CSJ. Decizia nr. 2827/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2827Dosar nr.273/2003
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtaS.C. "I.M."S.A. Bucureşti împotriva deciziei civile nr.418 din 1 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-a prezentat: intimata-reclamantă Parohia Bisericii Cărămidarii de Jos prin avocat colaborator în cadrul biroului de avocatură D. C. R.
Au lipsit recurenta-pârâtă S.C. "I.M."S.A. şi intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Se referă că recurenta-pârâtă S.C. „I.M."S.A. Bucureşti, prin petiţie scrisă, a solicitat termen pentru lipsă de apărare.
Curtea, deliberând, respinge cererea recurentei-pârâte ca neîntemeiată, întrucât de la data la care aceasta a fost citată – respectiv 19 mai 2003 şi până la termenul de astăzi – 27 iunie 2003 a existat suficient timp pentru a-şi angaja apărător.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie motivul de ordine publică ce priveşte admisibilitatea recursului în raport de dispoziţiile art.297 alin.1 C.proc.civ. şi de faptul că, prin Decizia atacată, instanţa a anulat sentinţa şi a reţinut cauza spre rejudecare, nepronunţînd o hotărâre definitivă pe fond.
Reprezentantul intimatei-reclamante Parohia Bisericii Cărămidarii de Jos lasă soluţionarea apsectuluipus în discuţie la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 august 1996 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, Parohia Bisericii Cărămidarii de Jos a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C. "I.M."pentru revendicarea imobilului teren şi construcţie situat în str.Piscului nr.1 (fost 7-9), solicitând în acelaşi timp constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului emis de Ministerul Industriilor pârâtei S.C. „I.M.".
Judecătoria, prin sentinţa civilă nr.1870/24.2.1998 a disjuns al doilea capăt de cerere cu privire la care şi-a declinat competenţa în favoarea secţiei contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, suspendând, conform art.244 pct.1 C.proc.civ., judecarea primului capăt de cerere până la soluţionarea în contencios a celui de-al doilea.
Soluţia a fost menţinută în apel de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr.2534/5.10.1998, irevocabilă prin Decizia civilă nr.117 din 22.01.1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Îmn urma declinării competenţei de către secţia contencios administrativ a Curţiide Apel Bucureşti, Curtea Supremă de Judtiţie, secţia contencios administrativ a stabilit că Judecătoriei Sectorului 4 îi revine competenţa de a soluţiona ambele capete de cerere.
Ca atare, această instanţă a reluat judecata, dar s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului Bucureşti, la 29 martie 2001, prin sentinţa civilă nr.3731, faţă de valoarea de impunere actuală a imobilului, de 8.735.587.532 lei.
Prin sentinţa civilă nr.171 din 14.2.2002, Tribunalul Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia inadmisibilităţii ridicată de pârâtă şi a respins ca inadmisibilă acţiunea, în raport de dispoziţiile art.8 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Această hotărâre a fost anulată prin Decizia civilă nr.418/1.11.2002 a CurţiideApelBucureşti,secţiaa IV -a civilă,care,admiţândapelu.
reclamantei a reţinut cauza pentru evocarea fondului şi a acordat termen la 6.12.2002.
Împotriva acestei decizii pârâta S.C. "I.M."S.A. a declarat prezentul recurs, susţinând nelegalitatea hotărârii, dată cu încălcarea art.8 alin.2 din Legea nr.10/2001, care rezervă numai puterii leguitoare competenţa de a soluţiona retrocedarea imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase.
Recurenta a solicitat, prin petiţie înregistrată la 26iunie 2003 amânarea cauzei pentru lipsă de apărare. Curtea a respins această cerere întrucât, potrivit art.156 C.proc. civ., pentru a fi admisă cererea trebuie să fie temeinic motivată. Or, solicitarea recurentei, persoană juridică cu sediul în Bucureşti, care a primit citaţia Curţii Supreme de Justiţie la 19 mai 2003, nu a fost deloc motivată.
Curtea a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii prezentului recurs şi a rămas în pronunţare.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art.297 alin.1 C.proc.civ., în cazul în care prima instanţă a respins sau anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul îmntemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă. Raţiunea acestor dispoziţii legale decurge din cerinţaasigurării judecării litigiului cu celeritate, într-un timp rezonabil. În speţă, astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilror dosarului, judecata a început în anul l996 şi încă nu s-a ajuns la discutarea fondului pricinii.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează în înţelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului şi atâta timp cât judecata nu a fost finalizată prin hotărâre definitivă la care se referă art.197 alin.1 C.proc.civ. nu poate fi exercitată calea de atac a recursului. În această situaţie, Decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată şi a fost reţinută cauza de către instanţa de apel pentru judecarea în fond a cauzei are caracterul unei hotărâri intermediare, nefiind susceptibilă de atacare pe cale separată cu recurs, ci numai odată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.
În consecinţă, recursul de faţă va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. "I.M."S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr.418 din 1 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2826/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 2806/2003. Civil → |
|---|
