CSJ. Decizia nr. 756/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.756Dosar nr.4270/2002
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâţii Ş.I.şi Ş.D.R.împotriva încheierii din 4 septembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă în dosarul nr.2747/2000.
La apelul nominal se prezintă recurenţii-pârâţi Ş.I.şi Ş.D.R.prin avocat A.B., lipsind intimata-reclamantăP.D.M.V..
Procedura completă.
Avocat A.B.depune taxa judiciară de timbru în valoare de 30.000 lei şi timbru judiciar de 3000 lei.
Curtea pune în discuţie admisibilitatea recursului.
Avocat A.B.arată că recursul este admisibil şi, în consecinţă, solicită admiterea acestuia şi repunerea cauzei pe rol.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.16209 din 13 noiembrie 1997 Judecătoria Sectorului 1 – Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanţii P.D.M.V. şi Ş.Ş. împotriva pârâţilor Ş.I.şi Ş.D.R.şi s-a constatat nulitatea renunţării la succesiunea defunctei Ş.S., a reclamantului – soţ supravieţuitor Ş.Ş. şi a reclamantei – fiica defunctei -, P.D.M.V..
A fost anulat certificatul de moştenitor nr.1051 din 31 iulie 1986 întocmit de notariatul de Stat al Sectorului 1 – Bucureşti, în dosarul nr.1246/1986.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă prin Decizia nr.2919/A din 28 octombrie 1999 a admis apelul declarat de pârâţii Ş.I.şi Ş.D.R.şi a schimbat în tot sentinţa judecătorieiînsensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă prin Decizia nr.1156 din 5 aprilie 2000, a admis recursul declarat de reclamanţii P.D.M.V. şi Ş.Ş., a casat Decizia dată în apel de Tribunalul Bucureşti şi a menţinut ca legală sentinţa Judecătoriei sectorului 1 – Bucureşti.
La data de 28 iunie 2000 pârâţii Ş.D.R.şi Ş.I.au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr.1156 din 5 aprilie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti ca instanţă de recurs.
Întrucât la data de 18 august 2000 a decedat reclamantul Ş.Ş. şi cum în privinţa succesiunii acestuia au existat neînţelegeri concretizate într-un alt proces ce formează obiectul dosarului nr.20.651/2000 pendinte la Judecătoria sectorului 1 – Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti,secţia a III-a civilă, la cererea contestatorului-pârât Ş.D.R., a suspendat prin încheierea din 27 iunie 2001 soluţionarea contestaţiei în anulare în temeiul art.244 pct.1 C.proc.civ..
La 19 iunie 2002 contestatorii-pârâţi Ş.D.R.şi Ş.I.au solicitat Curţii de Apel Bucureşti repunerea pe rol a cauzei şi reluarea judecăţii.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă, prin încheierea din 4 septembrie 2002 a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de contestatorii Ş.D.R.şi Ş.I.
Împotriva refuzului de repunere a cauzei pe rolmaterializat prin încheierea Curţii de Apel Bucureşti din 4 septembrie 2002 au declarat recurs contestatorii Ş.I.şi Ş.D.R..
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art.2441alin.1 C.proc.civ., asupra suspendării procesului, instanţa, în toate cazurile, se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat.
Conform alin.2 al aceluiaşi articol, recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecăţii procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Textul citat dispune că, în toate cazurile, instanţa se pronunţă asupra suspendării printr-o încheiere. Această încheiere poate fi atacată separat cu recurs, soluţie prevăzută în urma introducerii, prin OUG nr.138/2000, în C.proc. civ. a art.2441. Este de notat şi faptul că potrivit acestui text, recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecăţii procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
În speţă, însă, suspendareaa operat în faţa unei instanţe de recurs şi a vizat oprirea cursului judecăţii unei contestaţii în anulare, deci a unei căi extraordinare de atac de retractare, iar potrivit legii (art.320 pct.3 C.proc.civ.), hotărârea ce se va da în contestaţie este irevocabilă ca şi Decizia contestată.
Astfel, interpretarearaţională care trebuie dată prevederii conform căreia „recursul se poate declara.........şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului" este aceea că atare cale de atac este admisibilă doar în măsura în care şi hotărârea ce urmează a se da după repunerea pe rol este susceptibilă, la rândul ei, deapel ori de recurs. Cum, în cauză, hotărârea ce se va da în contestaţie în anulare, este în baza legii, irevocabilă, tot aşa şi celelalte încheieri premergătoare deciziei, altele decât aceea de suspendare a judecăţii, sunt, la rândul lor, irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.
Încheierii recurate nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art.27 din Legea nr.56/1993 privind Curtea Supremă de Justiţie, deoarece acest text deschide calea procedurală a recursului, doar împotriva „hotărârilor nedefinitive sau actelor judecătoreşti de orice natură care nu pot fi atacate pe nici o cale, iar cursul judecăţii a fostîntreruptîn faţa curţilor de apel". Cum în doctrină şi jurisprudenţă termenului de „întreruprere" i s-a dat o interpretare largă desemnând orice act procedural de sistare temporară a judecăţii şi cum întreruperea (suspendarea) care a operat în speţă prin încheierea din 27 iunie 2001 nu a fost recurată, prevederile art.27 din Legea citată, nu pot fi aplicate, printr-oexcesivă extindere, şi altor situaţii nereglementate de text, cum sunt şi cele care s-au născutulterior opririi cursului judecăţii, respectiv refuzului de repunere a cauzeipe rol.
Faţă de cele ce preced, recursul contestatorilor se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii Ş.I.şi Ş.D.R. împotriva încheierii din 4 septembrie 2002 (dosar nr.2747/2000) a Curţii de Apel Bucureşti,secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 782/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 753/2002. Civil → |
|---|
