CSJ. Decizia nr. 1987/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1987DOSAR NR.4407/2002
Şedinţa publică din 16 mai 200.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul G.N.şi de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş împotriva deciziei nr.68 din 29 august 2002 a Curţii de Apel Mureş – secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant personal, precum şi recurentul-pârât prin consilier juridic E.B..
Procedura completă.
Recurentul-reclamant învederează instanţei că nu înţelege să solicite amânarea judecăţii pentru angajarea unui apărător; solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi respingerea recursului pârâtului.
Consilier juridic E.B. arată că suma de 3 miliarde lei la care a fost obligat ministerul, a fost achitată reclamantului pe baza aprobării conducerii şi solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi respingerea recursului reclamantului. Depune actele doveditoare efectuării plăţii.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş şi respingerea recursului declarat de reclamant ca neîntemeiat.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 12 octombrie 2000, reclamantul G.N.a chemat în judecată Statul Român, solicitând obligarea la plata sumei de 320.000.000 lei daune materiale şi 7 miliarde lei daune morale, în temeiul art.504-506 C.proc.pen., art.998 C.civ.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, în perioada urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti a fost arestat 3 ani şi jumătate, iar prin Decizia penală nr.4252 din 22 noiembrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie s-a dispus achitarea sa întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat.
Prin sentinţa civilă nr.100 din 25 aprilie 2001, Tribunalul Mureş a admis, în parte, acţiunea şi a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor la plata sumei de trei miliarde lei cu titlu de despăgubiri civile – daune morale, pentru arestare pe nedrept şi a luat act de renunţarea reclamantului la judecată pentru capătul de cerere referitor la despăgubiri materiale în sumă de 320.000.000 lei.
Curtea de Apel Tg.Mureş, prin Decizia civilă nr.49/18 septembrie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Finanţelor.
Curtea Supremă de Justiţie – Secţia Civilă – prin Decizia nr. 1643/23 aprilie 2002, a admis recursurile declarate de reclamant şi de Ministerul Finanţelor, a casat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, în considerarea faptului că judecata s-a purtat fără citarea Ministerului Finanţelor, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de aderare la apel.
La rejudecare, prin Decizia nr.68 din 29 august 2002, Curtea de Apel Tg.Mureş a respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P.Mureş – Tg.Mureş împotriva sentinţei civile nr.100/25 aprilie 2001 a Tribunalului Mureş, precum şi cererea de aderare la apelul Ministerului Finanţelor formulată de reclamantul G.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamantul are dreptul la despăgubiri, în temeiul prevederilor art.504 C.proc.pen., art.5 pct.5 din Legea 30/1994 şi art.20 Constituţia României, răspunderea statului fiind fundamentată pe dispoziţiile art.998 C.civ.
Cum reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, fiind achitat prin Decizia penală nr.4252/22 noiembrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie,aflându-se în detenţie 2 ani, 10 luni şi 3 zile, în raport de atingerea adusă onoarei şi demnităţii sale, de suferinţele fizice şi psihice îndurate, cuantumul despăgubirilor morale de 3 miliarde lei, a fost stabilit corect, neimpunându-se diminuarea sau majorarea sa.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul G.N.şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, în numele Ministerului Finanţelor.
În recursul său reclamantul susţine că în stabilirea despăgubirilor la acest cuantum instanţa nu a avut în vedere întinderea suferinţelor morale, faţă de perioada îndelungată de arest preventiv, personalitatea sa, poziţia socială, consecinţele pe plan familial.
Ministerul Finanţelor critică hotărârea atacată, în temeiul prevederilor art.304 pct.9 C.proc.civ., în ce priveşte întinderea prejudiciului moral suferit de reclamant, susţinând că despăgubirile acordate cu acest titlu sunt exagerate, în raport de consecinţele negative suferite efectiv ca urmare a arestării nelegale; care, de altfel nu au fost dovedite de reclamant, fiind stabilite numai prin apreciere.
Recursurile nu sunt fondate.
De necontestat, reclamantul are dreptul la despăgubiri, raportat la prevederile art.504 C.proc.civ. şi art.998 C.civ..
Instanţa de apel a reţinut în considerentele hotărârii atacate, în mod obiectiv, criteriile necesare şi suficiente în baza cărora a apreciat că despăgubirile acordate de prima instanţă, în acest cuantum reprezintă o justă şi integrală acoperire a prejudiciului moral suferit de reclamant. În acest sens s-a avut în vedere atingerea adusă onoarei şi demnităţii reclamantului, ca urmare a condamnării penale pe nedrept, suferinţele fizice şi psihice îndurate în detenţie, raportat la perioada în care reclamantul a fost arestat, impactul social, destrămarea relaţiilor de familie, vârsta la care a fost arestat, influenţa şi măsura în care i-au fost afectate drepturile personale nepatrimoniale.
Cum o cuantificare exactă a prejudiciului moral suferit nu este posibilă, faţă de elementele arătate, curtea apreciază că prin hotărârile atacate instanţele au stabilit corect despăgubirile acordate, aceasta în raport şi de actele şi lucrările dosarului sub aspect probator.
Aşa fiind, în temeiul art.312 C.proc.civ., ambele recursuri urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul G.N.şi de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş împotriva deciziei nr.68 din 29 august 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1986/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1988/2002. Civil → |
|---|
