CSJ. Decizia nr. 1591/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1591DOSAR NR.2038/2002
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul C.D.şi pârâta S.C."C.P.G."SRL împotriva deciziei nr.50 din 8 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant personal, lipsind recurenta pârâtă S.C."C.P.G."SRL şi intimata pârâtă S.C."N.M."SRL
Procedura completă.
Recurentul reclamant C.D.solicită admiterea recursului său aşa cum a fost formulat în scris, depune concluzii scrise şi cere respingerea recursului pârâtei.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.D.domiciliat în Făgăraş str.Aurel Vlaicu nr.44 a chemat în judecată civilă la 14 noiembrie 2000, pe pârâta C.P.G., societate comercială pe acţiuni cu sediul în Bucureşti Calea Călăraşilor nr.253 blocul 67 A, pentru a fi obligată prin hotărâre judecătorească să-i recunoască dreptul de autor asupra unor fotografii pe care le-a reprodus în publicaţia „Braşov Ce, Unde, Când" nr.4/1999 vol.II fără acordul său, să-i plătească daune materiale în sumă de 2000 USD şi daune morale în sumă de 3000 USD la cursul de schimb din ziua plăţii şi totodată să facă publică recunoaşterea dreptului de autor, faptul încălcării drepturilor sale şi hotărârea judecătorească ce se va pronunţa.
Prin modificarea acţiunii, reclamantul a cerut introducerea în cauză alături de pârâta iniţială a S.C."N.M." SRLcu sediul în Braşov str.Roşiorilor nr.4 şi obligarea acestora în solidar la plata daunelor şi la recunoaşterea drepturilor încălcate în modalităţile arătate în acţiunea introductivă. Tototdată s-a precizat cuantumul daunelor materiale la suma de 200 USD.
Reclamantul a susţinut în esenţă că prima pârâtă, a procedat fără acordul său în calitate de autor, la publicarea unor fotografii încălcând dreptul la reproducerea şi difuzarea operei reglementate prin Legea nr.8/1996 şi producându-i totodată daunele materiale şi morale pretinse.
Totodată s-a arătat că cea de a doua pârâtă i-a încălcat aceleaşi drepturi, prin acordul încheiat cu prima pârâtă în sensul încuviinţării publicării fotografiilor, cesiunea producându-se fără consimţământul său.
Prin întâmpinare, S.C. C.P.G. SRL a solicitat respingerea acţiunii, arătând că publicarea fotografiilor revendicate ca fiind opera reclamantului s-a realizat cu acordul şi în temeiul contractului de colaborare încheiat cu S.C. „N.M." SRL ca şi titulară a dreptului de autor.
Prin răspunsurile la interogator cea de a doua pârâtă a confirmat acordul dat primei pârâte pentru publicarea fotografiilor realizate de reclamant, susţinând că acestea constituie proprietatea sa, fiind produse de autor în calitate de salariat, contravaloarea prestaţiilor fiindu-i achitată pe ştate de plată în anul 1998.
Soluţionând cauza în prima instanţă prin sentinţa civilă nr.548 din 16 mai 2001 Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a considerat că reclamantul nu a făcut dovada pretenţiilor, din probele administrate în cauză nerezultând nici paternitatea fotografiilor, nici faptul că publicarea lors-ar fi făcut fără consimţământul său.
Sentinţa menţionată a fost schimbată prin Decizia civilă nr.50 din8 februarie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamant.
Instanţa de apel a admis în parte acţiunea cu modificările ulterioare numai faţă de prima pârâtă S.C. C.P.G. SRL pe care a obligat-o să publice în revista „Braşov" o notă prin care să „recunoască dreptul de autor al reclamantului asupra fotografiilor reproduse în publicaţia sa mai sus menţionată nr.4 din octombrie-decembrie 1999 volumul 2 (prin individualizarea fotografiilor) fila 74 „anexa foto".
Pârâta a fost totodată obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 5.700.000 lei.
Prin aceiaşi hotărâre a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea aşa cum a fost modificată împotriva pârâtei S.C. „N.M." SRL.
Hotărând astfel instanţa de apel a socotit că potrivit dovezilor cauzei reclamantul este autorul necontestat al fotografiilor în litigiu, pe care prima pârâtă le-a reprodus în publicaţia sa fără a indica numele autorului, ceea ce reprezintă o atingere adusă dreptului de autor, a cărei reparaţie este legal posibilă prin publicarea în aceiaşi revistă a explicaţiilor necesarei prin recunoaşterea dreptului de autor.
S-a constatat totodată că pârâta obligată a reprodus fotografiile în baza unui acord valabil cu S.C. „N.M." SRL care este proprietara drepturilor patrimoniale asupra operei fotografice în discuţie.
Pentru a constata calitatea temporară de proprietar asupra drepturilor patrimoniale în privinţa S.C." N.M." SRL, s-a avut în vedere că fotografiile au fost executate de reclamant la comanda acestei societăţi într-un cadru contractual confirmat de achitarea preţului lor prin state de plată, cât şi prezumţia legală instituită prin art.86 alin.2 din Legea 8/1996 în acelaşi sens.
În fine s-a constatat că reclamantul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu material întrucât contravaloarea fotografiilor reproduse i-au fost achitate conform statelor de plată prezentate, la data realizării lor de către şi la comanda celei de a doua pârâte.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în termen legal atât reclamantul C.D.cât şi pârâta obligată S.C. „C.P.G." SRL care au invocat deopotrivă lipsa temeiniciei hotărârii prin aplicarea greşită a legii.
Recurentul reclamant a susţinut în esenţă că cele reţinute de instanţa de apel în fapt şi ca urmare în drept, privind inexistenţa prejudiciului material şi omisiunea indicării numelui său ca şi autor cu prilejul reproducerii fotografiilor sunt greşite, pe de o parte pentru că în realitate fotografiile nu au fost plătite de către pârâta S.C."N.M." SRL, care ar fi prezentat în acest sens un stat de plată semnat de o altă persoană, pe de altă parte pentru că prima pârâtă nu a omis arătarea numelui său ca autor ci a indicat un alt autor al operei fotografice în mod intenţionat.
Critica nu este întemeiată.
statele de plată prezentate în faţa primei instanţe, privind plăţi venituri pentru prestări-servicii pe lunile august-septembrie şi octombrie 1998, demonstrează pe de o parte faptul că între reclamant şi S.C."N.M." SRL au existat raporturi contractuale de prestări servicii pe bază de comandă, pe de alta că reclamantul a încasat la 21 octombrie 1998 contravaloarea prestaţiilor sale.
Simpla susţinere privind semnarea statului de plată de către o altă persoană, neurmată de declaraţia cerută de procedura falsului reglementată de art.180-183 din codul de procedură civilă, este lipsită de relevanţă, înscrisul oficial prezentat bucurându-se de autenticitatea şi valoarea probatorie conferită de lege până la dovada contrarie.
Indicarea greşită a numelui altei persoane ca şi autor al operei fotografice cu prilejul reproducerii, dealtfel reală, a fost înlăturată chiar prin măsura reparatorie dispusă constând în publicarea explicită a recunoaşterii dreptului de autor al reclamantului cu menţiunile de rigoare pentru informarea publică a cititorilor asupra adevărului.
Recurenta pârâtă S.C. „C.P.G." SRL a susţinut la rândul său că instanţa de apel ar fi nesocotit faptul că între ea şi reclamant nu au existat raporturi juridice obligaţionale, că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra materialului fotografic şi a suportului magnetic şi în fine că la stabilirea cheltuielilor de judecată nus-a ţinut seama că acţiunea a fost numai parţial admisă.
Susţinerile sunt vădit nefondate.
Dreptul de autor al operei fotografice în litigiu a fost probat netăgăduit de reclamant şi recunoscut dealtfel fără rezerve de pârâta S.C." N.M." SRL la comanda căreia a fost creată.
Obligaţiile pârâtei recurente izvorăsc din nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute de Legea nr.8/1996, întrucât a omis cu prilejul reproducerii să publice numele reclamantului caautor al operei fotografice, indicând sub acest titlu un singur autor dintre cei publicaţi, îndatorire de care nu era şi nici nu putea fi scutită prin acordul încheiat cu S.C."N.M." SRL, care era numai proprietara drepturilor patrimoniale şi nu a operei fotografice înseşi.
Cât priveşte cheltuielile de judecată ţinând seama de culpa procesuală a pârâtei obligate, instanţa a aplicat corect disp.art.274 C.proc.civ. întru-cât a avut în vedere onorariu de avocat, nesusceptibil de divizare şi reducere pe capete de cerere.
În consecinţă, potrivit art.312 C.proc.civ. ambele recursuri se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C.D.şi pârâta S.C. „C.P.G." SRL împotriva deciziei nr.50 din 8 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1590/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 159/2002. Civil → |
|---|
