REVIZUIRE. CONTRARIETATE DE HOTĂRÂRI.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”. întrucât revizuienţii au avut calitatea de intervenienţi în litigiul în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 2968 din 3 octombrie 1996 a Curţii Supreme de Justiţie, dar nu au fost părţi în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea definitivă a cărei revizuire a fost solicitată, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., lipsind condiţia identităţii de părţi.
(Secţia civilă, dec. nr. 1724 din 19 mai 2000)
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea Supremă de Justiţie sub nr. 57 din 6 ianuarie 2000, P.N. şi N.G.L. au solicitat revizuirea sentinţei nr. 985 din 1 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă, în contradictoriu cu intimaţii S.Gh.V., S.I., N.L.A., Consiliul Local al Municipiului Bucureşti şi Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobiliar.
în motivarea cererii, revizuienţii au arătat că prin decizia nr. 6068 din 3 octombrie 1996 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă s-a admis cererea de intervenţie formulată de către aceştia şi a fost casată sentinţa civilă nr. 7537 din 7 iulie 1994 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Au mai arătat revizuienţii că faţă de această situaţie, S.Gh.V., S.I. şi N.L. au formulat o nouă cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. 392/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 985 din 1 iunie 1999, a cărei revizuire o solicită.
Cererea de revizuire urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente:
într-adevăr, potrivit art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
în speţă, condiţia constând în pronunţarea de către instanţe diferite a unor hotărâri definitive între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, nu este îndeplinită.
Curtea Supremă de Justiţie - Secţia civilă, prin decizia nr. 2968 din 3 octombrie 1996 a admis recursul în anulare declarat de procurorul general, precum şi cererea de intervenţie formulată de P.N. şi N.G.L., a casat sentinţa civilă nr. 7537 din 7 iulie 1994 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.Gh.V, S.I. şi N.L. împotriva pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Bucureşti şi S.C. „H.N.” S.A. Bucureşti.
S-a reţinut că greşit Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă susmenţionată, a admis acţiunea reclamanţilor şi în consecinţă a constatat că aceştia sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului din str. Mendeleev nr. 41, obligându-i pe pârâţi să le lase în deplină posesie şi proprietate bunul.
Astfel, în cauza dedusă judecăţii, reclamanţii nu au făcut dovada calităţii lor de proprietari, în timp ce statul a dovedit titlul de proprietate care îşi are izvorul în lege, imobilul revendicat făcând obiectul naţionalizării în baza Decretului nr. 92/1950, instanţele judecătoreşti nefiind competente să judece astfel de litigii.
Cu privire la cererea de intervenţie formulată în recurs de P.N. şi N.G.L. în interesul pârâţilor care au reprezentat statul, s-a apreciat că aceasta este întemeiată.
în al doilea litigiu, în care revizuienţii nu au avut calitate procesuală, prin sentinţa civilă nr. 958/1 iunie 1999 Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a admis acţiunea formulată de S.Gh.V., S.I. şi N.L.A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C. „H.N.” S.A. şi în consecinţă a obligat pe pârâţi să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi folosinţă imobilul situat în Bucureşti, str. Mendeleev nr. 41, sector 1.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că autoarea reclamanţilor era exceptată de la naţionalizare, potrivit art. II din Decretul nr. 92/1950 şi în aceste condiţii titlul statului nu este valabil.
Sentinţa civilă nr. 985 din 1 iunie 1999 a fost menţinută prin decizia nr. 218 A din 3 septembrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IlI-a civilă, prin care s-a luat act de retragerea cererii de apel formulată de Primăria Municipiului Bucureşti.
Aşadar, revizuienţii au avut calitatea de intervenienţi în litigiul în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 2968 din 3 octombrie 1996 a Curţii Supreme de Justiţie, dar nu au fost parte în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea definitivă a cărei revizuire a fost solicitată şi ca urmare nu sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., lipsind condiţia identităţii de părţi.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează să fie respinsă.
| ← JUDECATA. EXCEPŢIE PROCESUALĂ. LIPSA CAUTĂTII PROCESUALE... | STRĂMUTARE. CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. INADMISIBILITATE. → |
|---|
