut la data de 18.01.2007, provin din relaţia de concubinaj dintre apelanţii P.A.M. şi D.G.V., care prezintă grad de handicap.

Din anul 2007, apelanta P.A.M. a părăsit domiciliul comun, intrând într-o altă relaţie de concubinaj cu un alt bărbat, relaţie din care mai are o altă fetiţă în vârstă de 5 ani.

Prin sentinţa civilă nr. 5820 din 23.10.2008, cei trei minori au fost încredinţaţi spre creştere şi educare la tată, constatându-se că mama i-a abandonat, cu obligarea ei la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor, în sumă de 270 lei lunar.

Deşi apelanta susţine că se deplasează săptămânal de 3-4 ori la locuinţa minorilor pentru a le găti, în localitate din probele administrate în cauză rezultă că aceştia au fost văzuţi apelând la mila trecătorilor, invocând că au fost părăsiţi de mamă, că tatăl lor este imobilizat într-un cărucior, iar mama lor nu manifestă interes real faţă de copii.

Tatăl copiilor fiind o persoană cu handicap locomotor, nu îi poate supraveghea, motiv pentru care se află într-o situaţie de risc. Locuinţa unde se află minorii împreună cu tatăl lor, este mobilată şi utilată, dar starea de igienă este necorespunzătoare.

La Şcoala Gimnazială „V.” din Baia Mare, copii au un limbaj vulgar, sunt agitaţi, violenţi, provoacă dispute cu colegii şi se prezintă îmbrăcaţi necorespunzător.

În anul 2012, petiţionara a mai promovat o cerere de ordonanţă preşedinţială cu privire la minori, dar părinţii acestora au declarat că doresc ca minorii să rămână în familie, obligându-se să participe la şedinţe de consiliere săptămânale, ceea ce nu au făcut.

Mai mult, tatăl minorilor refuză colaborarea cu specialiştii Direcţiei, cărora le-a adus injurii şi a refuzat evaluarea psihologică a copiilor.

Având în vedere tulburările de comportament manifestate de cei trei copii la şcoală, iar acasă lipsa de securitate, lipsa mijloacelor de trai, starea precară de sănătate a tatălui şi dezinteresul mamei, în mod corect prima instanţă a constatat că minorii se află într-o situaţie de risc, fiind în interesul lor instituirea măsurii de protecţie a plasamentului în regim de urgenţă.

Luarea urgentă a acestei măsuri de protecţie pe calea ordonanţei preşedinţiale, s-a impus pentru situaţia de risc în care se află cei trei minori, coroborată cu refuzul acordului ambilor părinţi de luare a măsurilor de protecţie conform art. 100 alin. (3) din Legea nr. 272/2004.

Potrivit art. 998 alin. (2) C. pr. civ., ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor. În caz de urgenţă deosebită, ordonanţa va putea fi dată chiar în aceeaşi zi, instanţa

pronunţându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor.

Aceste condiţii au fost îndeplinite în speţă, măsura de protecţie a plasamentului copiilor în regim de urgenţă la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă impunându-se a fi luată cu promptitudine, faţă de situaţia de risc maxim în care se aflau minorii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., se va respinge ca nefondat apelul pârâţilor împotriva sentinţei tribunalului, care va fi menţinută ca legală şi temeinică.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Plasament de urgenţă. Admitere. NCPC