Lipsirea reclamantului de salariu pe perioada cuprinsă între data arestării şi data rămânerii irevocabile a soluţiei de achitare reprezintă un prejudiciu cert atât în privinţa existenţei cât şi a posibilităţii de evaluare.
Actualizarea sumelor solicitate pentru salariile neîncasate capătă în procesul civil natura juridică de despăgubiri, impunându-se necesitatea unui criteriu unic şi exact de actualizare care nu poate fi decât unul calculat pe baze ştiinţifice şi anume cel al ratei inflaţiei.
La acordarea daunelor morale şi la fixarea cuantumului acestora trebuie să se aibă în vedere consecinţele pe care le-a avut arestarea, judecarea şi eventual condamnarea asupra celui în cauză.
(Secţia civilă, decizia nr. 5253 din 21 decembrie 2000)
- Extras -
Recursurile declarate sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele care succed:
Reclamantul a îndeplinit începând cu data de 1 martie 1995 funcţia de director al Sucursalei Căii Ferate Cluj a Băncii Renaşterea Creditului Românesc „C. B.” S.A.
Reclamantul a fost inculpat pentru săvârşirea unui număr de patru infracţiuni în legătură cu funcţia ce o îndeplinea la Sucursala Cluj a Băncii Creditului Românesc: luare de mită (art. 254 C. pen.), abuz în serviciu (art. 248 C. pen.) şi două fapte penale incriminate de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31 /1990, fiind trimis în judecată la data de 23 octombrie prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
în temeiul acestor acuzaţii, reclamantul a fost arestat preventiv de la 2 august 1995, până la 22 decembrie 1995, când a fost pus în libertate.
Prin sentinţa penală nr. 216/D din 18 iunie 1996 pronunţată de Tribunalul Cluj - secţia penală, reclamantul a fost achitat cu referire la infracţiunea de luare de mită în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C. pr. pen. (fapta nu există), iar pentru celelalte infracţiuni a fost achitat în baza art. 11 pct.
2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C. pr. pen. (faptelor lipsindu-le unele din elementele constitutive ale infracţiunii). Sentinţa Tribunalului Cluj a fost confirmată prin decizia penală nr. 180 din 28 octombrie 1997 pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi decizia penală nr. 1059 din 24 martie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia penală, hotărâri prin care s-au respins apelul şi recursul exercitate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Este de observat că prin decizia nr. 59 din 7 august 1995 reclamantul a fost suspendat din funcţia deţinută la Sucursala Cluj a Băncii
Renaşterea Creditului Românesc S.A., măsura fiind motivată atât de derularea procesului penal aflat în curs de soluţionare, cât şi de arestarea dispusă de organele de urmărire penală.
Una dintre pretenţiile reclamantului şi care face obiectul prezentei judecăţi o reprezintă acordarea de despăgubiri civile reprezentând salariul neîncasat, corespunzător funcţiei de director, pentru perioada cuprinsă între data de 2 august 1995 (data arestării) şi 24 aprilie 1998 (data când s-a finalizat procesul penal) urmare a epuizării căilor ordinare de atac exercitate de către Ministerul Public.
întrucât principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat, se priveşte ca greşită soluţia instanţei de apel de a reduce dreptul la despăgubiri numai pentru perioada cât reclamantul a fost arestat preventiv, deoarece interdicţia de a ocupa şi a exercita funcţia economică din care a fost suspendat a dăinuit pe tot parcursul procesului penal, până la finalizarea lui prin hotărâre irevocabilă şi nu numai pe durata arestării preventive, cum eronat a socotit instanţa de apel.
Este de asemenea greşit raţionamentul cuprins în decizia recurată, conform căruia nici o probă a cauzei nu confirmă că reclamantul ar fi fost menţinut în funcţie aproape pentru trei ani dacă nu ar fi survenit faptul arestării. în primul rând, lipsirea reclamantului de salariu pe perioada cuprinsă între data arestării şi data rămânerii irevocabile a soluţiei de achitare reprezintă un prejudiciu cert că el este sigur atât în privinţa existenţei cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare şi în nici un caz nu constituie un prejudiciu viitor sau eventual aşa cum s-a apreciat în apel. în al doilea rând, chiar dacă nimeni nu ar putea garanta că reclamantul-recurent ar fi prestat în mod neîntrerupt în acest interval de timp funcţia de director al sucursalei bancare şi chiar dacă o atare dovadă neechivalentă nu se poate administra, nu mai puţin există motive solide de achitare ca, în cazul curmării intempestive şi nedrepte a carierei profesionale, cel prejudiciat să primească integral salariul de care a fost lipsit, corespunzător funcţiei pe care a pierdut-o din motive neimputabile.
Se constată ca fiind greşit şi criteriul folosit de instanţa de apel referitor la actualizarea despăgubirilor materiale cerute de reclamant (drepturi salariate şi cheltuieli suportate în procesul penal). Calculul în funcţie de paritate folosit de
instanţa de apel se poate aprecia ca inexact, nesigur şi fluctuant datorită caracterului subiectiv cu care este aleasă valoarea unei valute la un moment dat al procesului, în aşa fel încât rezultatul final al sumei obţinute din calcul este departe de rigoarea şi exactitatea de care trebuie să se bucure o hotărâre judecătorească dată într-o atare speţă.
Este de asemenea de neprimit solicitarea recurentului Ministerul Finanţelor de a se folosi drept criteriu de actualizare a sumelor solicitate indicele de creştere a salariilor. Aceasta deoarece ceea ce se actualizează reprezintă şi alte sume pe care reclamantul le-a suportat în procesul penal, iar, pe de altă parte, cu toate că celelalte drepturi băneşti au ca origine sume rezultate din salarii neîncasate, ele capătă în procesul civil natura juridică de despăgubiri, impunându-se deci necesitatea unui criteriu unic şi exact de actualizare care nu poate fi decât unul calculat pe baze ştiinţifice şi anume cel al ratei inflaţiei.
Faţă de cele ce preced, recursurile declarate de reclamant şi de pârât vor fi admise, va fi casată decizia dată în apel şi în rejudecare, instanţa de trimitere urmează a calcula şi acorda toate drepturile băneşti cuvenite reclamantului, corespunzătoare funcţiei de director pentru perioada 2 august 1995- 24 aprilie 1998, iar la actualizarea acestora, ca şi a celorlalte sume avansate în procesul penal, să se folosească drept criteriu rata inflaţiei, sens în care instanţa de rejudecare va solicita relaţii de la Comisia Naţională pentru Statistică.
Referitor la motivele de casare ce vizează daunele morale solicitate de către reclamant, este fără putinţă de tăgadă că ceea ce se discută în speţa de faţă nu este aspectul dacă reclamantul- recurent este îndreptăţit ori nu la atare categorie de despăgubiri, ci motivele de recurs privesc numai aspectul cuantumului acestor daune, cu scopul ca acest cuantum să fie apt de a realiza o reparare integrală a suferinţei omeneşti pe care reclamantul a fost nevoit să o încerce.
Procedeul de a stabili cuantumul despăgubirilor băneşti pentru daune morale pe baza unui unic criteriu de determinare şi evaluare -durata arestării, care, în speţă, a fost de 143 de zile, - se priveşte greşit, atât datorită caracterului simplist şi exclusivist, cât mai ales datorită faptului că un atare criteriu înlătură posibilitatea cercetării situaţiei complexe şi delicate, deci a tuturor împrejurărilor de fapt concrete în care s-a aflat persoana îndreptăţită la daune atât pe perioada privării ilegale de libertate, cât mai ales ulterior acestei perioade.
Astfel, în speţa de faţă, instanţele trebuia să ţină seama de stabilirea cuantumului daunelor morale, printre altele de consecinţele pâ care le-au avut asupra reclamantului atât arestarea preventivă, cât şi intentarea procesului penal pentru fapte în legătură cu serviciul său, de vătămările aduse onoarei, demnităţii, creditului moral şi poziţiei sociale pe care reclamantul a avut-o anterior. Prin detenţiunea ilegală şi prin faptele imputate în procesul penal (luare de mită, infracţiuni referitoare la activitatea economică) şi care s-au dovedit în final că nu au fost reale, reclamantului i s-a adus o atingere gravă prestigiului profesional, unul din aspectele care defineşte persoana umană şi care, analizat şi evaluat real, constituie un criteriu important şi serios de stabilire a cuantumului daunelor morale.
Este dovedit în cauză că la data arestării, reclamantul îndeplinea, pe lângă funcţia de director al sucursalei bancare şi funcţii didactice în învăţământul superior, fiind profesor universitar,
doctor în ştiinţe economice şi totodată membru al corpului de experţi contabili judiciari autorizaţi. Trebuie luate în apreciere consecinţele pe care le-au avut asupra reclamantului arestarea preventivă şi procesul penal ca atare în sensul că acestea s-au produs când recurentul avea vârsta de 63 de hni, că suferea de grave afecţiuni cardiace manifestate şi constatate medical şi pe timpul detenţiunii şi că atât faptul arestării, cât şi cel al trimiterii în judecată penală au făcut obiectul relatării şi comentariilor din presa centrală şi locală.
De aceea, în rejudecare, instanţa de trimitere va reanaliza toate aceste elemente de determinare şi evaluare a prejudiciului moral suferit de reclamant, de natură a conduce la stabilirea corectă a cuantumului daunelor.
Faţă de cele ce precedă, criticile aduse în cel de-al doilea motiv de recurs de pârâtul Ministerul Finanţelor sub aspectul cuantumului daunelor morale, cât şi criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj privind acelaşi aspect, sunt de neprimit şi, cum recursul parchetului vizează numai atare critici, urmează a fi respins ca nefondat.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre DAUNE SOLICITATE CONFORM ART. 504 ALIN. 2 C. PR. PEN. PERIOADA PENTRU CARE POT FI ACORDATE SALARIILE DE CARE A FOST LIPSIT RECLAMANTUL. CRITERIUL CE URMEAZĂ A FI FOLOSIT ÎN CAZUL ÎN CARE SE CERE ACTUALIZAREA SUMELOR
