CSJ. Decizia nr. 824/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.824DOSAR NR.3262/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.I.împotriva deciziei nr.74 din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic P.S.pentru intimata pârâtă S.C.C.A." T." Arad lipsind recurenta reclamantă S.I..
Procedura completă.
Consilier juridic P.S.solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la 4.02.2002 reclamanta S.I.a chemat în judecată pe pârâta S.C.C.A. "T." Arad pentru a fi obligată pârâta la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Arad, str.Andrei Saguna (fostă Dimitrov) nr.79-81 înscris în cartea funciară la nr.8092 Arad nr.top. 7053/740/0 constând din casă şi teren aferent în suprafaţă de 493 stânjeni, respectiv 1774 mp.
Tribunalul Arad prin sentinţa civilă nr.73 din 18.02.2002 a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că restituirile prin echivalent bănesc sunt de competenţa prefecturii şi că ele se supun unei proceduri administrative obligatorie prealabile care nu a fost parcursă de reclamantă.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr.72 din 14.05.2002 a calificat cererea de recurs formulată de reclamantă drept apel şi arespins-o ca neîntemeiată.
S-a reţinut în motivarea deciziei că instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică faţă de notificarea transmisă pârâtei prin care s-a solicitat restituirea prin echivalent bănesc şi care intră sub incidenţa art.36 şi urm. din Legea 10/2001, soluţionarea unei asemenea cereri fiind de competenţa prefecturii pe a cărei rază teritorială se află imobilul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.20 alin.1 şi 4 din Legea 10/2001 pentru că imobilul a fost preluat abuziv prin Decretul 92/1950.
Alin.4 al art.20 trebuie interpretat ca fiind o normă derogatorie de la regula înscrisă în art.36 din aceeaşi lege.
Recurenta şi-a manifestat nelămurirea faţă de norma legală care prevede competenţa unităţii deţinătoare pentru restituirea în natură dar nu şi pentru o cerere de restituire prin echivalent de vreme ce consecinţa pentru ambele situaţii este identică, diminuarea patrimoniului unităţii deţinătoare cu bunul respectiv de care va fi lipsită fie în natură fie prin echivalent.
Recursul este neîntemeiat urmând a fi respins.
Reclamanta în notificarea trimisă prin intermediul Biroului Executori Judecătoreşti de pe lângă Judecătoria Arad a solicitat – de la S.C.C.A. "T." Arad – măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Arad str.Andrei Saguna nr.78-81. A motivat cererea pe împrejurarea că imobilul (teren şi casă a intrat în proprietatea statului, casa fiind în prezent demolată. A precizat că optează pentru despăgubiri băneşti pentru imobil.
Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945 – 22.12.1980 în vigoare la momentul introducerii acţiunii în cap.5, măsuri reparatorii prin echivalent, reglementează procedura de urmat în această situaţie. Astfel art.36 prevede expresis verbis că depăgubirile băneşti se acordă conform prevederilor din prezentul capitol.
Ca urmare indiferent că în cuprinsul legii, în alte articole se face vorbire de despăgubirile băneşti procedura de urmat pentru dobândirea acestora este numai cea prevăzută în cap.5 conform regulilor cuprinse în cele cinci articole ale acestui capitol.
Procedura de urmat este cea arătată la art.36 alin.2 „notificările prin care persoana îndreptăţită solicită acordarea de despăgubiri băneşti sau optează pentru despăgubiri băneşti- cum este cazul reclamantei – se adresează prefecturii în a cărei rază se află sau s-a aflat imobilul preluat abuziv în termenul şi condiţiile prevăzute de art.21".
Excepţia prevăzută de art.20 alin.4 este nu de la regulile înscrise în cap.5 procedura de restituire prin echivalent ci de la regula cuprinsă în alin1 şi 2 de art.20 după cum precizează chiar textul în discuţie.
Ca urmare pentru situaţia prevăzută în art.20 alin.4 procedura este cea din art.36-40 ale legii.
În mod temeinic s-a respins acţiunea ca fiind greşit îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cât priveşte aprecierea inclusă în motivele de recurs referitoare la greşita reglementare, diferenţiată, a modului de recuperare după natura cererii, în natură sau prin echivalent, ea este de fapt un comentariu la reglementările legale în vigoare şi nu se poate reţine ca motiv legal de recurs.
Pentru aceste considerente arătate urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.împotriva deciziei 74 din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 828/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 825/2002. Civil → |
|---|
