CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. CREANŢE BUGETARE. COMPETENŢĂ MATERIALĂ
| Comentarii |
|
Contestaţia la executare în materia executării creanţelor bugetare se introduce la instanţa judecătorească competentă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. în materia contestaţiilor la executare silită, competenţa instanţelor judecătoreşti este cea specială prevăzută de art. 400 din codul de procedură civilă şi cea prevăzută de art. 2 lit. b din acelaşi cod, care se referă la competenţa după valoare. Cum art. 400 din Codul de procedură civilă nu face nici o distincţie cu
privire la valoare, în mod greşit curtea de apel a considerat că tribunalul este competent să soluţioneze contestaţia la executare în raport de valoarea creanţei.
(Secţia civilă, decizia nr. 3571 din 25 octombrie 2000)
CURTEA
Asupra contestaţiei la executare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 2 decembrie 1999, prin cererea înregistrată sub nr. 617/1999 la Tribunalul Bucureşti, S.C. SHELL România S.A. a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu Administraţia Financiară a sectorului 2 solicitând:
- desfiinţarea executării silite şi pe cale de consecinţă anularea somaţiei nr. 701.600 din 17 noiembrie 1999 emisă de Administraţia Financiară a sectorului 2, comunicată contestatoarei la 17 noiembrie 1999 şi,
- anularea titlului executoriu nr. 401644 din 17 noiembrie 1999 emis de Administraţia Financiară a sectorului 2 şi comunicat contestatoarei la aceeaşi dată.
în motivarea contestaţiei întemeiată pe prevederile art. 76-77 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, S.C. SHELL România S.A. a arătat că organul de executare a declanşat procedura de executare silită emiţând direct somaţie fără a-i transmite în prealabil înştiinţare de plată, aşa cum prevede art. 23 din ordonanţă şi că, titlul executor care a stat la baza executării silite nu respectă exigenţele de ordin formal, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. 4 din aceeaşi ordonanţă, în sensul de a se întocmi pentru fiecare creanţă câte un act distinct care trebuie să conţină printre altele cuantumul şi natura sumelor datorate, perioada pentru care acestea sunt datorate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 2 decembrie 1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă, la cererea contestatoarei a suspendat executarea silită a titlului executoriu nr. 401644 din 17 noiembrie 1999 emis de Administraţia Financiară a sectorului 2 până la soluţionarea contestaţiei formulată de S.C. Shell România S.A., pe considerentele că acest titlu este contestat şi că, suma reţinută este foarte mare.
Tribunalul Bucureşti-Secţia a IV-a civilă-prin sentinţa civilă nr. 2 F pronunţată la data de 5
ianuarie 2000, a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului ridicată din oficiu de instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, în a cărei rază teritorială se execută titlul, reţinând că art. 400 C. pr. civ. care stabileşte instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare nu face nici o distincţie în funcţie de valoare.
Apelul formulat de contestatoarea debitoare S.C. SHELL România S.A. a fost admis prin decizia nr. 172 A din 31 martie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, sentinţa tribunalului a fost desfiinţată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 400 C. pr. civ., ci acelea ale art. 2 lit. b din acelaşi cod, ca norme generale referitoare la competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, precum şi prevederile O.G. nr. 11/1996 ca norme speciale în materia contestaţiei la executare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata Administraţia Financiară a sectorului 2 Bucureşti invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. pr. civ.
în esenţă, recurenta a arătat că, hotărârea atacată nu cuprinde motivarea în fapt care a determinat convingerea instanţei asupra corectitudinii aplicării art. 2 C. pr. civ. şi că, în speţă nu puteau fi incidente prevederile acestui text având în vedere obiectul cauzei, respectiv contestaţia la executare.
Recursul este întemeiat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Executarea silită are loc în baza unei hotărâri judecătoreşti sau a oricărui titlu executor, aşa după cum prevede art. 372 C. pr. civ.
Potrivit art. 76 din O.G. nr. 11/1996 “cei interesaţi pot face contestaţie împotriva oricărei executări silite, fiecărui act de executare silită efectuat de organele de executare competente, precum şi în cazul în care acest organ refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.
Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită
executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instanţă competentă să se pronunţe asupra acestuia.
Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.”
Competenţa de soluţionare a contestaţiilor asupra executării silite este aceea prevăzută în Cartea V - despre executarea silită - la art. 400 C. pr. civ., text care stabilind reguli de competenţă specială în această materie, nu face nici o distincţie în funcţie de valoare, în ce priveşte instanţa competentă să judece contestaţia.
într-adevăr potrivit art. 400 C. pr. civ. “cererile incidente şi toate contestaţiile care s-ar ridica asupra executării silite sau între părţi sau de către cei de-al treilea interesaţi, privitoare la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută, se vor îndrepta la instanţa care a încuviinţat titlul executor.
Toate celelalte incidente sau contestaţii ce s-ar ridica asupra urmăririi însăşi se vor îndrepta la instanţa care execută hotărârea.”
Se reţine că în materie de urmărire imobiliară competenţa instanţei de executare enunţată în alin.
2 al art. 400 C. pr. civ., este subliniată în mod special de art. 522 din acelaşi cod1) în care se prevede că toate opoziţiile şi contestaţiile la executare se vor introduce la judecătoria prin care se face urmărirea, în speţă Judecătoria sectorului 2. Aşadar, din dispoziţiile legale enunţate, rezultă că în materia soluţionării contestaţiilor la executarea silită, competenţa instanţelor judecătoreşti este aceea specială prevăzută de art. 400 C. pr. civ. şi nu aceea prevăzută de art. 2 lit. b din acelaşi cod2', care se referă la competenţa după valoare în soluţionarea litigiilor.
Cum, art. 400 C. pr. civ. nu face nici o distincţie cu privire la valoare, în mod greşit curtea de apel a considerat că tribunalul este competent să soluţioneze contestaţia la executare formulată de S.C. SHELL România S.A. în raport de valoarea creanţei şi admiţând apelul a desfiinţat sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă care este legală şi temeinică.
Faţă de cele ce preced, se va admite recursul declarat de Administraţia Financiară a sectorului 2 Bucureşti, se va casa decizia atacată şi în consecinţă se va respinge apelul contestatoarei -debitoare S.C. SHELL România S.A. menţinân-du-se sentinţa instanţei de fond.
| ← PERSOANA FARA LOCUINŢA STATORNICA. CITAREA PRIN PUBLICITATE.... | COMUNICAREA CONSIDERENTELOR HOTARARII UNUI ALT PARCHET DECÂT... → |
|---|
