CSJ. Decizia nr. 940/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.940DOSAR NR.3463/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Z.I.împotriva deciziei nr.193 din 10 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant asistat de avocat D.G.. Au lipsit: intimata-reclamantă Z.G., precum şi intimata-pârâtă Primăria Municipiului Slobozia.
Procedura completă.
Avocat D.G. invocă lipsa de calitate procesuală pasivă a Primăriei Municipiului Slobozia, arătând că în speţă, instanţa trebuia, din oficiu să introducă în cauză Consiliul local al Municipiului Slobozia şi pe Ministerul Finanţelor Publice întrucât au fost pretinse şi despăgubiri în subsidiar. Susţine motivele de recurs astfel cum au fost formulate şi solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2001 la Tribunalul Ialomiţa, Z.I.şi Z.G. au chemat în judecată Primăria Municipiului Slobozia, solicitând anularea dispoziţiei nr.226 emisă de primar la 22 iunie 2001 şi, obligarea pârâtei la despăgubiri prin măsuri reparatorii în echivalent în cazul în care restituirea în natură a terenului nu este posibilă.
În motivarea cererii, reclamanţii au susţinut că prin notificarea adresată primarului municipiului Slobozia au solicitat, să li se restituie în natură suprafaţa de 1685 mp teren situat în municipiul Slobozia, strada Matei Basarab la fostul număr 246 unde se afla şi casa de locuit proprietatea lor expropriată şi demolată, dobândită în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat la 20 noiembrie 1981 cu mama reclamantului, Enache Lucia, respectivul teren fiind trecut în proprietatea statului în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974 la data înstrăinării construcţiei.
La termenul din 11 octombrie 2001, reclamanţii au precizat că solicită suprafaţa de teren în natură, situaţie de care instanţa a luat act.
Prin sentinţa civilă nr.596 F pronunţată la 11 octombrie 2001 Tribunalul Ialomiţa a respins plângerea formulată de petenţi împotriva dispoziţiei nr.226/22 iunie 2001 emisă de primarul municipiului Slobozia.
Tribunalul a reţinut , că declanşarea litigiului prin notificare priveşte doar restituirea în natură a terenului, despăgubirea pretinsă în subsidiar în cadrul plângerii constituind o cerere nouă, care nu a urmat calea prevăzută de art.36 alin.(1) din Legea nr.10/2001, şi că, acest teren fiind trecut în proprietatea statului conform art.30 din Legea nr.58/1974, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat la 20 noiembrie 1981 cu fosta proprietară (Enache Lucia – mama lui Zainea Ion) nu mai poate fi restituit în natură, întrucât pe suprafaţa respectivă s-a realizat investiţia „Parcul de est al Municipiului Slobozia".
S-a mai reţinut de instanţă, pe baza actului emis de primar, că pentru teren a fost despăgubită proprietara acestuia, defuncta G.L..
Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă care, prin Decizia nr.193 din 10 mai 2002 a respins, ca nefondat apelul reclamanţilor, în esenţă, reţinând printre altele, că deşi prin acţiune aceştia au solicitat în subsidiar despăgubiri, nu au mai susţinut această cerere iar în motivele de apel au precizat că nu contestă aprecierea corectă a tribunalului potrivit căreia cererea de despăgubiri este privită ca o cerere nouă, care nu a urmat calea specială prevăzută de art.36 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Reclamantul Z.I.a decalrat recurs împotriva deciziei, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.5, 9 şi 10 din C.proc.civ.
Acesta a criticat instanţa de apel, arătând următoarele :
1) în mod greşit i-a respins motivul de apel, de ordine publică privind nulitatea sentinţei determinată de semnarea dispozitivului (minutei) şi de către grefier;
2) eronat a reţinut în considerentele deciziei faptul că prin plângerea adresată tribunalului s-au solicitat despăgubiri în subsidiar, în cazul imposibilităţii restituirii în natură a terenului şi nu s-a mai susţinut această cerere precizându-se apoi că solicitarea despăgubirilor este privită ca o cerere nouă, pentru că în realitate, s-a solicitat în primul rând obligarea pârâtei la despăgubiri prin măsuri reperatorii în echivalent, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă;
3) a aplicat retroactiv HG 1353/2001 publicată la 26 martie 2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Ialomiţa reţinând că terenul în litigiu face parte din domeniul public conform acestui act normativ, deşi respectivul teren făcea parte din domeniul privat al statului chiar dacă era afectat în fază incipientă de investiţia „Parcul de est";
4) ambele instanţe au respins în mod neîntemeiat proba cu expertiza tehnico-topometrică solicitată şi care ar fi condus la evaluarea imobilului.
Recursul este nefondat, nici unul din motivele invocate neputând fi reţinut, pentru considerentele ce succed.
Aşa după cum rezultă din actele aflate la dosar, prin notificarea adresată primarului municipiului Slobozia, reclamanţii au cerut, să li se restituie în natură suprafaţa de 1685 mp teren intravilan situat în municipiul Slobozia, strada Matei Basarab, la fostul număr 246 unde se afla imobilul casă de locuit, dobândit de la Enache Lucia (mama reclamantului) în baza contractului de vânzare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.2661 din 20 noiembrie 1981, imobil ce a fost expropriat şi demolat.
După ce, prin cererea introductivă au solicitat în principal restituirea terenului în natură, iar în subsidiar, obligarea Primăriei municipiului Slobozia la plata despăgubirilor prin echivalent, la şedinţa din 11 octombrie 2001, reclamanţii şi-au precizat clar pretenţiile în sensul că solicită doar restituirea în natură a suprafeţei de 1685 mp teren şi nimic altceva, situaţie de care instanţa a luat act.
În actul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere (fila 5 din dosarul nr.1570/2001 al Tribunalului Ialomiţa), având ca obiect casa de locuit situată în strada Matei Basarab nr.246, municipiul Slobozia, s-a făcut menţiunea expresă că „terenul aferent construcţiei în suprafaţă de 1685 mp nu formează obiectul contractului", ci trece în proprietate de stat conform art.30 din Legea nr.58/1974, în vigoare la acea dată.
Terenul în litigiu neconstituind obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, evident că nu a intrat în nici un mod în proprietatea reclamanţilor.
Aşadar, aceştia nu posedă un titlu de proprietate asupra terenului, care, este inclus în suprafaţa de 77.750 mp ce constituie domeniul public al Municipiului Slobozia potrivit anexei 2 parte integrantă din HG nr.1353/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Ialomiţa în cuprinsul căreia este menţionat „Parc Est" la poziţia 532 (filele 42 şi 44 dosar 4930/2001 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă).
Cum reclamanţii au solicitat restituirea în natură a terenului asupra căruia nu posedă un titlu de proprietate şi care constituie domeniul public al Municipiului Slobozia, iar cererea subsidiară de despăgubiri formulată în acţiunea introductivă nu a mai fost susţinută (fila 38 dosar fond – consemnarea din practica şi fila 3 dosar apel – confirmarea corectitudinii celor reţinute de instanţă în sensul că despăgubirea solicitată este privită ca o cerere nouă care nu a urmat calea specială prevăzută de art.36 alin.1 din Legea nr.10/2001, astfel că nu se ia în considerare), temeinic şi legal curtea, prin Decizia recurată a respins apelul, menţinând soluţia instanţei de fond.
Motivele de recurs se înlătură, ele neputând fi reţinute pentru că: în sensul art.258 (1) din C.proc.civ. nulitatea hotărârii este atrasă, de nesemnarea dispozitivului de către judecătorii care au soluţionat pricina, iar nu de semnarea dispozitivului (minutei) şi de către grefier, fapt lipsit de orice relevanţă juridică; ceea ce s-a reţinut în considerentele deciziei rezultă în mod evident din actele şi lucrările aflate la dosar; referirea la HG nr.1353/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Ialomiţa, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Ialomiţa, nu poate fi considerată ca o aplicare retroactivă a legii, respectivul act normativ nefiind constitutiv de drepturi; nu rezultă din dosar că reclamanţii ar fi solicitat, la fond sau în apel, expertiză topometrică, iar instanţele le-ar fi respins această probă (în susţinerea pe fond a apelului a solicitat desfiinţarea sentinţei şi reţinerea cauzei pentru rejudecare pentru efectuarea unei expertize topometrice, eventual pentru evaluare).
În aceeaşi ordine de idei nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentului cu ocazia dezbaterii recursului, în sensul că în speţă, instanţa ar fi trebuit să introducă în cauză din oficiu, în calitate de pârâţi pe Ministerul Finanţelor şi pe Consiliul local al Municipiului Slobozia, pentru că Primăria Municipiului Slobozia nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Dacă ar proceda astfel, instanţa ar încălca principiul disponibilităţii părţilor în proces, care guvernează dreptul civil potrivit art.109 alin.1 C.proc.civ., reclamantul fiind liber să cheme în judecată pe cine consideră necesar, instanţa neputând introduce în proces din oficiu alte părţi.
Pentru considerentele ce preced, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul Z.I.împotriva deciziei nr.193 din 10 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2003,
| ← CSJ. Decizia nr. 966/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 903/2002. Civil → |
|---|
