CSJ. Decizia nr. 2527/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2527Dosar nr.3816/2002
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1803 din 7 septembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj – secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă intimatul Ministerul Apărării Naţionale prin consilier juridic G.P.şi intimatul-chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Cluj prin consilier juridic V.C.S., lipsind intimatul-contestator B.G..
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare şi a cererii de restabilire a situaţiei anterioare executării formulată de Ministerul Apărării Naţionale.
Consilier juridic G.P.şi consilier juridic V.C.S., având pe rând cuvântul, solicită admiterea recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 martie 2001 reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 75.009.190 lei reprezentând impozit reţinut nejustificat pentru ajutorul primit la trecerea în rezervă, a dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost trecut în rezervă prin Ordinul Ministerului Apărării Naţionale nr.196 din 28 februarie 2000 şi că din suma totală de 187.522.980lei la care avea dreptul potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999, i s-a plătit doar suma de 112.513.790 lei, diferenţa fiindu-i reţinută cu titlu de impozit pe venit în temeiul OGnr.73/1999. Reclamantul a solicitat să se constate că, în speţă, nu se impunea impozitarea ajutoarelor stabilite în baza dispoziţiilor art.31 alin.1 şi 2 din Legea nr.138/1999.
Prin întâmpinare, Ministerul Apărării Naţionale a susţinut că litigiul trebuie soluţionat în baza Legii Contenciosului administrativ şi că ajutorul acordat reclamantului a fost calculat corect şi impozitat conform prevederilror legislaţiei în vigoare la data plăţii, respectiv OGnr.73/1999 privind impozitul pe venit şi HGRomâniei nr.1066/1999 referitoare la aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea OGnr.73/1999.
Pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de beneficiar al impozitului, pentru ca în eventualitatea în care va cădea în pretenţii şi obligat la plata către reclamant a sumei reţinute şi virate de către U.M. 91278 Cluj-Napoca cu titlu de impozit pe venit, chematul în garanţie să fie obligat la restituirea aceleiaşi sume către pârât.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentinţa civilă nr.4475 din 17 mai 2001 a admis acţiunea formulată de reclamantul B.G. şi a obligat pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale la plata sumei de 75.009.190 lei reprezentând impozit reţinut nelegal, la plata dobânzii legale constituind rata scontului practicată de Banca Naţională a României, diminuată cu 20%, începând cu data introducerii acţiunii – 20 martie 2001 -, şi până la plata integrală a sumei.
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice şi solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă judecătoria a reţinut că în mod nelegal a fost impozitat ajutorul de trecere în rezervă întrucât dispoziţiile art.31 din Legea nr.138/1999 referitoare la neimpozitarea plăţilor compensatorii nu au fost abrogate.
Recursul promovat împotriva acestei sentinţe de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a fost respins ca nefondat prin Decizia nr.1803 din 7 septembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Civilă. Prin aceeaşi decizie a fost admis recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost modificată în parte în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.
La data de 29 august 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138 din 2 octombrie 2000 şi nr.59 din 27 aprilie 2001, recurs în anulare împotriva celor două hotărâri date în cauză susţinând că ele au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi că, totodată, sunt vădit netemeinice.
În motivarea recursuluiîn anulare s-a arătat că la data trecerii în rezervă a reclamantului, pentru limită de vârstă, prevederile art.7 din OG nr.7/1998, precum şi cele ale art.31 din Legea nr.138/1999 erau abrogate de art.86 din OG nr.73/1999, astfel că pârâtul în mod corect a aplicatbaremul de impozitare stabilit conform dispoziţiilor art.8 din OG nr.73/1999 plăţilor pentru ajutoarele acordate reclamantului.
După promovarea recursului în anulare, prin cererea din 12 februarie 2003, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat, în temeiul art.4042 C.proc.civ., restabilirea situaţiei anterioare executării astfel ca în măsura în care se va decide admiterea recursului în anulare şi desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti atacate, reclamantul să fie obligat a restitui sumele de bani încasate în temeiul acestor hotărâri.
Recursul în anulare este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul B.G., ofiţer activ în Ministerul Apărării Naţionale, a fost trecut în rezervă prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr.196 din 28 februarie 2000 şi că la data trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport de solda lunară brută cu o vechime efectivă de militar de 40 ani, 5 luni şi 28 de zile, conform art.31 din Legea nr.138/1999 (fila 30 dosar de fond).
Reclamantul B.G. nu a contestat modul de calcul a sumelor încasate, ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condiţiile OGnr.73/1999 privind impozitul pe venit şi a OGnr.1066/1999 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.G nr.73/1999, iar instanţele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.
O atare soluţie este, însă, greşită.
Astfel, deşi este real că potrivit art.31 din Legea nr.139/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispoziţiile art.5 din OG nr.73/27 august 1999 privind impozitul pe venit şi respectiv HG nr.1066/24 decembrie 1999, care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor la trcerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art.31 din legedecurs din Statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin HG nr.1066/24 decembrie 1999, care, referindu-se la prevederile art.5 din Ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.
Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate; ajutorul de înmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută şi prin urmare aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice alt venit brut.
De altfel, art.86 din OG nr.73/1999 curpinde expres dispoziţia conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză şi vor fi respinse atât acţiunea reclamantului B.G., cât şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Văzând şi dispoziţiile art.4042 alin.1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1803din 7 septembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.
Casează Decizia recuratăprecum şi sentinţa civilă nr.4475 din 17 mai 2001 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul B.G. împotriva Ministerului Apărării Naţionale şi prin consecinţă şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Conform art.4042 C.proc.civ. dispune restabilirea situaţiei anterioare în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele încasate în temeiul hotărârilor desfiinţate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2529/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2524/2002. Civil → |
|---|
