CITARE. OBLIGAŢIA PĂRŢII CARE ÎŞI SCHIMBĂ DOMICILIUL ÎN TIMPUL JUDECĂŢII
Potrivit art. 98 C. pr. civ., „schimbarea domiciliului uneia din părţi, în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie depusă la dosar, a cărei recipisă de predare se va depune ta dosar o dată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului".
(Secţia civilă, decizia nr. 1829 din 26 mai 2000)
- Extras -
La dosarul cauzei există dovada de comunicare a sentinţei primei instanţe la adresa indicată de pârâta apelantă, respectiv str. S. L. nr. 4, bloc P. C., sc. B, et. 6, apartament 22, pe care există menţiunea că aceasta s-a făcut prin afişare, la sediu, în lipsa unui membru sau angajat al pârâtei, abilitat în acest scop. Comunicarea sentinţei în acest mod este corespunzătoare dispoziţiilor art. 92 alin.
3 C. pr. civ.
Pârâta apelantă, schimbându-şi sediul, nu s-a conformat prevederilor art. 98 C. pr. civ., potrivit căruia „schimbarea domiciliului uneia din părţi, în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie depusă la dosar, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului”.
Aşa fiind, prin coroborarea dispoziţiilor art. 92 alin. 3 C. pr. civ. cu cele ale art. 98 din acelaşi cod, rezultă că actul procedural al instanţei prin care a fost comunicată pârâtei sentinţa primei instanţe a fost corect îndeplinit.
Pe de altă parte, pârâta nu a făcut demonstraţia acestei situaţii obiective, care a împiedicat-o să exercite calea de atac a apelului, în termenul legal, iar invocarea faptului că hotărârea tribunalului a fost comunicată la o adresă pretins greşită nu poate fi asimilată cu acea împrejurare mai presus de voinţa părţii, prevăzută de art. 103 3 C. pr. civ.
Constatând corect că, deşi pârâta a primit sentinţa primei instanţe la 8 iunie 1999, a declarat apel la data de 14 septembrie 1999, deci după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 2841 C. pr. civ. şi că nu există nici temei pentru repunerea în termen a căii de atac exercitate, instanţa de apel, dispunând respingerea apelului ca tardiv introdus, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre CITARE. OBLIGAŢIA PĂRŢII CARE ÎŞI SCHIMBĂ DOMICILIUL ÎN TIMPUL JUDECĂŢII
