CSJ. Decizia nr. 1988/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1988
Dosar nr.5663/2002
Şedinţa publică din 16 mai2003
S-a luat în examinare recursuldeclarat de Partidul România Mare şi C.V.T.împotriva deciziei nr. 355din30 septembrie 2002a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă.
La apelul nominals-au prezentat: recurenţii-pârâţi prin avocat B.L., precum şi intimatul-reclamant B.V.prin avocat N.T..
Procedura completă.
Avocat B.L.a arătat că, intimatul-reclamant şi-a retras, prin cerere scrisă depusă la dosar, acţiunea formulată împotriva pârâţilor. A solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate, urmând a se lua act de retragerea acţiunii.
Avocat N.T. pune concluzii în acelaşi sens, pe baza cererii reclamantului, pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 mai 1999, B.V.a chemat în judecată pe T.C.V.şi Partidul România Mare pentru a fi obligaţi să-i plătească suma de 2 (două) miliarde lei cu titlu de daune morale pentru ofensele ce i-au fost aduse de aceştia prin articole de presă. Totodată, a cerut publicarea în presă, sub sancţiunea unor daune cominatorii, a hotărârii judecătoreşti de reparare a daunelor morale, precum şi obligarea pârâtului să-i restituie cheltuielile de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin sentinţa nr. 618 din 4 iunie 2001, a admis acţiunea pentru suma de 100.000.000 lei daune morale. Capetele de cerere referitoare la publicarea hotărârii şi restituirea cheltuielilor de judecată au fost respinse.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin Decizia nr. 355 din 30 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul pârâţilor, cu motivarea că, în anii 1997 – 1999, pârâţii au publicat în paginile revistei "Politica" mai multe articole denigratoare referitoare la viaţa publică şi privată a reclamantului, cauzându-i, astfel, daune morale susceptibile de evaluare şi reparare bănească, în temeiul art.998 C.civ.
Împotriva acestei decizii pârâţii au declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct. 7 şi 9 C.proc.civ., în dezvoltarea cărora au invocat, în esenţă, insuficienta motivare a soluţiei atacate şi aplicarea greşită a legii.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 246 C.proc.civ. reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă (alin. 1). Renunţarea la judecată este fără drept de apel (alin.2), iar dacă părţile au intrat în cercetarea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi (alin.4).
Întrucât, prin cerere scrisă şi verbal în şedinţă, prin reprezentantul său convenţional, cu învoirea pârâţilor, reclamantul a renunţat la judecata acţiunii sale, se impune, în temeiul art. 312 şi urm. C.proc.civ., admiterea recursurilor şi casarea hotărârilor pronunţate în cauză, urmând a se lua act, în temeiul art. 246 C.proc.civ., de renunţarea de către reclamant la judecarea acţiunii sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Partidul România Mare şi
C.V.T.împotriva deciziei nr. 355 din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV – a Civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr.618 din 4 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti–Secţia a III – a Civilă şi ia act de renunţarea la judecată a reclamantului B.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi16 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1987/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1983/2002. Civil → |
|---|
