CSJ. Decizia nr. 2144/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2144DOSAR NR.4581/2002
Şedinţa publică din26 mai 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.239 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Vrancea, precum şi împotriva deciziei nr.269/R din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi – secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat intimatul pârât Ministerul Apărării Naţionale, reprezentat de consilier juridic M.R., precum şi intimatul reclamant B.I.G.
Procedura completă.
Instanţa dispune a se comunica părţilor prezente motivele recursului în anulare iar Ministerului Apărării Naţionale şi a întâmpinării intimatului reclamant B.I.G. Măsura este realizată, de care ia act.
Atât reprezentanta intimatului pârât cât şi intimatul reclamant solicită judecarea pricinii la acest termen.
Instanţa constată că pricina este în stare de judecată şi dă cuvântul părţilor cu privire la recursul în anulare.
Reprezentanta Ministerului Public susţine recursul în anulare.
Consilier juridic M.R., pentru intimatul pârât Ministerul Apărării Naţionale, solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi respingerea acţiunii reclamantului. Mai solicită admiterea şi a cererii de restabilire a situaţiei anterioare.
Intimatul reclamant B.I.G. solicită respingerea recursului în anulare, făcând referire la întâmpinarea şi la notele scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 octombrie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, potrivit prevederilor art.27 lit.f din Legea nr.92/1992 rep. şi ale art.330 pct.2 C.proc.civ., recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr.239 din 20 decembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Vrancea şi a deciziei nr.269/R din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
S-a susţinut că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi că sunt şi vădit netemeinice.
A fost ataşat dosarul cauzei, din care rezultă că prin acţiunea din 27 noiembrie 2001 adresată Tribunalului Vrancea, reclamantul B.G.a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la plata sumei de 49.463.062 lei reprezentând impozit reţinut nelegal din ajutorul şi plăţile compensatorii primite la trecerea în rezervă, cu dobânzile legale de la 31 mai 2000.
Prin sentinţa civilă nr.239 din 20 decembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Vrancea, a fost admisă în parte acţiunea, şi a fost obligat pârâtul să-i plătească suma de 49.463.062 lei reprezentând impozit încasat necuvenit.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea dobânzilor.
Hotărârea a devenit irevocabilă prin Decizia nr.269/R/5.03.2002 a Curţii de Apel Galaţi – secţia civilă.
Prin recursul în anulare hotărârile sunt criticate arătându-se în esenţă că ajutoarele prevăzute de art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută, nu de cea netă, astfel că, potrivit prevederilor art.6 lit.f din OG nr.73/1999, acestea nu sunt scutite de impozitul pe venit.
Examinând cauza sub acest aspect, care este esenţial în dezlegarea pricinii, Curtea reţine că reclamantul a fost încadrat la UM 01921 Focşani până la data de 31 mai 2000, când a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu, în temeiul art.85 alin.1 lit.e din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, la trecerea în rezervă având dreptul să primească ajutorul reglementat de art.7 din OG nr.7/1998 şi plăţile compensatorii prevăzute de acest text, conf. art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999.
Rezultă de asemenea că ajutoarele prevăzute de textul menţionat au fost calculate şi plătite în raport de solda lunară brută, nu de cea netă, astfel că, potrivit prevederilor art.6 lit.f din OG nr.73/1999, acestea nu sunt scutite de impozitul pe venit.
Potrivit art.4 lit.b din OG nr.73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, cu care sunt asimilate conform art.23 lit.b din această ordonanţă şi drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, formele, sporurile şi alte drepturi ale cadrelor militare stabilite în raport de solda brută.
Ori, scutirea de impozit pe venit, prevăzut de art.6 lit.f din OG nr.73/1999 pentru sumele reprezentând plăţi compensatorii a fost precizată pentru situaţiile în care acestea au fost calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă.
Instanţa de fond a admis acţiunea contestatoruluiîntemeindu-se pe dispoziţiile art.5 lit.a din OG nr.73/1999 cu modificările ulterioare care stabileşte că nu sunt venituri impozabile ajutoarele acordate din bugetul fondurilor speciale, art.5 alin. final din Normele metodologice de aplicare a OG nr.73/1999 aprobate prin HG nr.1066/1999 definind ajutoarele acordate în baza legislaţiei de pensii.
Este cert însă că ajutoarele prevăzute de Legea nr.138/1999 nu sunt identice, din puct de vedere al regimului juridic, cu cele menţionate în art.5 lit.a din OG nr.73/1999 întrucât ajutoarele acordate militarilor sunt venituri asimilate salariului, nu indemnizaţiei cu destinaţie specială, care reprezintă forme de sprijin acordate celor aflaţi în nevoie, de natura celor enumerate anterior.
Este deci evident că soluţia pronunţată încalcă prevederile legale menţionate, astfel încât recursul în anulare este fondat.
Urmează ca în baza dispoziţiilor art.3303 comb. cu art.304 pct.9 şi art.312 C.proc.civ., acesta să fie admis, casându-se ambele hotărâri şi pe fond respingându-se acţiunea reclamantului.
Se va dispune restabilirea situaţiei anterioare executării hotărârilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează sentinţa civilă nr.239 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Vrancea, precum şi Decizia nr.269/R din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi – secţia civilă.
Pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul B.I.G..
Dispune restabilirea situaţiei anterioare executării.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2118/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2145/2002. Civil → |
|---|
