CSJ. Decizia nr. 823/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.823Dosar nr.851/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii L.V., L.M., R.I., R.V., C.L., O.E.şi I.E.şi de S.C."U."SA împotriva deciziei nr. 199 A din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii-pârâţi toţi reprezentaţi de avocat C.L.şi intimata-reclamantă G.F.reprezentată de avocat B.T., lipsind S.C."U."SA, Primăria Municipiului Sibiu, prin Primar şi intimaţii-intervenienţi G.E.,G.A., G.U.G.şi G.W.H.
Avocaţii C.L.şi B.T. depun taxele judiciare de timbru conform dispoziţiilor încheierii din data de 22 octombrie 2003 (filele 48 – 53).
Nefiind chestiuni prealabile Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor cu care a fost investită.
Avocat C.L.solicită admiterea recursurilor aşa cum au fost formulate.
Avocat B.T. solicită respingerea recursurilor.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu prin sentinţa civilă nr.156/19 martie 2001 a respins acţiunea formulată de reclamanta G.F.împotriva pârâţilor: Statul Român, reprezentat prin Primarul Municipului Sibiu, S.C."U." SA Sibiu, L.V., C.L., R. I., O.E., I.E., L.M., R.V..
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că cererea de restituire în natură a imobilului situatîn CF 11357 Sibiu nr.top. 2672/412, 2673/2 formulată de reclamantă, în contradictoriu cu Comisia pentru aplicarea Legii 112/1995 de pe lângă Consiliul Judeţean Sibiu, a fost respinsă iar dispoziţiile acesteia nu au fost contrazise prin vreo hotărâre judecătorească.
S-a mai arătat şi faptul că chiriaşii care au cumpărat imobilele din litigiu au fost cumpărători de bună credinţă.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr.199/28 martie 2001, a admis recursul declarat de reclamanta G.F.împotriva sentinţei civile nr. 156/19 martie 2001 a Tribunalului Sibiu, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis acţiunea introdusă de reclamanta G.F.împotriva pârâţilor Statul Român prin Primarul Municipiului Sibiu, S.C."U." SA Sibiu, L.V., C.L., R.I., O.E., I. E., L.M. şi R.V., precum şi cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulată de intervenienţii G.E.W., G.A., G.U.G.şi G.W.H.şi pe cale de consecinţă s-a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâţii I.G., L.V., C.L., R.I., O.E.şi RAGCL Sibiu, având numerele: 3214/1997, 3213/1997, 3210/1997, 3211/1997 şi 3212/1997; s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în CF în sensul restabilirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în favoarea foştilor proprietari G.G.W.şi G.R..
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel, a reţinut că imobilul în litigiu este situat pe raza Municipiului Sibiu, str. Lungă nr. 15 cuprins în CF 11357, nr.top. 2672/4/2 şi nr. 2673/2, care are nr. 76/1956. Imobilul respectiv a aparţinut autorilor: G.G.W. şi G.R. şi a fost naţionalizat în mod abuziv conform Decretului nr. 92/1950.
S-a mai reţinut şi faptul că chiriaşii-intimaţi nu au fost de bună credinţă atunci când au cumpărat imobilul în litigiu, ci, dimpotrivă, au fost de rea credinţă acţionând în sensul cumpărării, deşi cunoaşteau faptul existenţei cererii de retrocedare, fiind somaţi.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs pârâţii: L.V., L.M., R.I., R.V., C.L., O.E.şi I.E., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând art. 304 pct. 9 C.proc.civ., deoarece:
- contractele de vânzare-cumpărare nr.3214/1997, 3213/1997, 3210/1997, 3211/1997 şi 3212/1997 au fost încheiate cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 9 şi 14 din Legea 112/1995, respectiv după ce cererea de restituire în natură a imobilului formulată de reclamanta G.F.a fost respinsă prin Decizia nr. 406/1996 a Comisiei pentru aplicarea Legii 112/1995 de pe lângă Consiliul Judeţeană, rămasă definitivă la data de 14 martie 1997;
- Pârâţii (cumpărători) au fost de bună credinţă în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare mai sus enunţate, deoarece au fost respectate prevederile art. 9 şi 14 din Legea nr.112/1995;
- invocarea de către reclamantă a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 11/1997 în faza de apel nu are nici o relevanţă, de vreme ce cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului în litigiu a fost respinsă prin Hotărârea nr. 406/1996 a Comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995 de pe lângă Consiliul Judeţean Sibiu;
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului dintre reclamanta G.F.pe de o parte şi pârâţii: Statul Român prin Primarul Municipiului Sibiu, RAGCL Sibiu, I.G., L.V., C.L., R.I., O.E., pe de altă parte, îl constituie imobilul situat în Sibiu, str. Lungă nr. 15 cuprins în CF 11357, nr.top. 2672/4/2 şi 2673/2 care are nr.76/1956.
Imobilul mai sus menţionat a aparţinut autorilor reclamantei, respectiv: G.G.W.şi G.R.. El a fost naţionalizat conform Decretului nr. 92/1950.
Imobilul în litigiu afăcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3214/1997, 3213/1997, 3210/1997, 3211/1997, 3212/1997, cumpărătorii imobilului au fost pârâţii: I.G., L.V., C.L., R.I., O.E., iar vânzătoarea a fost RAGCL Sibiu – f. 65 – 74 din dosarul de fond.
Instanţa de apel şi-a motivat Decizia prin care a admis apelul declarat de reclamanta G.F.împotriva sentinţei civile nr. 156/19 martie 2001 a Tribunalului Sibiu, în sensul că pârâţii-cumpărători ai imobilului în litigiu au fost de rea credinţă înmomentul cumpărării imobilului.
Anularea titlului de proprietate al transmiţătorului de titlu oneros a unui imobil nu atrage anularea actului în ce priveşte pe subachizitor, în cazul în care acesta este de bună -credinţă. Conform art. 1899 alin. 2 C. civ., buna-credinţă se presupune totdeauna, iar reaua-credinţă trebuie dovedită.
În speţă reţinerea de către instanţa de apel a faptului că pârâţii au fost de rea credinţă în momentul cumpărării imobilului în litigiu, fărăînsă să facă dovada celor afirmate nu este lipsită de critici deoarece se impunea ca instanţa de apel prin probe să dovedească că într-adevăr cumpărătorii au fost de rea-credinţă, lucru pe care nu l-a făcut.
Pentru aceste considerente Curtea va reţine că motivul invocat de pârâţii-recurenţi se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. şi în consecinţă în baza art. 312alin. 2 C.proc.civ. se va admite recursul declarat de pârâţi împotriva deciziei civile nr. 198 A/28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, pe care o va casa. Se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă respectiv Curtea de Apel Alba Iulia.
Instanţa de trimitere va administra probe pe baza cărora să stabilească dacă pârâţii au fost sau nu de rea credinţă în momentul cumpărării imobilului în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii L.V., L.M., R.I., R.V., C.L., O.E.şi I.E., precum şi de pârâta S.C."U."SA declarate împotriva deciziei nr. 199 A din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantei aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 826/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 820/2002. Civil → |
|---|
