CSJ. Decizia nr. 2066/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2066/2003
Dosar nr.2061/2002
Şedinţa publică din21 mai2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.5556 din 9 aprilie 2001 a Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal s-a prezentat avocat V.N.S.reprezentându-l pe intimatul pârât M.Ş., lipsind intimata-reclamantăB.E..
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită, în temeiul art.312 coroborat cu art.313C.proc.civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Judecătoria Timişoara.
Avocat V.N.S. solicită admiterea recursului în anulare aşa cum a fost formulat.
CURTEA,
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.5556/9.04.2001 Judecătoria Timişoara a admi.
acţiunea principală formulată de reclamanta B.E. împotriva lui M.Ş., cu domiciliul necunoscut şi a fost obligat pârâtul să predea reclamantei bunurile mobile specificate în dispozitivul sentinţei sau c/valoarea lor de 35.500.000 lei şi cheltuieli judiciare de 5.796.000 lei.
Hotărârea a devenit definitivă şi executorie prin neexercitarea căilor de atac la 13.V.2001.
În contra acestei sentinţe, în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie susţinând că a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii şi totodată că era vădit netemeinică.
Astfel, s-a învederat că deşi din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.517/17.06.1999 depus la dosar rezultă că pârâtul M.Ş. domicilia în Suedia – Orebro, Varbega, 201-11, iar copiile paşapoartelor român şi suedez ale acestuia cu data de expirare de 3.08.2003,respectiv 17.02.2007, atestau că la data litigiului pârâtul se afla la domiciliul din străinătate, instanţa l-a citat pe acesta la reşedinţa din Timişoara, prin afişare la uşa instanţei şi prin publicitate contrar dispoziţiilor art.87 şi art.95 C.proc.civ..
Tot astfel şi comunicarea hotărârii s-a făcut nelegal prin afişare la uşa instanţei şi nu la domiciliul pârâtului din Suedia, sau cel puţin la reşedinţa indicată de reclamantă.
Datorită acestui procedeu M.Ş. nu a putut să-şi facă apărările întrucât nu a avut cunoştinţă de proces şi totodată a fost prejudiciat întrucât reclamanta a pus în executaree silită hotărârea iar pentru debitul de 43.121.000 lei, pârâtului i-a fost vândut la licitaţie publică imobilul din Timişoara, CaleaAradului nr.69.
S-au mai invocat şi alte motive privind netemeinicia hotărârii în sensul că reclamanta nu a probat existenţa tuturor bunurilor mobile revendicate şi nu s-a procedat la evaluarea bunurilor pretinse, instanţa preluînd integral valorile indicate de reclamantă prin acţiune.
De asemenea, s-a învederat că în cauză nu erau incidente dispoziţiile art.225 C.proc.civ.. întrucât neprezentarea pârâtului la interogator nu-i era imputabilă din moment ce nu fusese legal citat.
S-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Recursul în anulare este întemeiat.
Din dosar a rezultat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.517/17.06.1999 reclamanta B.E. a înstrăinat pârâtului M.Ş. ap.nr.2 situat în Timişoara Calea Aradului nr.69, jud.Timiş, aşa cum a fost individualizat în act imobil înscris în C.F nr.18917 Timişoara cu nr.top 29554/II şi C.F. colectiv nr.18915 Timişoara de sub B 6-7, cu preţul de 100.000.000 lei.
Din cuprinsul înscrisului rezultă fără echivoc că pârâtul cumpărător domicilia în Suedia-Orebro, Varbega 202-11.
Conform clauzelor contractului pârâtul urma să intre în stăpânirea imobilului pe data autentificării actului, iar a anexelor la 1.IX.1999 (f.6 dos. nr.148/2001).
Prin acţiune, reclamanta a pretins că în contractul de vânzare-cumpărare s-a prevăzut ca dată a predării imobilului ziua de 1.04.1999 şi că pârâtul nerespectînd acest termen a pătruns în locuinţă anterior împlinirii lui, a schimbat încuietorile şi astfel i-a sechestrat bunurile existente în locuinţă.
Prin urmare a cerut predarea lor sau a contravalorii respectivelor bunuri.
În acţiune reclamanta a indicat domiciliul pârâtului ca fiind la adresa imobilului înstrăinat.
Or, aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare menţionat, domiciliul pârâtului era în Suedia.
La termenul din 12.03.2001, ignorând acest aspect instanţa a pus în vedere reclamantei să procedeze la citarea pârâtului prin publicitate (f.29 dosar nr.148/2001) contrar dispoziţiilor art.87 şi 90 C.proc. civ..
Mai mult dispoziţiile art.95 C.proc.civ.. aplicate de instanţă vizând citarea prin publicitate se referă exclusiv la situaţia în care reclamantul învederează că nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, deşi a depus toate diligenţele, ceea ce însă nu era cazul în speţă, în dosar aflându-se chiar adresa de domiciliu a pârâtului.
Astfel fiind, instanţa a soluţionat pricina cu lipsă de procedură faţă de pârât care practic nu a fost citat şi prin acest procedeu s-auînfrînt dispoziţiile art.85 C.proc.civ.., iar pârâtul a fost lipsit de dreptul de apărare.
Pecale de consecinţă şi în raport de prevederile art.105 alin.2 C.proc.civ.., hotărârea criticată apare nelegală şi se impune a fi desfiinţată.
Cu ocazia rejudecării pricinii când pârâtul urmează a fi citat la domiciliul său din Suedia, instanţa de trimitere va examina şi celelalte motive invocate prin recursul în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat deProcurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.5556 din 9 aprilie 2001 a Judecătoriei Timişoara pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2074/2003. Civil. Ordonanta presedentiala.... | ICCJ. Decizia nr. 20/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
