COMPETENŢĂ MATERIALA. FIXAREA COMPETENŢEI IN RAPORT DE VALOAREA OBIECTULUI CERERII.
| Comentarii |
|
Pentru stabilirea competenţei după valoarea obiectului litigiului, punctul de referinţă îl constituie valoarea capătului principal de cerere. Valoarea totală a pretenţiilor invocate de mai mulţi reclamanţi care cheamă în judecată pe acelaşi pârât, dar pentru obligaţii rezultând din raporturi juridice distincte, nu justifică cumularea tuturor pretenţiilor şi fixarea competenţei în raport de valoarea totală. Pentru aceeaşi raţiune, nici în cazul unor cereri conexe nu este relevantă valoarea lor totală, deoarece fiecare dintre ele îşi păstrează individualitatea
(Secţia civilă, decizia nr. 3499 din 24 octombrie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii M.A.E. şi D.C.F. au chemat în judecată pe pârâţii E.G. şi E.M., domiciliaţi în Bucureşti, I.V. şi l.l., domiciliaţi în Bucureşti, S.D. şi S.M., domiciliaţi în Bucureşti şi pe Consiliul General al municipiului Bucureşti şi au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpăra-re nr. 16798/20.01.1997 (priveşte pe E.G. şi M.), nr. 3603/13.10.1997 (priveşte pe I.V. si l.l.) si nr. 3604/13.10.1997 (priveşte pe S.D. şi M.).
în motivarea cererii reclamanţii arată că pârâţii au cumpărat, fiecare familie în mod separat, prin contractele a căror nulitate absolută se solicită a fi constatată, încheiate cu S.C. “Foişor” S.A. Bucureşti, în calitate de mandatar, apartamentele pe care le ocupau în calitate de chiriaşi, fiind de rea-credinţă deoarece ştiau că statul deţine fără titlu imobilul în care sunt situate apartamentele, şi că există în curs de judecată acţiunea în revendicare a imobilului formulată de către adevăraţii proprietari.
După un prim ciclu de judecată, prin sentinţa civilă nr. 14927/22.10.1999 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti se admite excepţia de necompetenţă materială pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă şi în baza art. 2 pct.1 lit. “b” C. pr. civ. şi art. 158 C. pr. civ. se
declină competenţa de a judeca cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti. S-a apreciat că valoarea apartamentelor care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută se solicită a fi constatată este mai mare de 150.000.000 de lei, situaţie în care competenţa ca instanţă de fond aparţine tribunalului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă prin sentinţa civilă nr. 208/22.02.2000, considerând că valoarea contractelor a căror nulitate se solicită a fi constatată este mai mică de 150.000.000 de lei, îşi declină competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Constatând ivirea unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe trimite dosarul la Curtea de Apel Bucureşti pentru regulator de competenţă.
Sesizată în acest fel, Curtea de Apel Bucureşti pronunţă sentinţa civilă nr. 91/5.04.2000 prin care dă regulator de competenţă în sensul că stabileşte competenţa de a soluţiona cauza în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti. în motivarea sentinţei Curtea de Apel a arătat că valoarea contractelor a căror anulare se cere este sub
150.000.000 de lei.
împotriva acestei sentinţe au declarat în termen recurs pârâţii E.G., E.M., I.V. şi l.l., care o critică pentru nelegalitate deoarece greşit a stabilit competenţa materială a judecătoriei, deşi fiind contestată valoarea obiectului acţiunii trebuia să
') N.R. Prevederile art. 2 lit. b) din codul de procedură civilă au fost modificate prin O.U.G. nr. 138/2000, publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000 şi intrată în întregime în vigoare la 2 mai 2001. în urma acestei modificări, tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 2 miliarde de lei. '
dispună evaluarea imobilelor după normele metodologice prevăzute de art. 28 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. “b” C. pr. civ. “tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultând din raporturi juridice civile al căror obiect are o valoare de peste
150.000.000 lei”.
Pentru stabilirea competenţei după valoarea obiectului litigiului, punctul de referinţă îl constituie valoarea capătului principal de cerere.
Valoarea totală a pretenţiilor invocate de mai mulţi reclamanţi care cheamă în judecată pe acelaşi pârât, dar pentru obligaţii rezultând din raporturi juridice distincte, nu justifică cumularea tuturor pretenţiilor şi fixarea competenţei în raport de valoarea totală. Pentru aceeaşi raţiune, nici în cazul unor cereri conexe nu este relevantă valoarea lor
totală, deoarece fiecare dintre ele îşi păstrează individualitatea.
Aşa cum se constată din cererea introductivă de chemare în judecată reclamanţii au cerut să se constate nulitatea absolută a trei contracte distincte de vânzare-cumpărare, care privesc fiecare apartament diferit, şi cumpărători diferiţi, şi deci rezultă din raporturi juridice distincte.
Aşa fiind, cum în speţă instanţa a fost investită prin aceeaşi cerere cu trei acţiuni distincte nu se poate stabili competenţa materială după valoare, cumulându-se valoarea celor trei contracte.
Cum din conţinutul contractelor de vânzare-cumpărare a trei apartamente rezultă că valoarea fiecăruia a fost sub 150.000.000 de lei, corect s-a stabilit prin regulatorul de competenţă că instanţa care urmează să judece cererea în fond este judecătoria.
în consecinţă, recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
| ← COMUNICAREA CONSIDERENTELOR HOTARARII UNUI ALT PARCHET DECÂT... | COMPETENŢĂ. DAUNE MORALE. PREJUDICIU PROVOCAT PRIN REFUZUL DE... → |
|---|
