ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. IMOBIL PRELUAT DE STAT ÎN BAZA DECRETULUI NR. 223/1974. ADMISIBILITATE. NATURA DE TITLU DE PROPRIETATE A DECIZIEI ADMINISTRATIVE DE PRELUARE
| Comentarii |
|
Ipotezele vizate de art. 2 şi 3 ale acestui act normativ (în prezent abrogat) prevedeau că trecerea bunurilor imobile în proprietatea statului avea loc după emiterea deciziei comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti, în a cărui rază teritorială sunt situate bunurile.
Actul administrativ, o dată rămas definitiv, reprezenta titlu de proprietate al statului cu privire la imobil.
Potrivit art. 4 alin. 2 al Decretului nr. 223/1974, împotriva deciziei comitetului executiv al consiliului popular se poate face plângere la instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii.
în această situaţie se impune verificarea împrejurării în care decizia administrativă de preluare ţi de trecere în proprietatea statului a rămas definitivă, ea urmând să producă efecte juridice.
(Secţia civilă, dec.nr. 1.334 din 14 aprilie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 ianuarie 1999, reclamantul B.T.D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, să-i fie lăsat în deplină proprietate şi paşnică folosinţă apartamentul situat în Bucureşti, str. G-ral Constantinidi nr. 1, Bl. 24/5, sc. C, et. 1, ap. 45, sector 1, evaluat la 600.000.000 lei.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că imobilul revendicat a fost cumpărat de acesta în anul 1986 şi a trecut în proprietatea statului prin aplicarea Decretului nr. 223/1974 şi prin decizia nr. 1368 din 12 iulie 1988 a fostului Consiliu popular al Municipiului Bucureşti, deoarece acesta şi-a stabilit domiciliul în străinătate. Tot în motivare se mai susţine că preluarea acestui imobil s-a făcut abuziv prin încălcarea dreptului de proprietate consacrat de Constituţia Republicii Socialiste România din 1965, art. 481 Cod civil, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, fiind în contradicţie cu Constituţia României din 1991, art. 1 din Protocolul I al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ratificată de România în anul 1994.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a respins acţiunea prin sentinţa civilă nr. 924 din 26 mai 1999, motivând că reclamantul a fost despăgubit de Statul Român, care are titlu valabil pentru a deţine proprietatea asupra acestui imobil.
Apelul împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IlI-a civilă, care, prin decizia nr. 267/A din 21 octombrie 1999, a susţinut că abrogarea Decretului nr. 223/1974 nu produce efecte retroactive.
Referindu-se la aspectul comunicării deciziei administrative de preluare în proprietatea statului a proprietăţii reclamantului, Curtea de Apel a considerat că norma de lege era supletivă, întrucât în cazul încălcării cerinţei comunicării nu era prevăzută nici o sancţiune.
Mai mult, reclamantul B.T.D.S. solicitase el însuşi preluarea imobilului, situaţie pentru care nu mai era necesară comunicarea deciziei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că aceasta încalcă flagrant Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Recursul urmează a fi admis, ambele hotărâri casate, iar cauza trimisă spre rejudecare la acelaşi tribunal, pentru motivele ce urmează a se prezenta în continuare.
în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Totodată, alineatul al doilea din acest text de lege prevede că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv prin vicierea consimţământului, f-ot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
în sfârşit, alineatul 3 al aceluiaşi articol de lege stipulează că instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.
Raportând aceste dispoziţii legale invocate mai sus la cele de drept comun aplicabile acţiunii în revendicare, se impune concluzia că cele două instanţe învestite cu soluţionarea pricinii trebuiau să verifice valabilitatea titlului invocat de pârât conform art. 645 Cod civil, respectiv legea (Decret nr. 223/1974).
Sub acest aspect susţinerea pârâtei nu este întemeiată, în sensul că Decretul nr. 223/1974 reprezintă prin el însuşi titlu de dobândire a proprietăţii de către stat.
Ipotezele vizate de art. 2 şi 3 ale acestui act normativ (în prezent abrogat) prevedeau că trecerea bunurilor imobile în proprietatea statului avea loc după emiterea deciziei comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti, în a cărui rază teritorială sunt situate bunurile.
Actul administrativ, o dată rămas definitiv, reprezenta titlu de proprietate al statului cu privire la imobil.
Potrivit art. 4 alin. 2 al Decretului nr. 223/1974, împotriva deciziei comitetului executiv al consiliului popular se putea face plângere la instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii.
în această situaţie se impune verificarea împrejurării în care decizia administrativă de preluare şi de trecere în proprietatea statului a rămas definitivă, ea urmând să producă efecte juridice.
în prezenta cauză instanţele nu s-au preocupat de cercetarea acestui aspect, respectiv acestea nu au verificat dacă decizia administrativă comunicată reclamantului şi invocată de stat drept titlu de proprietate a rămas definitivă.
Pentru aceste considerente se impune casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal, urmând a se solicita părţilor dovezi referitoare la rămânerea definitivă a deciziei administrative.
| ← ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. IMOBIL PRELUAT DE STAT ÎN BAZA... | ACŢIUNE ÎN REVENDICARE. IMOBIL PRELUAT DE STAT ÎN TEMEIUL... → |
|---|
