COMUNICAREA CONSIDERENTELOR HOTARARII UNUI ALT PARCHET DECÂT CEL DE PE LÂNGĂ INSTANŢA CARE A PRONUNŢAT HOTĂRÂREA
| Comentarii |
|
Atribuţiile Ministerului Public sunt exercitate prin procurori constituiţi în parchete pe lângă fiecare instanţă judecătorească, iar activitatea este organizată pe principiile controlului şi al subordonării ierarhice. Ministerul Public prezintă două caracteristici: independenţa şi indivizibilitatea.
în virtutea principiului indivizibilităţii, deoarece comunicarea considerentelor deciziei date în apel s-a făcut, fără echivoc, la data de 16 februarie 2000 către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, actul de procedură se socoteşte legal îndeplinit către Ministerul Public în întregul său, Fiind fără relevanţă sub aspectul discutat care parchet avea obligaţia de a motiva în termen recursul declarat.
(Secţia civilă, decizia nr. 3649 din 27 octombrie 2000)
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1031 din 10 decembrie 1998 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a
lll-a civilă s-a admis cererea formulată de G.L. şi s-a constatat moartea numitului G.V., cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sectorul 5, fiul lui A. şi M., în comuna Păduri, judeţul Bălti, la data de 31 ianuarie 1946.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor înregistrări şi menţiuni în registrul de decese al Primăriei sectoruiui 5 - Bucureşti.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 312 din 3 decembrie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
împotriva deciziei pronunţată în apel prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal a
formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Cu privire însă la termenul în care a fost motivat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sunt de formulat următoarele considerente care conduc la concluzia că recursul este nul, faţă de prevederile art. 306 alin. 1 C. pr. civ.
Considerentele deciziei pronunţată în apel au fost comunicate Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti (deci organului care a promovat calea de atac a apelului) la data de 16 februarie 2000 -conform procesului-verbal de predare de la fila 28 dosar apel.
Motivele de recurs au fost formulate şi depuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 31 martie 2000, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Este adevărat că, la data de 2 martie 2000 procurorul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a adresat cu o cerere acelei instanţe pentru comunicarea considerentelor deciziei dată în apel cu motivarea că “din eroare acestea au fost comunicate Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti”.
Este la fel de adevărat că cererea este admisă de Curtea de Apel Bucureşti şi la data de 17 martie 2000 se comunică Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti dispozitivul şi considerentele decizei nr. 312 din 3 decembrie 1999.
Este însă de observat că în speţă data de la care curge termenul de motivare a recursului nu este determinată de cererea de recomunicare (17 martie 2000), ci data de la care s-au comunicat considerentele către Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti (16 februarie 2000).
în adevăr, printre atribuţiunile Ministerului Public în materie civilă se află şi participarea, în condiţiile
legii, la judecarea cauzelor de către instanţele judecătoreşti şi exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
Legea prevede că în anumite situaţii participarea procurorului la judecată este obligatorie, din această categorie de situaţii făcând parte şi declararea dispariţiei şi a morţii pe cale judecătorească, precum şi anularea hotărârii de declarare a morţii (art. 38 şi 42 din Decretul nr. 32/1954).
Este de asemenea reputat în drept principiul consacrat de art. 284 C. pr. civ. potrivit căruia, dacă procurorul participă la judecarea cauzei, termenul pentru exerciţiul căilor de atac curge de la comunicarea hotărârii.
în aceeaşi ordine de idei, atribuţiunile Ministerului Public sunt exercitate prin procurori constituţi în parchete pe lângă fiecare instanţă judecătorească, iar activitatea este organizată pe principiile controlului şi a subordonării ierarhice. Alături de acestea, Ministerul Public mai prezintă două caracteristici: independenţa şi indivizibilitatea.
Prin indivizibilitate se înţelege faptul că fiecare membru al Ministerului Public îl reprezintă în întregul său, iar actul îndeplinit de către unul dintre procurori este actul parchetului în întregime.
în virtutea acestui principiu, deoarece comunicarea considerentelor deciziei dată în apel s-a făcut, fără echivoc, la data de 16 februarie 2000 către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, actul de procedură se socoteşte legal îndeplinit către Ministerul Public în întregul său, fiind fără relevanţă sub aspectul discutat care parchet avea obligaţia de a motiva în termen recursul declarat.
Faţă de cele ce preced, se constată că recursul declarat în cauză nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, situaţie în care va fi constatat nul.
| ← CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. CREANŢE BUGETARE. COMPETENŢĂ MATERIALĂ | COMPETENŢĂ MATERIALA. FIXAREA COMPETENŢEI IN RAPORT DE... → |
|---|
