CSJ. Decizia nr. 2818/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2818DOSAR NR.2817/2002
Şedinţa publică din 27 iunie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii B.F.şi G.V.împotriva încheierii din 29 aprilie 2002 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia civilă în dosarul nr.2584/2001.
La apelul nominal s-au prezentat recurenţii-reclamanţi B.F.şi G.V., ambii reprezentaţi de avocat D.G.şi intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de consilier juridic V.C.S.. Au lipsit intimaţii-pârâţi Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Municipiul Curtea de Argeş şi Consiliul local Curtea de Argeş.
Procedura completă.
AvocatG.D.solicită admiterea recursului, desfiinţarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei în vederea continuării judecării apelului. Depune concluzii scrise.
Consilier juridic V.C.S. lasă soluţionarea recursului la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 mai 1998 pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, reclamanţii G.V.şi B.F.au chemat în judecată Ministerul de Interne şi Serviciul Român de Informaţii pentru revendicarea imobilului situat în Curtea de Argeş, str.Mărăşeşti nr.2, naţionalizat de la autorul lor B.G..
La 13 mai 1999 Judecătoria Curtea de Argeş, după administrarea probei cu expertiză, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Argeş.
Acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr.329 din 18 decembrie 2000 a Tribunalului Argeş iar apelul împotriva acestei sentinţe s-a înregistrat la Curtea de Apel Piteşti sub nr.2584/2001.
La 8 octombrie 2001 instanţa de apel a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.47 din Legea nr.10/2001, la cererea reclamanţilor, care notificaseră la 30 iulie 2001 Primăria municipiului Curtea de Argeş solicitând restituirea bunului imobil în natură. În încheierea de suspendare s-a menţionat că aceasta va dura „până la soluţionarea formalităţilor Legii nr.10/2001".
Reclamanţii personal au solicitat, la 24 ianuarie 2002, repunerea cauzei pe rol. După mai multe termene la care procedura a fost completă, prin încheierea din 29 aprilie 2002, Curtea de Apel Piteşti a suspendat din nou cauza, până la soluţionarea notificării formulate de reclamanţi.
Împotriva acestei încheieri reclamanţii au declarat recurs, susţinând nelegalitatea măsurii dispuse de instanţa de apel, care încalcă dispoziţiile art.47 din Legea nr.10/2001, exercitându-şi dreptul de opţiune conferit de această lege, iar nu instanţa din oficiu, la cererea pârâtului din proces.
Recursul este fondat.
În aplicarea art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, instanţele din toate statele membre ale Consiliului Europei trebuie să vegheze la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în mod independent şi imparţial şi să motiveze suficient măsurile luate. Aceste exigenţe au fost observate şi în legislaţia procesual civilă internă.
În speţă, acţiunea a fost pornită în anul 1998 şi a fost formulată potrivit dreptului comun. Împrejurarea că pe parcursul soluţionării cauzei a intrat în vigoare o nouă lege, reparatorie pentru foştii proprietari (moştenitorii acestora) ale căror imobile au fost în modabuziv trecute în proprietatea statului poate avea o influenţă asupra proceselor în curs potrivit dispoziţiilor acestei legi. Potrivit art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, prevederile acestei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea prezentei legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei. Prin cererea formulată (fila 239 dosar apel) reclamanţii au solicitat suspendarea cauzei, arătând că în cazul nerezolvării favorabile pe cale administrativă a cererii lor, îşi rezervă dreptul de a solicita repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecăţii. După solicitarea repunerii pe rol, au depus un înscris emanând de la primărie din care reieşeau impedimente în rezolvarea cererii administrative potrivit dorinţei petenţilor. În aceste condiţii, întrucât suspendarea potrivit art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001 este un drept exclusiv al persoanei îndreptăţite, neputând fi dispusă din oficiu sau la cererea unei alte persoane, în mod eronat şi cu încălcarea dreptului reclamanţilor la un proces echitabil instanţa de apel a dispus o nouă suspendare a cauzei.
Se impune de aceea admiterea recursului, cu consecinţa desfiinţării încheierii de suspendare din 29 aprilie 2002, judecarea apelului urmând a fi continuată cu respectarea principiului disponibilităţii specific procesului civil român. Evident, pentru evitarea tergiversării judecăţii şi a abuzului în exercitarea drepturilor procesuale, se va pune în vedere reclamanţilor să prezinte stadiul rezolvării notificării lor de către Primărie.
Pentru aceste considerente, recursul va fi admis, conform art.304 pct.9, 312 şi urm. din C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii B.F.şi G.V.împotriva încheierii pronunţate la 29 aprilie 2002 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia civilă în dosarul nr.2584/2001.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza în vederea continuării judecării apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 282/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2817/2002. Civil → |
|---|
