CSJ. Decizia nr. 2770/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2770
Dosar nr. 3818/2002
Sedinţa publică de la 25 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea precizată B.L.G. a chemat în judecată M.Ap.N. şi U.M. 01813 Sibiu pentru a fi obligaţi să-i plătească suma de 78.514.108 lei reprezentând diferenţa dintre ajutorul brut datorat conform art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 constând în contravaloarea a 15 şi respectiv 6 solde lunare brute stabilite în raport cu solda brută avută în luna mai 2000 când a fost trecut în rezervă şi ajutorul net plătit, sumă actualizată începând cu data de 1 noiembrie 2001 până la 30 septembrie 2001 şi actualizarea ei în continuare până la executarea efectivă a plăţii.
M.Ap.N. a formulat o cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice solicitând ca în cazul admiterii acţiunii, chematul în garanţie să fie obligat să plătească respectivele sume de bani.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 645/25 octombrie 2001 a admis acţiunea şi cererea de chemare în garanţie şi a obligat pârâtul, M.Ap.N. să plătească reclamantului suma de 78.514.108 lei reprezentând valoarea actualizată a drepturilor băneşti neacordate la data pensionării, ce se vor actualiza în continuare până la achitarea efectivă, respectiv impozit nelegal aplicat şi reţinut asupra ajutoarelor şi plăţilor compensatorii cuvenite conf. art. 7 din OG nr. 7/1998. A fost obligat chematul în garanţie să plătească pârâtului aceeaşi sumă actualizată în continuare până la achitarea efectivă.
A respins acţiunea faţă de pârâta U.M. 01813 Sibiu.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că potrivit art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 reclamantul a beneficiat la pensionare de ajutoare egale cu 15 solde şi respectiv 6 solde în valoare totală brută de 156.976.575 lei. Or, potrivit textelor legale invocate aceste sume sunt neimpozabile şi se stabilesc în raport de solda lunară brută avută în luna schimbării poziţiei de activitate. Cu toate acestea pârâtul i-a reţinut reclamantului un impozit de 61.511.530 lei achitându-i doar suma netă de 95.465.045 lei rămasă după deducerea impozitului.
În adevăr, ajutoarele cuvenite reclamantului nu se încadrau în categoria veniturilor din salarii sau asimilate salariilor ci în categoria de venituri prev. de art. 5 din OG nr. 73/1999 fiind scutite de impozit.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 466/4 martie 2002 a respins ca nefondate recursurile M.Ap.N. şi Ministerului Finanţelor Publice reţinând în esenţă că ajutoarele acordate la trecerea în rezervă nu au un caracter salarial, ele nefiind primite ca un preţ al muncii şi nu pot fi supuse impozitării.
Împotriva acestor hotărâri în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pe motiv că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii şi a susţinut în esenţă că instanţele au încălcat disp. art. 4, art. 6, art. 23 şi art. 86 din OG nr. 73/1999 făcând o greşită aplicare a legii.
Astfel, potrivit art. 4 lit. b0 din OG nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, cu care sunt asimilate, conf. art. 23 lit. b) din ordonanţă şi drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, sporurile şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.
De asemenea, scutirea de impozit pe venit prev. de art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 vizează plăţi compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducereşi restructurare, precum şi ajutoarelor stabilite în raport de solda lunară netă acordată la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condiţii de pensie.
Cum ajutoarele prev. de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută şi nu netă conf. art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 acestea nu sunt scutite de impozit pe venit.
Ajutoarele prev. de Legea nr. 138/1999 nu se identifică cu cele prev. de art. 5 din OG nr. 73/1999 întrucât ajutoarele acordate militarilor sunt asimilate salariului, iar nu indemnizaţiei cu destinaţie specială, ce reprezintă forme de sprijin acordate celor aflaţi în nevoie de natura celor enumerate în normele metodologice privind punerea în aplicare a OG nr. 73/1999 aprobate prin HG nr. 1066/1999.
La rândul său, prin cererea din 4 februarie 2003 M.Ap.N. a solicitat în temeiul art. 4041 şiart. 4042 C. proc. civ., restabilirea situaţiei anterioare.
Recursul în anulare este fondat.
Din dosar a rezultat că reclamantul B.L.G. a fost trecutînrezervă prin Ordinul M.Ap.N. nr. MP 415/19 mai 2000 la data de 31 mai 2000 în baza art. 43 alin. (1) lit. b) prin aplicarea art. 85 alin. (1) lit. a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi a beneficiat de ajutoare, la trecerea în rezervă, impozabile de 156.976.575 lei din care 61.511.530 lei o reprezintă impozitul, astfel că reclamantul a încasat o sumă netă de 95.465.045.
Prin acţiune B.L.G. a susţinut că în mod greşit suma primită cu titlu de ajutoare a fost supusă impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit şi a HG nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 73/1999, iar instanţele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.
O atare soluţie este însă greşită.
Astfel, deşi este real că potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit, în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/27 august 1999 privind impozitul pe venit şi respectiv la HG nr. 1066/29 decembrie 1999, care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidenţă că şi veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin HG nr. 1066/29 decembrie 1999 care referindu-se la art. 5 din ordonanţă individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile şi nu se impozitează între care şi ajutoarele.
Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţia specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate; ajutorul de înmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, urmează a fi impozitate ca orice venit brut.
De altfel, în art. 86 din OG nr. 73/1999 se statuează expres că se abroga orice dispoziţii contrare menţionatei ordonanţe ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Faţă de cele ce preced urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile atacate şi în fond a respinge acţiunea reclamantului şi cererea de chemare în garanţie.
De asemenea, în baza art. 4041 C. proc. civ. urmează a admite cererea formulată de M.Ap.N. şi a dispune întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.466 din 4 martie 2002 a Curţii de apel Alba Iulia, secţia civilă, şi sentinţei civile nr. 645 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu, pe care le casează şi în fond respinge acţiunea reclamantului B.L.G. şi cererea de chemare în garanţie împotriva Ministerului Finanţelor Publice.
În temeiul art. 4041 C. proc. civ., admite cererea formulată de Ministerul Apărării Naţionale şi dispune restabilirea situaţiei anterioare în sensul obligării reclamantului la restituirea sumelor încasate.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2804/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2771/2002. Civil → |
|---|
