CSJ. Decizia nr. 3840/2002. Civil. Rectificare C.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3840
Dosar nr. 5583/2002
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 februarie 1999 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanţii D.F., S.Z. şi C.E. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Oradea în calitate de reprezentant al statului solicitând a se constata că imobilul situat în Oradea, înscris în CF 5591 Oradea top 550/1 a fost preluat în proprietatea statului, cu încălcarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950. S-a solicitat restituirea în natură şi intabularea corespunzătoare a dreptului de proprietate.
Cauza a fost declinată prin sentinţa civilă nr. 3579/20 aprilie 1999 la Tribunalul Bihor, care, prin sentinţa civilă nr. 56/P/7 februarie 2000 a admis acţiunea, a constatat inaplicabilitatea Decretului nr. 92/1950 cu privire la imobilul revendicat, fostă proprietate a lui E.C., avocat şi soţia acestuia, I.C.. În consecinţă s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de CF 5591 Oradea, top 550/1 de sub B 21.
Curtea de Apel Oradea a admis apelul Consiliului local Oradea şi a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Oradea (Decizia civilă nr. 33/10 mai 2000).
Această soluţie a fost infirmată de Curtea Supremă de Justiţie, care prin Decizia nr. 3956/7 noiembrie 2000 a admis recursurile reclamanţilor şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului.
Curtea de Apel Oradea prin Decizia nr. 22/A/2 mai 2001 a admis apelul şi a casat hotărârea nr. 56/2000, trimiţând cauza spre rejudecare la Judecătoria Oradea.
Această soluţie – din nou a fost infirmată de Curtea Supremă de Justiţie care, prin Decizia nr. 1925/17 mai 2002, a admis recursul pârâtului Consiliul Local Oradea care a criticat soluţia curţii, de a trimite cauza spre rejudecare la judecătorie.
S-aconstatat că în mod irevocabil, Curtea Supremă de Justiţie se pronunţase asupra competenţei materiale a cauzei, prin Decizia civilă nr. 3956/2000, în sensul că este competent să judece fondul, tribunalul, conform art. 2 pct. 1, lit. b) C. proc. civ., valoarea revendicării plasându-se peste 150.000.000 lei.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia 27/A/23 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul Consiliului local nefiind dovedită în cauză susţinerea pârâtului că autorii reclamanţilor au fost exploatatori de locuinţe, şi că reclamanţii au libera alegere – în limitele legii – a cadrului procesual. Ca urmare, nu se poate impune reclamanţilor să aleagă o altă cale pentru revendicare, decât cea aleasă şi nici pe cine să cheme în judecată, recte pe chiriaşi care nici nu au calitate procesuală pasivă într-o acţiune în revendicare.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Consiliul local Oradea. Recursul nu a fost structurat potrivit cerinţelor art. 304 C. proc. civ., dar în esenţă – s-a invocat faptul că naţionalizarea a fost făcută prin corecta aplicare a Decretului nr. 92/1950 neavând relevanţă calitatea proprietarilor (profesia lor) ci împrejurarea că deţineanu spaţiu locativ în excedent. S-a mai spus că toţi cei care au intrat sub incidenţa Decretului nr. 92/1950 au avut o ocupaţie şi că nu s-a invocat necesitatea chemării în judecată a chiriaşilor, ci s-a arătat o situaţie de fapt a imobilului, pârâtul fiind de acord ca reclamanţii să primească o reparaţie dar sub formă de despăgubiri.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a constatat în mod corect că imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului în mod abuziv, făcându-se aplicarea Decretului nr. 92/1950 unor persoane care erau exceptate în termenii art. II din decretul menţionat. În speţă proprietarii imobilului erau soţul, avocat şi soţia, funcţionar.
Textul art. II menţionat este clar. El exceptează aplicarea decretului unor categorii de persoane, în mod necondiţionat.
„Nu intră în prevederile decretului de faţă şi nu se naţionalizează imobilele proprietatea muncitorilor, funcţionarilor, micilor meseriaşi, intelectualilor profesionişti şi pensionarilor".
Ca urmare interpretarea făcută de recurent că art. II al decretului exceptează anumite persoane cu condiţia ca ele să nu deţină spaţiu excendent este nefundamentată legal.
Constatându-se, aşadar, că instanţele au făcut o corectă aplicare a legii la situaţia de fapt şi văzând dispoziţiile art. 304 şiart. 312 C. proc. civ., recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul local Oradea – Administraţia Patrimoniului Imobiliar împotriva deciziei nr. 27/A din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 383/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3838/2002. Civil → |
|---|
