CSJ. Decizia nr. 1161/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1161DOSAR NR.1437/2002
Şedinţa publică din 24martie2003
La ordine pronunţarea în recursul declarat de pârâţii M.M., M.N.şi M.M. împotriva deciziei civile nr.536 din 9 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 11 martie 2003, care face parte integrantă din prezenta, iar pronunţarea s-a amânat la 24 martie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.11078 din 12 iunie 1998 la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti reclamanta D.G.a chemat în judecată pe pârâţii M.M., M.M. şi M.N.solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună partajarea imobilului situat în Bucureşti str.Dornei, nr.6, sector 1, compus din 480 m.p. teren şi construcţie.
M.M., M.M. şi M.N.,prin cererea din 29 martie 1999 au chemat în judecată pe pârâta D.G.pentru a se constata că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 240 m.p. situat în str.Dornei, nr.6, sector 1 prin uzucapiune precum şi că au edificat noi construcţii.
Cele două cereri de chemare în judecată au fost conexate.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr.5876 din 19 aprilie 1999 a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a V a civilă, prin sentinţa civilă nr.32 din 13 ianuarie 2000 a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV a civilă a stabilit în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa soluţionării cauzei.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.880 din 19 decembrie 2000, a admis în parte acţiunea principală, în parte acţiunea conexă, a constatat că reclamanta D.G.are o cotă de 5/8 din imobilul situat în Bucureşti, str.Dornei, nr.6, sector 1 compus din 480 m.p. teren şi grupul A de construcţii şi a dispus ieşirea părţilor din indiviziune, prin împărţirea în natură a bunului.
S-a reţinut că de pe urma defuncţilor I.G.şi A.G.au dobândit, prin succesiune, T.E.cota de 3/8 iar G.C.cota de 5/8 din imobilul situat în Bucureşti str.Dornei, nr.6, sector 1, compus din 480 m.p. teren şi corpul A de construcţie. Cota de 3/8 a fost dobândită de T.A.în calitate de moştenitor al defunctei T. E., decedată ladata de 7 decembrie 1961. Prin sentinţa civilă nr.2138 din 29 iunie 1973 s-a constatat că T.A.a vândut lui M.G.2 camere şi 240 m.p. teren din imobilul în litigiu. Succesorii lui M.G.decedat la data de 8 octombrie 1975 suntpârâţii M.M., M.M. şi M.N..
Cota de 5/8 din imobil a fost dobândită de G.C., în calitate de moştenitor al defunctei G.I., decedată la data de 8 ianuarie 1997. ReclamantaD.G.a dobândit larândul ei cota de 5/8 din imobil prin succesiune de la G.I., decedată la data de 8 ianuarie 1997.
S-a constatat că imobilul este comod partajabil în natură şi s-a dispus împărţirea acestuia prin atribuirea către reclamantă a 243,8 m.p. teren şi corp A de construcţii şi către pârâţi a 236,2 m.p.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV a civilă prin Decizia civilă nr.586 din 9 noiembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat depârâţii M.M., M.M. şi M.N., împotrivasentinţei civile nr.32 din 13 ianuarie 2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV a civilă cu motivarea că ieşirea din indiviziunea fost dispusăcu respectarea prevederilor art.741 C.civ..
În termen legal, împotriva deciziei civile nr.536 din 9 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV a civilă au declarat recurs pârâţii M.M., M.M. şi M.N.solicitând casarea potrivit art.304 pct.7 şi 9 C.proc.civ.şi susţinând în esenţă că greşit a fost respins capătul de cerere din acţiunea anexă având ca obiect să se constate că au dobândit dreptul de proprietateasupra terenului în suprafaţă de 480 m.p. în litigiu prin uzucapiune întrucât, începând cu anul 1963, au exercitat o posesie utilă asupra acestuia.
Recursul urmează să fierespins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit art.1890 C.civ. toate acţiunile, atâtreale cât şi personale, pe care legea nu le-adeclarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie,se vor prescrie prin treizeci de ani fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua credinţă. Dreptul de proprietate asupra unui bun imobil se poate dobândi prin uzucapiunea de 30 de ani fără să existe just titlu şi bună credinţă dar cu condiţia ca cel ce o invocă să fi exercitat în acest interval de timp o posesie utilă.
Ca să se poată prescrie, art.1847 C.civ., impune ca posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.
Nu constituie o posesiune sub nume de proprietar, potrivit art.1853 C.civ., actele ce se exercită asupra unui lucru al altuia sub nume precar, adică, printre altele asupra unui lucru comun.
În speţă, până la data de29 iunie 1993 când prin sentinţa civilă nr.2138 Judecătoria Sector 8 Bucureşti a constatat că autorul recurenţilor, M.G.a cumpărat de la T.A.240 m.p. teren din cei 480 m.p. în litigiu, posesia acestuia din urmă a avut caracterprecar întrucât a avut ca obiect un bun aflat în indiviziune.
Chiar dacă din 29 iunie 1973 M.G.şi apoi succesorii acestuia au exercitat o posesiesub nume de proprietar, până la data introducerii acţiunii de către reclamantă – 12 iunie 1998, termenul de 30 de ani nu s-a împlinit.
Faţă de considerentelemenţionate, CURTEA va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii M.M., M.N.şi M.M. împotriva deciziei nr.536 din 9 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1160/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1162/2002. Civil → |
|---|
