ICCJ. Decizia nr. 254/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 254.
Dosar nr. 5026/2003
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 10736 din 7 octombrie 2002 reclamanţii S.V., ş.a., prin mandatara acestora procuror F.E. au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, solicitând instanţei obligarea pârâţilor la restituirea sumelor de bani, încasate, prin reţinerea cotei de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, reactualizate prin aplicarea indicelui de inflaţie, la data executării hotărârii.
Ministerul Public şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău au formulat cerere de chemare în garanţie a C.N.A.S., solicitând obligarea acesteia la restituirea sumelor ce vor fi plătite petenţilor în cazul în care, acţiunea acestora va fi admisă.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu P.G. fost magistrat, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuşi, în prezent pensionar, solicitând, pentru aceleaşi motive arătate de reclamanţi, restituirea sumei de 12.933.256 lei reţinute nelegal din venitul brut lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2000 până la 1 martie 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 394/C din 20 decembrie 2002, Tribunalul Neamţ a admis acţiunea şi cererea de intervenţie în interes propriu, obligând pârâţii la restituirea către reclamanţi a sumelor reţinute lunar din veniturile brute, în cotă de 7%, cu titlu de contribuţie la asigurări sociale de sănătate în perioada ianuarie 2000 – 30 martie 2001, reactualizate prin aplicarea coeficientului de inflaţie.
Au fost respinse cererile de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi C.N.A.S. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Prin Decizia nr. 407 din 28 martie 2003, Curtea de Apel Bacău a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a modificat, în parte, sentinţa primei instanţe în sensul admiterii cererilor de chemare în garanţie, obligând C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie sumele la care au fost obligaţi recurenţii.
C.N.A.S. a fost obligată să restituie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., sumele reprezentând cota de 25% din drepturile pretinse de către contestatori.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menţionate, arătând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În esenţă, s-a susţinut că prin hotărârile menţionate, instanţele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 şi art. 55, din care rezultă că, magistraţii nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Această gratuitate nu echivalează şi cu scutirea de plata contribuţiei băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate care constituie o obligaţie distinctă.
Gratuităţile prevăzute de Legea nr. 92/1992 în art. 99 (pentru magistraţi) şi art. 141 (pentru personalul auxiliar) se acordă numai în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1 alin. (2) şi art. 4 instituie regula generală a obligativităţii asigurării.
De la această regulă generală obligatorie există excepţiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, prevăzute în art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997.
În conformitate cu art. 52 din lege, persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 şi art. 55.
Întrucât magistraţii nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii, se constată că, numai prin greşita aplicare a prevederilor legale, tribunalul a admis acţiunea reclamanţilor, soluţie confirmată de curtea de apel.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunţate în cauză, urmează a fi casate, şi în fond, a fi respinsă acţiunea reclamanţilor, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 394/c din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Neamţ.
Casează hotărârile atacate şi pe fond respinge acţiunea formulată de reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 276/2003. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2554/2003. Civil. Comtest.în anul. Recurs → |
|---|
