CSJ. Decizia nr. 2111/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2111
Dosar nr.4724/2002
Şedinţa publică din 23 mai2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii P.D., R.V., S.L.şi S.A.C.împotriva deciziei nr. 120din2 septembrie 2002a Curţii de ApelCraiova – Secţia Civilă.
La apelul nominals-au prezentat recurentul-reclamant P.D., intimaţii-pârâţi S.C."E."SA Craiova, prin consilier juridic R.F.şi ICMET Craiova prin consilier juridic V.L., lipsind recurentele-reclamante R.V., S.L.şi S.A.C..
Procedura completă.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
P.D. a susţinut recursul şi a solicitat admiterea lui.
Consilierii juridici R.F.şi V.L., având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea recursului, arâtând că brevetul în litigiu nu a fost folosit în procesul tehnologic iar expertiza contabilă dispusă în cauză nu a putut dovedi utilizarea acestuia de către pârâte. Au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr.16484/1992 pe rolul Judecătoriei Craiova şi soluţionată prin declinare de Tribunalul Dolj, reclamanţii R.G., S.S.şi P.D. au solicitat obligarea pârâtelor ICMET Craiova şi S.C."E."Craiova la plata drepturilor patrimoniale cuvenite în calitate de inventatori pentru aplicarea brevetului nr.93217/1987, "Instalaţie pentru dislocarea materialului aderent la peretele unui siloz buncăr" şi a brevetului nr.93217/1987 "Dispozitiv de descărcare rapidă a aerului comprimat".
Prin sentinţa civilă nr. 107 din 9 mai 1997, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins acţiunea. S-a reţinut în motivarea acestei sentinţe că în lipsa dovedirii negocierilor între părţi şi faţă de concluziile expertizelor efectuate care au stabilit că nu au fost aplicate cele două brevete, nu se justifică pretenţiile deduse judecăţii.
După un prim ciclu procesual, soluţionat nelegal de secţia comercială, apelurile reclamanţilor au fost respinse prin Decizia civilă nr. 60 din 26 aprilie 2000 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 1860 din 30 martie 2001 a admis recursul împotriva acestei decizii, dispunând trimiterea cauzei la aceeaşi curte de apel pentru lămurirea unor chestiuni de fapt ce fuseseră nelămurite. S-a reţinut astfel că există contradicţii între rapoartele de expertiză întocmite atât în prezenta cauză cât şi într-un dosar penal (experţi R.R.şi firma P.P.E.) care au concluzionat în sensul neaplicării brevetelor în procesul de producţie al pârâtelor şi, pe de altă parte, concluziile expertului contabil C.I. care a estimat, dimpotrivă, că ambele pârâte au aplicat cele două brevete. S-a dispus întocmirea unei noi expertize.
Primind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a pronunţat deciz ia nr. 120 din 2 septembrie 2002 prin care a respins apelurile formulate de P.D. şi succesoarele în drepturi ale celorlalţi doi reclamanţi (decedaţi pe parcursul procesului) împotriva sentinţei civile nr. 107 din 9 mai 1997 a Tribunalului Dolj.
A reţinut instanţa de apel că faţă de refuzul apelantului de a achita onorariul de expertiză, nu s-a putut efectua o nouă lucrare, astfel încât, soluţionând cauza pe baza probelor deja administrate, s-a concluzionat în sensul neaplicării de către pârâte a celor două brevete. S-a bazat această concluzie pe rapoartele expertizelor de specialitate R. şi S.C.P.P.E., expertiza contabilă C. fiind considerată lipsită de relevanţă faţă de obiectul pricinii.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs P.D., R.V., S.L.şi S.A.C..
Recursul nu a fost încadrat în drept, contrar prescripţiilor art. 303 alin. 3 C.proc.civ..
În esenţă, se susţine că datorită dificultăţilor financiare nu s-a achitat onorariul pentru o nouă expertiză, dar instanţa îşi putea însuşi concluziile expertului C.I..
Prin întâmpinare, pârâtele-intimate au solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând că motivele acestuia nu pot fi încadrate în nici unul din punctele art.304 C.proc.civ..
Recursul este nefondeat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 37 din Legea nr.64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în Monitorul Oficial nr. 752 din 15 octombrie 2002, pentru invenţiile create şi realizate în condiţiile art. 5, inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau cu titularul brevetului. Drepturile patrimoniale se stabilesc în funcţie de efectele economice şi/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcţie de aportul economic al invenţiei.
Apărarea drepturilor privind invenţiile se poate realiza prin mai multe mijloace, prevăzute de capitolul VI al legii, printre care şi acela al plângerii penale pentru săvârşirea infracţiunii de contrafacere.
Reclamanţii din cauza de faţă au uzat şi de această din urmă posibilitate, formulând plângere penală împotriva pârâtelor care ar fi folosit fără drept obiectul brevetelor de invenţie create de ei în 1985. În procesul penal astfel declanşat, soluţionat prin neînceperea urmăririi penale (dosar nr. 562/1996 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj) s-a efectuat o expertiză care a concluzionat în sensul neidentificării în procesul de producţie al pârâtelor a unor echipamente care să încorporeze soluţiile rezultate din cele două brevete.
Conform art. 1169 din C.civ., cel ce face o afirmaţie înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Recurenţii nu au reuşit, în ciuda numeroaselor termene acordate, să producă probe concludente ale afirmaţiilor din acţiune, în sensul aplicării celor două brevete de către pârâte.
Pentru un litigiu de complexitatea celui în cauză, în mod corect s-a dispus efectuarea unor expertize de specialitate, în condiţiile art. 201 C.proc.civ.. Curtea Supremă de Justiţie, în cuprinsul deciziei nr. 1860/2001, făcând aplicarea art. 212 alin. 1 C.proc.civ.., a casat cu trimitere hotărârea, estimând că se impune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
Pentru lucrările efectuate, experţii au dreptul conform art. 213 alin. 2 C.proc.civ.., la plata onorariului, care se stabileşte în sarcina reclamantului, în condiţiile art. 1169 C.civ., urmând a fi aplicate apoi dispoziţiile art. 274 C.proc.civ.. privind cheltuielile de judecată.
Recurenţii au susţinut că neplata onorariului pentru expertiza dispusă s-a datorat unor dificultăţi financiare.
Instanţa de apel a dat dovadă de clemenţă sub acest aspect, acordând mai multe termene pentru achitarea onorariului. În lipsa vreunei cereri întocmite în condiţiile art.74 şi urm. din C.proc.civ., privind asistenţa judiciară, corect Curtea de Apel Craiova a soluţionat cauza pe baza probelor deja administrate.
Cum soluţia a fost temeinic motivată în fapt şi în drept, iar consideraţiile de fapt nu pot forma obiect al cenzurii instanţei de recurs în cadrul procesual al reglementării acestei căi extraordinare de atac, recursul se priveşte ca nefondat, astfel că va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P.D., R.V., S.L.şi S.A.C. împotriva deciziei nr. 120 din 2 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi23 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2110/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2107/2002. Civil → |
|---|
