CSJ. Decizia nr. 1214/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1214
Dosar nr.3205/2002
Şedinţa publică din 26 martie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 129din 25 martie 2002a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV – a civilă.
La apelul nominal se prezintă recurentul-pârât prin consilier juridic O. O., lipsind intimatul-reclamant R.Y.I.şi intimata-pârâtă S.C."F."SA.
Procedura completă.
Consilier juridic O.O.învederează că recursul a rămas fără obiect, întrucât s-a emis dispoziţie de retrocedare a terenului în litigiu, conform prevederilor Legii nr.10/2001.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
R.Y.I.a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primăria Sectorului 2 Bucureşti şi S.C."I." SA Bucureşti solicitând obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate şi folosinţă imobilul situat în Bucureşti, Calea Moşilor nr. 112, Sectorul 2,constând din teren în suprafaţă de 740 m.p.
Ulterior, faţă de precizarea făcută de S.C."I." SA Bucureşti, că a renunţat la contractul de închiriere a terenului încheiat cu S.C."F."SA Bucureşti, s-a cerut şi dispus introducerea în cauză a acesteia.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că terenul revendicat, dobândit prin actul autentic de vânzare-cumpărare nr.32283/1932 de către tatăl său L. (W.) R., al cărui unic moştenitor este, se află în posesia precară a pârâţilor fiind liber de construcţii.
Soluţionând cauza într-un prim ciclu procesual, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins acţiunea ca inadmisibilă, prin sentinţa civilă nr. 5182 din 24 martie 1998, menţinută de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV – a civilă, prin Decizia nr. 1929 A din 9 iulie 1998.
Urmare admiterii recursului declarat de reclamant, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III – a civilă, prin Decizia nr.488 din 4 martie 1999, a admis apelul aceleeaşi părţi, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 5182/1998 şi a trimis cauza la aceeaşi judecătorie, pentru rejudecare.
Prin sentinţa civilă nr. 8165 din 4 iunie 1999 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În primă instanţă,TribunalulBucureşti,Secţia a IV – a civilă, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată, prin sentinţa nr. 31 din 17 ianuarie 2001, menţinută de Curtea de Apel Bucureşti care,prin Decizia nr. 553 din 24 octombrie 2000, a respins apelul declarat de Municipiul Bucureşti, reprezentat de primarul general, ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală.
Investită cu judecarea recursului declarat de Municipiul Bucureşti, Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, l-a admis, prin Decizia nr. 4216 din 9 octombrie 2001, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru judecarea apelului pe fond.
În rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 129 din 25 martie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 31 din 17 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV – a civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul s-a legitimat din punct de vedere procesual activ, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Tribunal Ilfov sub nr. 32283/26 noiembrie 1932, prin care tatăl său a dobândit imobilul în litigiu, precum şi cu hotărârea pronunţată în Statul Israel la 15 aprilie 1992, recunoscută pe teritoriul României prin sentinţa civilă nr.150/2 martie 1998 a Tribunalului Bucureşti şi, respectiv, certificatul de calitate succesorală emis la 21 aprilie 1994 de Biroul Notarului Public E.B.,cu care a făcut dovada că este unicul moştenitor al defuncţilor săi tată, L.(W.)R., şi soră G.R.L..
La rândul său instanţa de control judiciar, învestită cu soluţionarea apelului Municipiului Bucureşti, prin primarul general, motivat exclusiv pe lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, a făcut aplicaţiunea art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998.
Împotriva deciziei instanţei de apel Municipiul Bucureşti, reprezentat de primarul general, a declarat recurs reiterând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu precizarea că, în cauză, calitatea procesualăpasivă nu aparţine acestuia, care este autoritate deliberativă, ci Municipiului Bucureşti, reprezentat de primarul general.
Recursul nu este fondat.
Prin Decizia nr. 4216 din 9 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia Civilă, pronunţată în primul recurs declarat în cauză, s-a statuat, în temeiul art. 26 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 31/1954 şi al art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998, că „în litigiile vizând dreptul de proprietate asupra bunurilor unităţilor administrativ teritoriale acestea sunt reprezentate de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, care dă mandat scris primarului".
În adevăr, potrivit art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului statului asupra bunurilor care au intrat în proprietatea sa în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar în conformitate cu art. 12 alin. 5 din lege, în litigiile care privesc astfel de bunuri, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor, iar unităţile administrativ-teritoriale, de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcţionar de stat sau un avocat care să-l reprezinte în faţa instanţei.
Dispoziţiile legale citate se armonizează cu cele cuprinse în Legea adminitraţiei publice locale (nr. 69/1991, respectiv nr.215/2001), potrivit căreia administraţia publică a municipiului Bucureşti se realizează de către consiliile locale ale sectoarelor Municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca autorităţi deliberative, precum şi de către primarii sectoarelor şi primarul general al Municipiului Bucureşti, ca autorităţi executive.
În considerarea celor ce preced se constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică şi urmează a fi confirmată prin respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 129 din 25 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi26 martie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1213/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1215/2002. Civil → |
|---|
