CSJ. Decizia nr. 2817/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2817
Dosar nr. 2814/2002
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
Deliberând asupra recursului declarat de pârâţii D.M., F.S., F.V. şi F.N. împotriva deciziei civile nr. 18/A pronunţată la 22 martie 2002 de către Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 14 februarie 2002 S.C. L. S.A. Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată pe F.V., F.N., F.S. şi D.M. solicitând dispunerea radierii menţiunilor prin care imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin fusese intabulat pe numele pârâţilor.
Prin aceeaşi acţiune - care iniţial a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin cu numărul de dosar 2003/2000 - s-a cerut ca imobilul menţionat să fie intabulat pe numele reclamantei.
Prin sentinţa nr. 1422 pronunţată la 7 martie 2000, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Mehedinţi.
Ulterior, prin Decizia nr. 1725 pronunţată în dosarul nr. 1144/2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a soluţionat un conflict negativ de competenţă intervenit între Tribunalul Mehedinţi şi Tribunalul Vâlcea, stabilind că această din urma instanţă este competentă să soluţioneze cauza.
Ca urmare dosarul a fost înregistrat cu numărul 3262/2002 pe rolul secţiei civile a Tribunalului Vâlcea, iar prin sentinţa civilă nr. 174 pronunţată la 8 octombrie 2001 instanţa astfel învestită a admis acţiunea dispunând „radierea din Cartea funciară nr. 920/N din 18 ianuarie 2001 - Drobeta Turnu Severin a intabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor asupra imobilului situat în Drobeta Turnu Severin - construcţii şi teren".
Totodată pârâţii au fost obligaţi să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată în valoare de 1.000.000 lei.
Apelul făcut ulterior de pârâţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 18/A pronunţată de secţia civilă a Curţii de Apel Piteşti în dosarul nr. 141/2002.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut - contrar celor afirmate de pârâţi - că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului compus din construcţie şi teren în legătură cu care se aflau în curs de soluţionare mai multe litigii.
Au fost, de asemenea, înlăturate criticile pârâţilor-apelanţi referitoare la lipsa de legitimitate a reclamantei în promovarea acţiunii şi s-a subliniat că pe fond acţiunea era întemeiată în condiţiile în care formele de intabulare iniţiate de pârâţi au fost efectuate în considerarea unei hotărâri judecătoreşti care între timp a fost schimbată ca urmare a exercitării căilor de atac.
La 28 aprilie 2002 pârâţii D.M., F.S., F.V. şi F.N. au declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunţate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie cu numărul de dosar 2814/2002.
În motivarea recursului s-a susţinut că reclamanta S.C. L. S.A. Drobeta Turnu Severin nu avea calitate procesuală activă şi că „dreptul de a sta în instanţă revenea Asociaţiei P." întrucât acesta din urmă „a cumpărat de la F.P.S. şi F.P.P.V. Oltenia acţiunile S.C. L. S.A.".
Printr-o altă critică s-a susţinut că hotărârile date în cauză au fost pronunţate fără ca instanţele să manifeste un rol activ în sensul de a verifica în prealabil dacă S.C. L. S.A. a avut în patrimoniu bunurile imobile în legătură cu care s-a născut litigiul dedus judecăţii.
În dezvoltarea acestei critici s-a relevat că instanţele au dat eficienţă juridică unui act juridic - certificatului seria M nr. 103172 - pe care reclamanta l-a obţinut prin fraudă, ignorând în acelaşi timp înscrisurile depuse de pârâţi în dosar şi din care rezultă indubitabil că S.C. L. S.A. nu a avut în patrimoniu bunurile respective.
În aceeaşi ordine de idei recurenţii-pârâţi au evidenţiat că ulterior judecării apelului declarat de ei în cauza de faţă au fost pronunţate şi alte hotărâri care atestă că S.C. L. S.A. nu a făcut dovada existenţei dreptului său de proprietate imobiliară în legătură cu care s-au purtat mai multe procese.
Tot în susţinerea recursului s-a afirmat că măsura de trecere în proprietatea statului dispusă în temeiul Legii nr. 18/1968 a avut ca obiect exclusiv cota indiviză de proprietate avută de pârâtul F.V. asupra construcţiei, neafectând în nici un fel dreptul de proprietate asupra terenului, şi cealaltă cotă indiviză asupra construcţiei, cotă care aparţinea defunctei F.A., fiind apoi dobândită prin moştenire de succesorii acesteia, pârâţii F.S., F.N. şi D.M.
În ceea ce o priveşte, intimata S.C. L. S.A. Drobeta Turnu Severin a solicitat respingerea recursului.
Având a se pronunţa asupra recursului astfel declarat Curtea reţine că în motivarea scrisă dată acestuia reclamanţii au menţionat ca temei legal numai prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Pe de altă parte, prin natura lor, argumentele aduse în susţinerea recursului corespund sub aspect formal prevederilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. invocate, de altfel, verbal de către recurenţii prezenţi cu ocazia dezbaterilor.
Prin urmare ambele temeiuri legale menţionate vor fi avute în vedere în analizarea recursului, dat fiind că respectiva deficienţă de motivare este remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 alin. ultim C. proc. civ.
Odată făcută această precizare prealabilă de ordin procedural, Curtea reţine că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În acest sens este de observat că prin Decizia civilă nr. 856 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara la 17 noiembrie 1999 a fost casată sentinţa civilă nr. 150 din 11 ianuarie 1999 a Judecătoriei Arad şi că, deci, această din urmă hotărâre nu mai poate produce efecte.
Unul dintre efectele sentinţei a constat însă tocmai în intabularea în favoarea pârâţilor a unor drepturi reale imobiliare, iar radierea respectivei intabulări reprezintă modalitatea procedurală de repunere a părţilor în situaţia anterioară.
În altă ordine de idei, Curtea constată că afirmaţia recurenţilor-pârâţi potrivit căreia certificatul seria M nr. 103172 care atestă dreptul de proprietate al reclamantei S.C. L. S.A. asupra imobilului aflat în litigiu ar fi fost obţinut prin fraudă nu îşi găseşte suport în materialul probatoriu administrat în cauză.
Prin urmare nu pot fi primite criticile prin care recurenţii tind să conteste calitatea de proprietară ori calitatea procesuală a reclamantei.
În plus legitimitatea demersului reclamantei a fost în mod riguros şi detaliat argumentată de către instanţa de apel în raport cu dispoziţiile Legii nr. 7/1996.
De altfel atât instanţa de fond cât mai cu seamă cea de apel au analizat în mod detaliat toate apărările pârâţilor care au fost înlăturate pe baza materialului probatoriu administrat în cauză şi printr-o corectă aplicare a dispoziţiilor legale.
În acest context simplul refuz al acceptării de către recurenţi a argumentelor logico-juridice avute în vedere de către cele două instanţe nu poate constitui un temei legal pentru admiterea recursului.
De asemenea, împrejurarea că între reclamantă şi pârâţi s-au purtat şi alte procese, dintre care unele au fost deja soluţionate, este irelevantă în speţă, dat fiind că în cauza de faţă instanţele au fost învestite exclusiv cu judecarea unei cereri prin care se urmarea înlăturarea efectelor de ordin tabular ale sentinţei nr. 150/1999 a Judecătoriei Arad ca urmare a casării acelei hotărâri.
Reţinând, deci, că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 304 C. proc. civ. Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1)-(3) din acelaşi cod respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii D.M., F.S., F.V. şi F.N. împotriva deciziei civile nr. 18/A din 22 martie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2818/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2815/2002. Civil → |
|---|
