CSJ. Decizia nr. 2526/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2526DOSAR NR.3156/2002
Şedinţa publică din 11 iunie 200.
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1900 din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă intimatul-revizuient Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova prin consilier juridic E.P.şi intimata R.I.M.A.prin avocat V.C., lipsind intimatul Consiliul local al oraşului Breaza.
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare, casarea hotărârilor recurate, admiterea cererii de revizuire şi pe fond respingerea acţiunii în revendicare.
Consilier juridic E.P.solicită admiterea recursului în anulare şi depune la dosar un set de acte pe care le comunică şi intimatei R.I.M.A., prin avocatul său.
Avocat V.C. solicită respingerea recursului în anulare, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Câmpina, prin sentinţa civilă nr.3154 din 17 iunie 1994, a admis acţiunea introdusă de R.I.M.A. în contradictoriu cu Consiliul local al oraşului Breaza şi Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi a obligat pe pârâţi să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei imobilul situat în oraşul Breaza, str.Libertăţii nr.81, judeţul Prahova, constând dintr-o casă de locuit cu 6 încăperi şi terenul aferent.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că imobilul în litigiu, proprietatea mamei reclamantei, P.E.M., decedată la 14.04.1986, a cărei unică succesoare este aceasta, a fost rechiziţionat pentru asigurarea spaţiului de locuit a cadrelor militare ale şcolii de ofiţeri din localitate, iar după încetarea acestei stări de necesitate a avut destinaţia de cămin de bătrâni până în anul 1969, după care a fost amenajat ca muzeu de artă populară până în anul 1987, când obiectele muzeistice au fost transferate la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova dat fiind gradul avansat de deteriorare a clădirii din cauza seismului ce a avut loc în luna august 1996, stare care se menţine şi în prezent.
Cum rechiziţia nu constituie un act translativ de proprietate, imobilul a rămas în proprietatea autoarei reclamantei, respectiv a acesteia, astfel că statul îl deţine fără titlu.
Sentinţa primei instanţe a rămas definitivă prin Decizia nr.223 din1 februarie 1995 a Tribunalului Prahova, Secţia civilă, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, şi irevocabilă prin Decizia nr.1468 din 7 iunie 1995 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia civilă, prin care recursul aceleiaşi părţi a fost respins ca tardiv.
La data de 3 iulie 2000 Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr.3154 din 17 iunie 1994 a Judecătoriei Câmpina, întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.5 C.proc.civ., în conformitate cu care a invocat certificatul nr.321/06.06.2000 eliberat de Arhivele Naţionale ale României, Direcţia Judeţeană Prahova, potrivit căruia imobilul situat în oraşul Breaza, str.Libertăţii nr.81 (fost str.V.I.Lenin nr.69), a fost proprietatea numitului P.A., de la care a fost naţionalizat prin Decretul nr.92/1950 prin completarea listelor-anexă la decret, în baza H.C.M.nr.385/1959, fapt confirmat cu procesul-verbal din 30 iunie 1959 al Comitetului Executiv al Sfatului Popular al oraşului Breaza şi referatul nr.8/31.12.1958 al aceleiaşi autorităţi.
Cererea de revizuire a fost respinsă de Judecătoria Câmpina prin sentinţa civilă nr.3132 din 3 noiembrie 2000, această soluţie fiind menţinută de Tribunalul Prahova, Secţia civilă, prin Decizia nr.348 din 1 martie 2001şi de Curtea de Apel Ploieşti, Secţia civilă, prin Decizia nr.1900 din 5 iulie 2001, prin care au fost respinse apelul şi respectiv recursul declarat de revizuientul Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cererea de revizuire procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art.330 pct.2 teza a II-a C.proc.civ., solicitând casarea acestora, admiterea cererii de revizuire – cu motivarea că actele noi invocate întrunesc cerinţele impuse de art.322 pct.5 C.proc.civ. – şi respingerea acţiunii în revendicare introdusă de reclamanta R.I.M.A.având în vedere că, potrivit aceloraşi înscrisuri, care nu au putut şi înfăţişate la judecarea cauzei în fond printr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, imobilul în litigiu nu a fost proprietatea autoarei reclamantei.
Recursul în anulare este întemeiat şi va fi admis, în sensul şi pentru considerentele ce urmează.
Pentru a pronunţa soluţia atacată cu recursul în anulare, instanţele au reţinut că înscrisul invocat de revizuient ca act nou, respectiv, certificatul nr.321 din 6 iunie 2000 eliberat de Arhivele Naţionale ale României, Direcţia Judeţeană Prahova, nu întruneşte cerinţele impuse de art.322 pct.5 C.proc.civ., întrucât nu exista la data judecării cauzei în fond fiind emis ulterior pronunţării sentinţei supusă revizuirii.
Această soluţie este greşită.
Potrivit art.322 pct.5 teza I C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
În sensul textului citat, pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire, existente la data judecării fondului cauzei dar neînfăţişate instanţei pentru motivele precizate, să fie „înscrisuri doveditoare", este necesar ca ele să fi putut duce la altă soluţie decât cea pronunţată, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă, întrucât atestă o altă situaţie de fapt decât aceea cuprinsă în actele anterioare care au fost analizate cu ocazia judecării în fond.
În cauză, condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire în temeiul art.322 pct.5 C.proc.civ. sunt întrunite, întrucât, deşi a fost emis ulterior pronunţării sentinţei supusă revizuirii, certificatul nr.321 din 6 iunie 2000 al Arhivelor Naţionale ale României, Direcţia Judeţeană Prahova atestă o situaţie diferită de aceea avută în vedere de instanţa fondului, situaţie confirmată de înscrisuri existente la data judecării, respectiv Referatul „Secret" din 31 decembrie 1958 al Comitetului Executiv al Sfatului popular al oraşului Breaza şi procesul-verbal al aceleiaşi autorităţi încheiat la 30 iunie 1959 şi care nu au putut fi prezentate instanţei dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, întrucât privesc un alt proprietar al imobilului decât autoarea reclamantei.
Astfel fiind, soluţia de respingere a cererii de revizuire pronunţată de instanţe este vădit greşită impunându-se casarea hotărârilor atacate cu recursul în anulare şi reluarea judecăţii fondului cauzei, pe baza, atât a dovezilor prezentate de reclamanta R.I.M.A. cât şi a noilor înscrisuri, în vederea stabilirii identităţii imobilului situat în str.V.I.Lenin nr.69, naţionalizat de la P.A.cu cel din str.Libertăţii nr.81, revendicat de reclamantă şi a adevăratului proprietar al acestuia.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare fiind întemeiat, va fi admis şi, în baza art.312(4), art.313 şi art.3303 C.proc.civ., vor fi casate hotărârile atacate şi trimisă cauza la instanţa de fond, pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1900 din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă.
Casează Decizia recurată, Decizia nr.348 din 1 martie 2001 a Tribunalului Prahova – Secţia civilă precum şi sentinţa civilă nr.3132 din5 noiembrie 2000 a Judecătoriei Câmpina.
Admite cererea de revizuire formulată de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova împotriva sentinţei civile nr.3154 din 17 iunie 1994 a Judecătoriei Câmpina, pe care o anulează şi trimite cauza la aceeaşi judecătorie pentru rejudecarea acţiunii în revendicare promovată de reclamanta R.I.M.A..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2525/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2523/2002. Civil → |
|---|
