CSJ. Decizia nr. 515/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA CIVILA
Decizia NR. 515
Dosar nr. 1048 / 2002
Sedinţa publică de la12 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa împotriva deciziei nr.304 C din 21.12.2001 a Curţii de Apel Constanţa,Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat intimata-reclamantă D.M.prin avocat U.V., intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin consiler juridic A.L., intimaţii-pârâţi Consiliul local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar, reprezentaţi de av. C.F., lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura completă.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părţilor pe motivele de recurs.
Av. U.V. a solicitat respingerea recursului.
Consilierul juridic A.L. a pus concluzii de admitere a recursului.
Av. C.F. a arătat că instanţa de trimitere nu a rezolvat toate problemele, că imobilul a fost preluat cu titlu şi a solicitat admiterea recursului, respingerea cererii introductive ca nefondată cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Reclamantele D.V.şi D.M.au formulat în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul local al Municipiului Constanţa şi Regia Autunomă pentru Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa o acţiune în revendicare a imobilelor situate în Constanţa, Str. Ştefan Mihăileanu nr.24 şi 24 A compuse din teren în suprafaţă de 420 mp , teren şi construcţii formate din două corpuri decasă şi dependinţe.
Ulterior reclamanta D.M.şi-a restrâns obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtelor să îi lase în deplină proprietate şi posesie numai parterul imobilului situat în Constanţa, Str.Ştefan Mihăileanu nr.24 (actual 24 şi 24 A) deţinut de SC " M." SA cu contract de închiriere, F.E.M., A.S., M. A. şi P. I. şi renunţând la revendicarea etajelor 1 şi 2 ale imobilului precum şi a spaţiului deţinut de M.I., care în prezent figurează pe Str.I.C.Brătianu nr.40.
Un prim ciclu procesual a fost încheiat prin Decizia nr 2230 pronunţată de Curtea Supremăde Justiţie la data de 27.04.2001, care a admis recursul reclamantei D.M., a casat hotărârile pronunţate de instanţele inferioare şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
Prin această decizie s-a statuat că imobilul a fost preluat fără temei în proprietatea statului,subiectul naţionalizării realizată prin Decretul nr.92/1950 - numita A.D., autoarea reclamanţilor era persoană exceptată de la aplicarea acestui act normativ, aspect dezlegat cu caracter irevocabil.
Îndrumările casării au vizat identificarea situaţiei de drept a bunului revendicat, posesia ori detenţia sa precară şi consecinţele legale pe care le-ar produce.
In fond după casare Tribunalul Constanţa , Secţia civilă prin sentinţa civilănr.608 din 3.09.2001, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statului Românprin Ministerul Finanţelor Bucureşti, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca fiindintrodusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis ca fondată acţiunea formulată de reclamanta D.M.astfel cum a fost modificată, a obligat pârâtele să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei parterul imobilul în litigiu.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că terenul este proprietatea privată a unităţii administrativ teritoriale,respectiv Municipiul Constanţa, prin primar, iar construcţiile în proprietatea RAEDPP Constanţa.
S-a reţinut că Statul Român nu este proprietarul bunului în litigiu,deoarece acesta nu face parte din categoria bunurilor ce aparţin domeniului public.
Pârâţi Municipiul Constanţa şi RAEDPP Constanţa sunt simpli detentori precari ai imobilului, neexistând un titlu valabil pentru dreptul de proprietate pe care îl pretind, astfel încât acţiunea reclamantei este întemeiată.
Impotriva acestei soluţii a declarat apel pârâta R.A.E.D.P.P. Constanţa, arătând că imobilul în litigiu a fost preluatcutitlu, astfel încât statul român a dobândit asupra acestuia un drept de proprietate prin efectul legii, reclamanţii nu pot face retroactiv proba exceptării autorilor lor de la actul naţionalizării întrucât aceştia din urmă aveau deschisă calea plângerii prealabile, reclamanţiiputeau beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.112/1995.
Curtea de Apel Constnţa, prin Decizia civilă nr.304/C din 21 decembrie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa, reţinând că motivele de apelformulate de pârâtă vizează probleme de drept care au fost soluţionate de Curtea Supremă de Justiţie, fiind deci obligatorii pentru judecătorii fondului.
Hotărârea instanţei de apel a fost atacată cu recurs de pârâtaRegiaAutonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa care a dezvoltatmotive de casare cu privire la aceleaşi aspecte criticate şi prin apel,vizând nelegalitatea titlului statului.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art.315 C.proc.civ. în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin aceasta se instituie un mijloc procedural destinat a impune respectarea deciziei adoptate de instanţa superioară, ca urmare a controlului judiciar pe care l-a exercitat şi totodată obligativitatea instanţeichemate a rejudeca cauza de a nu ignora interpretarea dată de instanţa de recurs.
Potrivit dispoz.art.34 din Legea nr.56/1993-republicată-în caz de casare cu trimitere soluţiile pronunţate în drept de Curtea Supremă de Justiţie sunt obligatorii, dacă în urma rejudecării nu se schimbă situaţia de fapt.
Or, aşa cum rezultă din expunerea rezumată a cauzei, la data rejudecării litigiului situaţia de fapt nu se schimbase faţă de cea avută în vedere de Curtea Supremă de Justiţie atunci când a pronunţat Decizia civilănr 2230 / 27.04.2001, princare s-a stabilit că imobilul a fost preluat de stat fără un titlu valabil.
Pentru aceste considerente recursul formulat de pârâta Regia Autonomă Exploatera Domeniului Public şi Privat Constanţa, care aduce aduce critici ce vizează problemele de drept soluţionateanterior de Curtea Supremă de Justiţie, se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondatrecursul declarat de pârâta Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa- împotrivadeciziei nr.304/C din 21 decembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5145/2002. Civil. Drepturi banesti. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 516/2002. Civil → |
|---|
