CSJ. Decizia nr. 2112/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2112
Dosar nr.4904/2002
Şedinţa publică din 23 mai2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii C.M., C.V., B.M.M. şi C.C.împotriva deciziei civile nr.58 Adin 18 septembrie 2001a Curţii de ApelGalaţi-Secţia Civilă.
La apelul nominals-au prezentat avocat C.M., personal şi în reprezentarea recurenţilor C.V. şi B.M.M., intimaţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de consilier juridic V.C.S., lipsind intimaţii-pârâţi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi Consiliul Local al Municipiului Tecuci.
Procedura completă.
Se referă că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi a solicitat amânarea cauzei pentru a-i fi comunicate motivele de recurs.
Consilierul juridic V.C.S. a arătat că intimatul Ministerul Finanţelor Publice a mandatat Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi pentru a face în teritoriu apărarea necesară. Se opune amânării cauzei învederând instanţei că partea pe care o reprezintă cunoaşte motivarea recursului astfel încât nu este utilă şi justificată amânarea cauzei.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat C.M. a susţinut recursul dezvoltat în scris şi a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond Curţii de Apel Galaţi.
Consilier juridic V.C.S. a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr.5081/13 octombrie 1998 pe rolul Judecătoriei Tecuci reclamanţii C.M., C.C., B.M.M. şi C.V. au chemat în judecată Consiliul Local Tecuci, Regia Autonomă pentru Administraţia Domeniului Public Tecuci şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat şi au revendicat sub forma unui echivalent bănesc la preţul actual două imobile şi terenul aferent de 1261 m.p. care au fost proprietatea defuncţilor lor părinţi C.H.şi C.Ş.preluate de stat fără titlu şi demolate fără plata unor despăgubiri, pe terenul luat în condiţiile arătate fiind amenajată în prezent piaţa municipiului Tecuci.
După parcurgerea unui prim ciclu procesual acţiunea reclamanţilor a fost reînregistrată sub nr. 1816/c/2001 pe rolul Tribunalului Galaţi – Secţia civilă, ca instanţă de fond în competenţa căreia intra judecarea pricinii faţă de valoarea obiectului litigios.
În faţa acestei instanţe la primul termen de judecată reclamanţii şi-au precizat în scris acţiunea în sensul că obiectul cererii lor îl reprezintă: revendicarea în echivalent bănesc a două case şi a terenului aferent de 1261 m.p.; plata la echivalentul bănesc actualizat al contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului în perioada 1957 – la zi; obligarea pârâţilor la plata dobânzilor aferente fructelor civile la preţuri actualizate în funcţie de momentul plăţii; plata unor daune morale în cuantum de 500.000.000 lei.
Cu privire la părţile din proces cu care înţeleg să se judece în calitate de pârâţi, reclamanţii au făcut precizarea că înţeleg să cheme în judecată Consiliul Local Tecuci şi Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor şi că cer ca sumele pretinse să fie plătite în cote ideale de câte ¼ pentru fiecare reclamant.
Reclamanţii au făcut precizări şi cu privire la temeiurile juridice de care înţeleg să se folosească în cauză invocând prevederile art. 4 pct. 1 şi art. 10 pct. 1 din Legea nr.10/2001, art. 480 C.civ. şi Legea nr.213/1998.
Pe baza probelor administrate la cererea părţilor, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 153/F/15 martie 2000 de către Tribunalul Galaţi – secţia civilă prin care:
- s-a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor;
- s-a admis în parte acţiunea reclamanţilor C.M., C.C., B.M.M. şi C.V., astfel cum a fost modificată şi a fost obligat Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamanţilor suma de 2.682.723.000 lei reprezentând contravaloarea actualizată a imobilelor situate în Tecuci fosta str. Artei nr. 4 şi Traian 10 compuse din construcţii şi suprafaţă de 1261 m.p. teren aferent, precum şi suma de 7.000.000 lei cheltuieli de judecată.
- respinge acţiunea ca nefondată faţă de Consiliul Local Tecuci;
- respinge capetele de cerere din acţiune privind obligarea Statului Român la plata lipsei de folosinţă a dobânzilor aferente;
Împotriva sentinţei civile nr. 153/F/15 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Galaţi au declarat apel reclamanţii C.M., C.V., C.C. şi B.M.M. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi.
Prin Decizia civilă nr. 58/A/18 septembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia civilă apelurile declarate de reclamanţi şi pârâtă au fost admise şi a fost schimbată în tot sentinţa apelată nr. 153/F/15 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Galaţi – secţia civilă şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a considerat că sentinţa pronunţată de Tribunalul Galaţi este nulă deoarece minuta întocmită de completul de judecată după deliberare nu conţine menţiunea că hotărârea a fost pronunţată în şedinţă publică fiind încălcate prevederile art. 258 alin. 2 C.proc.civ. coroborat cu art. 261 alin. 1 pct. 98 C.proc.civ. şi art.121 alin. 3 C.proc.civ.
Împotriva deciziei civile 58/A/18 septembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi au declarat recurs reclamanţii C.M., C.V., C.C. şi B.M.M., care critică Decizia recurată pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.civ. constând în violarea prevederilor art. 297 alin. 1 şi 2 C.proc.civ., art. 158 C.proc.civ., art. 121 alin. 3 C.proc.civ., în dezvoltarea cărora arată în esenţă următoarele:
- trimiterea cauzei spre rejudecare în urma admiterii apelului este inadmisibilă în speţă nefiind îndeplinite cerinţele art. 292 alin. 2 teza 1 C.proc.civ. pentru a se putea pronunţa această soluţie.
- instanţa de apel a aplicat greşit legea când a constatat nulitatea sentinţei instanţei de fond pentru motivul că minuta întocmită după deliberare nu conţine menţiunea „pronunţată în şedinţă publică".
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 256 (1) C.proc.civ. după sfârşitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret.
După închiderea deliberării, potrivit art. 258 C.proc.civ. se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii (minuta) care se semnează sub sancţiunea nulităţii de către judecători şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate.
El se pronunţă de preşedinte, în şedinţă publică, chiar în lipsa părţilor (art. 258 alin. 2 C.proc.civ.).
Din examinarea dispoziţiilor art. 258 (2) C.proc.civ. nu rezultă că minuta întocmită de judecători, cu ocazia deliberării trebuie să cuprindă menţiunea potrivit căreia pronunţarea s-a făcut în şedinţa publică ci cuprind doar obligaţia instanţei de a pronunţa acest dispozitiv în şedinţă publică chiar în lipsa părţilor.
Menţiunea cum că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică este prevăzută de dispoziţiile art. 261 alin. 1 pct. 8 C. proc.civ. sub sancţiunea nulităţii absolute. Acest text priveşte însă hotărârea redactată ulterior întocmirii minutei la care se referă art. 258 C.proc.civ. şi pronunţării acesteia.
Între cele două texte, art. 258 (2) C.proc.civ. şi art. 261 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., există o distincţie, fiecare referindu-se la un alt moment al procedurii judiciare.
Din examinarea dispozitivului sentinţei civile nr.153/F/15 martie 2002 rezultă că acesta ar menţiona că hotărârea a fost pronunţată în şedinţă publică la 15 martie 2002, menţiune care lipseşte, este adevărat, din cuprinsul minutei întocmite după încheierea dezbaterilor.
Aşa fiind greşit s-a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor, considerându-se că hotărârea apelată este lovită de nulitate pentru neobservarea prevederilor art. 261 C.proc.civ. şi s-a dispus trimiterea cauzei în vederea rejudecării la instanţa de fond, nemaiexaminându-se celelalte motive din apelurile declarate de părţi.
Potrivit art. 297 (2) C.proc.civ. Curtea de Apel Galaţi, examinând apelurile declarate în cauză trebuia fie să le respingă dacă considera că sunt nefondate, fie în situaţia în care constata existenţa vreunui motiv de nulitate, şi cum prima instanţă a judecat pricina în fond, să anuleze în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată şi să reţină procesul spre rejudecare.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de reclamanţi este fondat urmând a se admite şi a se trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel în vederea rejudecării apelurilor declarate de părţile din proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii C.M., C.V., C.C. şi B.M.M. împotriva deciziei nr. 58 A din 18 septembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, pe care o casează şi trimite cauza acestei din urmă instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi23 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2114/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2113/2002. Civil → |
|---|
