CSJ. Decizia nr. 1817/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1817
Dosar nr.4316/2002
Şedinţa publică din 7 mai 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Brăila împotriva deciziei nr.36 A din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia civilă.
La apelul nominal s-a prezentat: intimata-contestatoare P.D.R., personal şi asistată de avocat B.A., lipsind recurenta Primăria Municipiului Brăila.
Procedura completă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită.
Avocat B.A. solicită respingerea recursului în temeiul art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ. şi menţinerea ca legale şi temeinice a hotărârilor judecătoreşti pronunţate.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 14 martie 2001, P.D.R.domiciliată în Olteniţa, B-dul Republicii nr.60, a cerut Primăriei Municipiului Brăila în temeiul Legii 10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 261,36 mp situat în Brăila str.Mihai Bravu nr.8 şi acordarea despăgubirilor băneşti pentru construcţia aflată pe terenul proprietatea sa, parţial demolată în baza decretului de expropriere nr.76/1985.
Persoana îndreptăţită a arătat că imobilul devenit proprietatea sa prin moştenire testamentară de la defunctul A.S., situat în Brăila str.Mihai Bravu nr.8, compus din teren în suprafaţă de 369,36 mp şi construcţii, a fost preluat abuziv de către stat în temeiul decretului 92/1950, construcţiile fiind ulterior demolate în conformitate cu dispoziţiile decretului de expropriere nr.76/1985.
Cum prin hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile prin Decizia civilă nr.467 din 22 martie 2000 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia civilă, anterioare intrării în vigoare a Legii 10/2001, odată cu constatarea calităţii sale de moştenitor testamentar şi a nevalabilităţii titlului statului, i s-a restituit în deplină proprietate şi posesie numai suprafaţa de 108 mp din teren, petiţionara a pretins ca în temeiul Legii 10/2001 este îndreptăţită şi la restituirea în natură a diferenţei de teren de 261,36 mp intrată fără titlu valabil în domeniul public local, precum şi la despăgubirea prin echivalent pentru construcţiile demolate.
Prin dispoziţia nr.1551 din 6 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Brăila, cererea pentru restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 261,36 mp a fost respinsă, motivându-se că acesta este amplasat în Piaţa Concordia, care face parte din domeniul public al municipiului şi este ocupat de utilităţi – construcţii tip în care se desfăşoară activităţi comerciale specifice.
Totodată, prin dispoziţia menţionată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform art.40 din Legea 10/2001, sens în care s-a dispus trimiterea documentaţiei către Prefectura Judeţului Brăila.
Persoana îndreptăţită P.D.R.a contestat dispoziţia Primarului susţinând pe de o parte că potrivit disp.art.6 alin.1 din Legea 213/1998 terenul nu face parte din domeniul public pentru că a intrat în proprietatea statului fără un titlu valabil, pe de altă parte că în conformitate cu disp.art.10 alin.3 din aceiaşi lege, s-ar impune restituirea în natură întrucât construcţiile cu destinaţie comercială amplasate pe teren au fost edificate fără autorizaţie şi totodată ar fi demontabile.
Prin sentinţa civilă nr.126 din 14 martie 2002, Tribunalul Brăila, Secţia civilă a admis contestaţia, a desfiinţat dispoziţia nr.1551 din 6 decembrie 2000 emisă de Primarul Municipiului Brăila şi a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 261,36 mp, obligând Primăria Municipiului Brăila ca deţinător, să lase imobilul în deplină proprietate şi paşnică posesie contestatoarei.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a considerat că în condiţiile preluării abuzive şi fără titlu valabil a terenului de către stat, sunt pe deplin aplicabile disp.art.9 din Legea 10/2001, potrivit cărora imobilele preluate în aceste condiţii se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire, libere de orice sarcini, indiferent în posesia cui s-ar afla, fără distincţie, aşadar indiferent dacă au intrat în domeniul public sau privat al statului.
Totodată s-a reţinut că deţinătorul nu a făcut dovada edificării construcţiilor cu autorizaţiile prevăzute de lege, astfel că potrivit art.10 alin.3 şi sub acest aspect s-ar impune restituirea în natură.
Hotărârea instanţei de fond a fost confirmată prin Decizia nr.36 A din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia civilă, ca urmare a respingerii apelului declarat prin Primar de Primăria Municipiului Brăila.
La rândul său instanţa de apel a socotit că terenul trebuie restituit în natură pentru că în conformitate cu disp.art.6 pct.1 din Legea 213/1998 nu poate face parte din domeniul public, iar apelanta ca deţinător nu a dovedit că imobilele au fost amplasate pe teren cu autorizaţie, fiind astfel incidente disp.art.10 alin.3 din Legea 10/2001.
În cauză a declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 C.proc.civ. Primăria Municipiului Brăila reprezentată prin Primar.
Invocând netemeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele de fond şi apel, prin aplicarea şi interpretarea greşită a legii, recurenta a susţinut în esenţă pe de o parte că imobilul a intrat cu titlu valabil în proprietatea statului aşa încât apartenenţa la domeniul public de interes local este legală, pe de altă parte că restituirea în natură nu este posibilă întrucât pentru partea de imobil ce nu a fost restituită reclamantei în cadrul acţiunii în revendicare de drept comun, nu se pot acorda decât reparaţii prin echivalent întrucât terenul, este cuprins în perimetrul pieţei publice Concordia şi este amenajat în concordanţă cu destinaţia locaţiei anterior anului 1990, fiind ocupat de construcţii edificate în acest scop odată cu sistematizarea zonei.
Recursul se dovedeşte fondat.
Prin hotărârile pronunţate în cauză în soluţionarea contestaţiei întemeiată pe disp.art.24(7) din Legea 10/2001, instanţele au reţinut în mod justificat, în temeiul autorităţii lucrului judecat a deciziei civile nr.467 din 22 martie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia civilă, că imobilul proprietatea defunctului S. A., transmis prin succesiune testamentară intimatei P.D.R., compus din teren în suprafaţă de 369 mp şi clădiri, a fost preluat de stat fără titlu valabil ca urmare a nerespectării cerinţelor Decretului 92/1950.
Aşa fiind, motivul de recurs vizând valabilitatea titlului statului şi ca urmare a legalităţii apartenenţei părţii din imobil nerestituită pe calea dreptului comun la domeniul public de interes local, nu este întemeiat.
Critica privind aplicarea şi interpretarea greşită a legii prin dispunerea restituirii în natură a părţii din teren neacordată în cadrul litigiului de drept comun anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001 este însă întemeiată.
Din probele administrate în cauză, rezultă că suprafaţa de teren de 261 mp proprietatea reclamantei se află cuprinsă în perimetrul Pieţii Concordia din municipiul Brăila, fiind ocupată de dotări şi amenajări de interes public conforme cu destinaţia şi activitatea comercială pentru care au fost edificate.
Potrivit probelor, ocuparea terenului în acest mod, a avut loc în temeiul Decretului nr.76 din 14 martie 1985 odată cu modificarea planului de sistematizare a zonei în scopul realizării unor locuinţe, dotări comerciale, de servire şi tehnico-edilitare aferente.
Potrivit disp.art.10(1) din legea 10/2001 în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, cu respectarea documentaţiilor de urbanism legal aprobate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Ori terenul solicitat este incontestabil nedisponibil, afectat în virtutea legii de utilităţi publice conforme documentaţiilor de urbanism legal aprobate, anterior anului 1990, aşa încât reparaţia prejudiciului suferit de persoana îndreptăţită P.D.R., este posibilă numai prin acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, cum s-a stabilit corect prin dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Brăila.
În aceste condiţii, împrejurarea că amenajările ridicate în aplicarea Decretului 76/1985 conform destinaţiei locului prevăzută în planul de urbanism ar fi uşor demontabile, este vădit irelevantă.
Aşa fiind recursul se va admite cu consecinţa casării deciziei recurate, precum şi a hotărârii primei instanţe şi a respingerii contestaţiei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Brăila împotriva deciziei 36/A din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr.126 din 14 martie 2002 a Tribunalului Brăila, secţia civilă şi respinge ca nefondată contestaţia formulată de P.D.R.împotriva dispoziţiei nr.1551 din6 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Brăila.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1816/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1814/2002. Civil → |
|---|
