CSJ. Decizia nr. 1210/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1210Dosar nr.400/2002
Şedinţa publică din 26 martie 2003
S-a luat înexaminare recursul declarat de reclamantul I.G.împotriva deciziei nr.483/A din 8 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III a civilă.
La apelul nominal se prezintă recurentul-reclamant prin avocat M.A.şi intimata-pârâtă Primăria Municipiului Giurgiu prin avocat I.A., lipsind intimata-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu.
Procedura completă.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie motivul de casare de ordine publică vizând omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa cu privire la acţiunea reclamantului îndreptatăîmpotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Giurgiu.
Avocat M.A.solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond admiterea acţiunii. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate în apel şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, faţă de împrejurarea că instanţa nus-a pronunţat cu privire la pârâta Direcţia Generală a FinanţelorPublice – Giurgiu.
Avocat I.A.solicită respingerea recursului şi arată că instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la toate părţile.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 13 octombrie 1999, precizată ulterior (fila 27 dosar de fond), I.G.a chemat în judecată Primăria Municipiului Giurgiu şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Giurgiu, solicitând obligarea pârâtelor la retrocedarea suprafeţei de 2050 m.p. teren situat în Giurgiu, str.Clopotari nr.16.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, pentru scopuri edilitare, prin Decretul nr.288/1989, anexa 17, poziţia 27 A i-a fost expropriat, fără despăgubiri, imobilul de la adresa menţionată, dar după demolarea construcţiilor terenul a rămas liber.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Giurgiu, prin sentinţa civilă nr.463 din 1 februarie 2000, a respins acţiunea.
Reclamantul a declarat apel, pe care Tribunalul Giurgiu l-a admis, prin Decizia civilă nr.447 din 13 iunie 2000, a desfiinţat sentinţa şi a reţinut cauza pentru soluţionare în primă instanţă, având în vedere dispoziţiile art.2 pct.1 lit.e C.proc.civ..
În primă instanţă acelaşi tribunal, prin sentinţa civilă nr.64 din 1 martie 2001, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâte să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul revendicat. A luat act că reclamantul a renunţat la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri.
S-a reţinut, în esenţă, că imobilul nu a fost utilizat în scopul pentru care a fost expropriat, „terenul fiind liber în prezent şi neafectat de construcţii".
Primăria Municipiului Giurgiu a declarat apel invocând lipsa titlului autorilor reclamantului asupra imobilului precum şi încălcarea regulei unanimităţii,reclamantul fiind unul dintreceitreicoindivizariasupr.
imobilului. Ulterior, apelanta a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III a civilă, prin Decizia nr.483/A din 8 noiembrie 2001, a admis apelul şi a schimbat „în tot" sentinţa, în sensul că a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Giurgiu.
În motivarea soluţiei pronunţate instanţaa de apel a reţinut că reclamantul nu poate ridica pretenţii cu privire la imobilul din str.Clopotari nr.16 (revendicat), întrucât acesta a aparţinut numiţilor C.N.G.şi C.M., conform adresei nr.11133/2001 a Primăriei Municipiului Giurgiu, în timp ce, în anexa 17 poziţia 27 A la Decretul nr.288/1989, I.G.apare cu imobiluldin str.Clopotari nr.12, constând din suprafaţa de 150 m.p. teren, din care 43,68 m.p. construcţii.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamantul a declarat recurs invocând motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ., în dezvoltarea căruia susţine că pe parcurs s-au produs modificări în numerotarea administrativă a imobilelor de pe str.Clopotari şi că a dovedit, cu actele de proprietate, chitanţe fiscale, declaraţii de martori şi fişanotarială din anii 1976-1980, că elşi soţia sa au fost proprietarii imobilului expropriat abuziv.
Recursul este întemeiat şi urmează a fi admis pentru motivul de ordine publică invocat de instanţă în condiţiile art.306 (2) C.proc.civ., vizând omisiuneainstanţei de apel de a se pronunţa cu privire la toate părţile în cauză.
Potrivit principiului disponibilităţii în procesul civil, partea are dreptul de a hotărî cu privire la exercitareaacţiunii, a cărei pornire se concretizează prin cererea de chemare în judecată. În acest scop, partea este obligată să determine obiectul acţiunii prin chiar cererea de chemare în judecată, urmând ca litigiul să fie soluţionat în acest cadru al obiectuluifără ca instanţa să poată depăşi limitele lui.
Obligaţia instanţei de a se pronunţa numai cu privire la obiectul acţiunii,respectivfaţă detoatepărţileimplicateînconflictuljudiciar.
constituie, corelativ, garanţia aplicării principiului disponibilităţii recunoscut părţii reclamante.
Soluţionarea cauzei cu respectarea dispoziţiilor legale citate trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii, astfel că nu poate constitui o aducere la îndeplinire a acestei îndatoriri a instanţei menţiunea ce s-ar face în considerente, în sensul că un anume capăt de cerere a fost soluţionat implicit prin soluţia dată unui alt capăt de cerere ori prin soluţia pronunţată în cererea altei părţi.
În cauză, prima instanţă, investită cu soluţionarea unei acţiuni îndreptată împotriva a două părţi pârâte, a soluţionat cauza în acest cadru procesual fixat de reclamant pronunţându-se în sensul admiterii acţiunii îndreptată atât împotriva Primăriei Municipiului Giurgiu cât şi a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Giurgiu, pe care le-a obligat la retrocedarea imobilului.
În schimb, curtea de apel, după ce a admis apelul Primăriei şi schimbat „în tot" sentinţa respingând acţiunea îndreptată împotriva pârâtei-apelante, a omis să se pronunţe faţă de cea de a doua pârâtă, respectiv Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu.
Decizia instanţei de apel fiind, astfel, esenţial nelegală şi supusă casării, în condiţiile art.304 pct.9 şi art.312 C.proc.civ., recursul declarat va fi admis, urmând a se dispune casarea acesteia în întregime, pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei, şi reluarea judecăţii în faţa aceleeaşiinstanţe care va lua în examinare şi apărările formulate de reclamant în recurs.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul I.G.împotriva deciziei nr.483/A din 8 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III a civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1215/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1211/2002. Civil → |
|---|
