ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. IMOBIL PRELUAT DE STAT ÎN TEMEIUL DECRETULUI NR. 92/1950. APARTENENŢA PROPRIETARULUI DEPOSEDAT LA O CATEGORIE SOCIO-PROFESIONALĂ EXCEPTATA DE LA NAŢIONALIZARE.
| Comentarii |
|
în cauză, stabilindu-se că imobilul în discuţie a aparţinut reclamanţilor ce făceau parte dintr-o categorie socio-profesională exceptată în mod expres şi imperativ de la naţionalizare, se constată că, în mod greşit instanţele au reţinut că dispoziţiile art. I ale Decretului nr. 92/1950 erau aplicabile acestora.
încălcarea dispoziţiilor legale amintite, respectiv art. II din Decretul nr. 92/I950*1, dă caracterul abuziv al măsurii de naţionalizare şi un astfel de titlu dat cu încălcarea legii nu poate fi considerat valabil, ci el este lovit de nulitate absolută.
(Secţia civilă, dec. nr. 1.184 din 5 aprilie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 martie 1997 reclamanţii: N.S., N.M. şi N.F. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, acesta să fie obligat să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, strada Pompiliu Eliade nr. 3, sectorul 1, alcătuit din construcţie şi 369 mp teren.
în motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că imobilul asupra căruia sunt coproprietari, conform actului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 mai 1951
şi autentificat la aceeaşi dată, a fost naţionalizat conform Decretului nr. 92/1950, deşi erau exceptaţi de la naţionalizare potrivit art. II din acelaşi act normativ, N.S. fiind muncitor la Cooperativa „Chimica”, N.M., muncitor şi N.F., maistru în industria energetică.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă - prin sentinţa nr. 638 din 14 mai 1999 a respins acţiunea ca neîntemeiată cu motivarea că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu respectarea întocmai a prevederilor art. 1 din Decretul nr. 92/1950. Aşadar, preluarea imobilului de către stat a fost făcută în mod legal şi în consecinţă reclamanţii nu pot invoca în favoarea lor prevederile art. II din decretul menţionat în sensul că erau exceptaţi de la naţionalizare.
Instanţa de fond a mai reţinut că statul şi-a constituit un titlu valabil asupra imobilului revendicat, aşa încât, acesta urmează regimul juridic stabilit prin Legea nr. 112/1995 şi nu poate forma obiectul restituirii pe calea dreptului comun.
Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă care, prin decizia nr. 231 din 21 octombrie 1999, a respins apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului.
In contra acestei din urmă hotărâri, reclamanţii au declarat recurs, susţinând că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri cu nerespectarea probelor existente la dosar din care rezultă că erau exceptaţi de la naţionalizare conform art. II din Decretul nr. 92/1950.
Solicită casarea ambelor hotărâri şi admiterea acţiunii.
Recursul este fondat.
Formulând acţiunea în revendicare reclamanţii au dedus judecăţii încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, solicitând restabilirea acestui drept încălcat prin aplicarea greşită a dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950. în acest sens, reclamanţii au invocat calitatea lor de muncitori (N.S. - muncitor; N.M. - muncitor şi N.F. - maistru -conform cărţilor de muncă depuse la dosar) şi dispoziţiile art. II din Decretul nr. 92/1950 privind exceptarea anumitor categorii de persoane de la naţionalizare.
într-adevăr, potrivit textului menţionat, aşa cum a fost modificat prin Decretul nr. 524/1955 „nu intră în prevederile decretului de faţă şi nu pot fi naţionalizate imobilele clădite proprietatea muncitorilor şi pensionarilor proveniţi din muncitori, precum şi a funcţionarilor, micilor meseriaşi, intelectualilor profesionişti şi a celorlalţi pensionari, provenite din muncă”.
în cauză, dovedindu-se că imobilul în discuţie a aparţinut reclamanţilor ce făceau parte dintr-o categorie socio-profesională exceptată în mod expres şi imperativ de la naţionalizare, se constată că în mod greşit instanţele au reţinut că dispoziţiile art. 1 ale Decretului nr. 92/1950 erau aplicabile acestora.
încălcarea dispoziţiilor legale amintite, respectiv art. II din Decretul nr. 92/1950, dă caracterul abuziv al măsurii de naţionalizare şi un astfel de titlu dat cu încălcarea legii, nu poate fi considerat valabil, ci el este lovit de nulitate absolută.
Drept urmare, cum statul nu poate invoca proprietatea asupra imobilului în baza unui titlu nul, nu se poate susţine că imobilul în discuţie este deţinut de stat cu titlu, aşa încât, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 112/1995.
în consecinţă, faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, se va casa decizia atacată, se va admite apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei primei instanţe, ce va fi schimbată în tot, în sensul că se va admite acţiunea aşa cum a fost formulată.
| ← ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. IMOBIL PRELUAT DE STAT ÎN BAZA... | JUDECATA. PRINCIPIUL DISPONIBILITĂŢII. SOLUŢIONAREA CERERII... → |
|---|
