CSJ. Decizia nr. 2148/2002. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2148DOSAR NR.4080/2002
Şedinţa publică din 26 mai 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorii N.N.I.şi N.F.I.împotriva deciziei nr.75 din 22 iulie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii contestatori N.N.I.şi N.F.I., ambii personal,lipsind intimaţii Primăria Comunei Malu cu Flori, judeţul Dâmboviţa şi Consiliul Local al Comunei Malu cu Flori – Dâmboviţa.
Procedura completă.
Recursul este scutit de timbru.
Neformulându-se cereri prealabile, instanţa constată că pricina este în stare de judecată.
Din oficiu, instanţa pune în discuţie nulitatea recursului în raport de prevederile art.306 alin.3 din C.proc.civ..
Recurenţii-contestatori N.N.I.şi N.F.I.solicită admiterea recursului astfel cuma fost formulat înscris. Consideră că motivele invocate pot fi încadrate legal pentru a fi analizate.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Dâmboviţa la 26 februarie 2002, reclamanţii N.M.şi N.F.I.au contestat Decizia emisă de Primăria comunei Malu cu Flori prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului – construcţii şi teren în suprafaţă de 14,9 ha situat peraza comunei Malu cu Flori; au mai arătatcă solicită şi despăgubiri de la mai mulţi cetăţeni din comună care ocupă acest imobil.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr.422 din 15 mai 2002, a respins acţiunea ca nefondată.
Instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte terenul, acesta a fost deja restituit conform prevederilor Legii nr.18/1991 iar cu referire la construcţii nu există nici o dovadă căele ar fi aparţinut vreodată reclamanţilor.
Apelul declarat de reclamanţi a fost respins, cu o motivare similară, de către Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr.75 din 22 iulie 2002, care a constatat că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii.
Cu prilejul judecării recursului, Curtea a pus în discuţie nulitatea căii de atac, în raport de împrejurarea că aceasta nu este motivată nici în fapt şi nici în drept,cererea depusă de reclamanţi făcând imposibilă încadrarea ei într-unul din cazurile prevăzute de art.304 C.proc.civ.
Examinând acest aspect, Curtea constată că cererea reclamanţilor este absolut informă.
În afară de menţiunea de la început "pretind revizuireaproprietăţii mele" ea conţine o înşiruire de suprafeţe, construcţii, nume de persoane şi acte normative, fără nici o argumentare ori exprimare concretă, ceea ce atestă că recursul este nul în sensul prevederilor art.306 alin.1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de contestatorii N.N.I.şi N.F.I.împotriva deciziei nr.75 din 22 iulie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2003.
← CSJ. Decizia nr. 2149/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 214/2002. Civil. Recurs → |
---|