CSJ. Decizia nr. 214/2002. Civil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 214.
Dosar nr.882/2002
Şedinţa publică din26 mai2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii N.G.şi G.M.împotriva deciziei nr.609 din 11 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii reclamanţi N.G.şi G.M.E.ambii prin mandatara N.O.M., asistată de avocatul R.B.V., precum şi intimatele pârâte B.E.şi N.C., prima asistată şi secunda reprezentată de avocata M.V. Au lipsit intimaţii pârâţi Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C. A.V.L. Berceni.
Procedura completă.
Avocatul R.B.V., pentru recurenţii reclamanţiN.G.şi G.M., depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cauză în cuantumul stabilit la termenul din 25 octombrie 2002: pentru judecata de fond – chitanţa nr.5994 seria C.F.din 23 mai 2003 în valoare de 1.932.680 lei taxă judiciară de timbru şi 30.000 lei timbru judiciar; pentru judecata din apel – chitanţa nr.5995, seria CF din 23 mai 2003 în valoare de 966.430 lei taxă judiciară de timbru şi 15.000 lei timbru judiciar; pentru recurs – chitanţa nr.5996 seria CF din 23 mai 2003 în valoare de 966.430 lei timbru judiciar.
Neformulându-se cereri prealabile, instanţa constată că pricina este în stare de judecată.
Avocatul R.B.V., pentru recurenţii reclamanţi, solicită admiterea recursului, făcând referire la motivele scrise din dosar.
Avocata M.V., pentru intimatele pârâte B.E.şi N.C., solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.552 din 17.05.2001 a Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă a fost respinsă acţiunea formulată de N.G.şi G.M.împotriva pârâţilor B.E.,N.C., C.G.M.B. şi S.C. A.V.L. Berceni având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cei chemaţi în judecată în temeiul prevederilor Legii nr.112/1995, precum şi revendicarea imobilului situat în Bucureşti str.Poenaru Bordea nr.16, sector 4.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea în revendicare nu poate fi admisă, în condiţiile în care actul de vânzare-cupărare din data de 17.10.1996 afost încheiat cu bună credinţă, dându-se astfel eficienţă prevederilor art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Şi instanţa de apel, care a respins apelul reclamanţilor împotriva sentinţei prin Decizia nr.609 din 11 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a cvivilă,a considerat că prevederile menţionate din Legea nr.10/2001sunt pe deplin aplicabile în speţă, întrucât contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu bună credinţă, anterior promovării acţiunii în revendicare, iar sub imperiul prevederilor Legii nr.112/1995 şi HG nr.20/1996 chiriaşii nu aveau nici o obligaţie„de diligenţă", iar depunerea cererii la comisia de aplicare a Legii nr.112/1995 nu avea ca efect potrivit legii, suspendarea procedurii de vânzare.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii N.G.şi G.M.au declarat recursul de faţă, pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 C.proc.civ., susţinând că hotărârea cuprinde argumente vădit contradictorii, reţinând că imobilul a fost preluat de stat fără titlu şi pe de altă parte constată că vânzarea s-a realizat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, ce se referă numai la imobilele preluate cu titlu valabil. Este criticată aplicarea prevederilor art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, ce nu era în vigoare la data încheierii actului de vânzare-cumpărare în litigiu precum şi aprecierea greşită că pârâţii au fost de bună credinţă la data dobândirii imobilului.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit artr.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare,având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credinţă.
Textul enunţă două teze distincte, prima, cu valoare de principiu şi de aplicabilitate generală, lipseşte de eficienţă juridică actele de înstrăinare a imobilelor preluate de către stat fără titlu valabil, prin sancţionarea lor cu nulitatea absolută, cea de a doua teză a textului menţionat are caracter de excepţie şi reglementează ipoteza în care, prin derogare de la regulă, asemenea acte îşimenţin valabilitateaîn situaţiile în care au fost încheiate cu bună credinţă.
Cea de a doua teză a fost corect reţinută de instanţa de apel, ca fiind incidentă în cauză, toate probele administrate făcând deplină dovadă că pârâţii sunt dobânditori de bună credinţă, întrucât au cumpărat apartamentul în care locuiau în calitate de chiriaşi în anul 1996, cu câţiva ani înainte de promovarea acţiunii de faţă, sub imperiul prevederilor Legii nr.112/1995 şi a normelor de aplicare aprobate prin HG nr.20/1996, ale căror prevederi au fost strict respectate.
Textul menţionat are caracter novator şi prin aceasta retroactiv întrucât consacră in teminis, pe cale legală principiul ocrotirii bunei credinţe într-un domeniu particular, principiu ce se regăseşte deplin în prevederile art.966 şi 968al C.civ.. În sensul acestor texte obligaţia fondatăpe o cauză falsă,sau nelicită, nu poate avea nici un efect, iar cauza este nelicită când esteprohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.
În conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar şi subdobânditorul de bună credinţă, a fost preferat prin adoptareatextului menţionat, cel de al doilea, în baza unor raţiuni ce ţin de asigurareasecurităţii circuitului civil şi a stabilităţii raporturilor juridice.
Aşa fiind, rezultă că hotărârea dată în apel, este în acord cu prevederile legale redate, nu cuprinde motivări contradictorii, iar pe fond s-a reţinut corect buna credinţă a dobânditorilor, în raport de care actul de înstrăinare nu poate fi supus anulării.
Aşa fiind, recursul de faţă este neîntemeiat, urmând a firespins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii N.G.şi G.M.împotriva deciziei nr.609 din 11 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi26 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2148/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2116/2002. Civil → |
|---|
