CSJ. Decizia nr. 2829/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2829Dosar nr.1245/2003
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T.V.împotriva încheierii de la 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III a Civilă în dosarul nr.334/2003.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant T.V.şi intimata-pârâtă T.V.
Procedura completă.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie admisibilitatea recursului în raport de împrejurarea că hotărârea atacată este o încheiere premergătoare.
Recurentul-reclamant T.V.solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Intimata-pârâtă T.V. lasă soluţionarea recursului la apreciereainstanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 ianuarie 2002 la Judecătoria sector 2 Bucureşti, reclamantul T.V.a chemat în judecată pe pârâta T.V. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată să participe în cota de ¼ la cheltuielile de întreţinere şi reparaţie a apartamentului nr.27 situat în Bucureşti, str.Garibaldi, bloc 22, sc.C sector 2 şi să pună la dispoziţia reclamantului şi a familiei acestuia titlul său de proprietate – contractul de vânzare-cumpărare nr.6308/30.10.1991 -,ori de câte ori aceştia vor avea nevoie.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.567 şi art.1141 C.civ..
Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin Sentinţa nr.3744 din 9 aprilie 2002 a respins acţiunea reclamantului ca neântemeiată cu motivarea că raporturile juridice dintre reclamant şi pârâtă – proprietară a apartamentului în care locuiesc reclamantul şi familia acestuia - sunt raporturi locative şi, potrivit art.1429 alin.1 şi art.1447 C.civ. lucrările de întreţinere şi reparaţii curente sunt în sarcina locatarului şi că legea nu prevede obligaţia locatorului de a pune la dispoziţia locatarului titlul său de proprietate asupra imobilului.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a III a Civilă, prin Decizia civilă nr.1936 A din 10 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate.
La primul termen stabilit pentru soluţionarea recursului – 27 februarie 2003 -, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III a Civilă, a pus în discuţie obligaţia recurentului-reclamant de a achita taxa judiciară de timbru de 34.000 lei şi timbru judiciar de 1500 lei, conform menţiunii cu care de altfel acesta a şi fost citat.
Recurentul-reclamant T.V.a depus o cerere de scutire de la plata acestei taxe judiciare la care a ataşat şi o declaraţie notarială în sensul că nu realizează venituri.
Faţă de această împrejurare, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III a Civilă, prin încheierea de la 27 februarie 2003, a dispus înaintarea spre competentă soluţionare a cererii formulate de recurentul-reclamant de scutire de plată ataxei judiciare de timbruşi a amânat judecarea cauzei la 27 martie 2003.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul T.V. care a criticat dispoziţia luată de instanţă prin încheierea de la 27 februarie 2003 şi a susţinut că „deşi în declaraţia notarială care este un act oficial, cu putere juridică deplină, se specifică faptul că nu are nici o sursă de venit, în mod abziv şi ilogic s-a cerut verificarea acesteia la circa financiară".
Recursul este inadmisibil.
Încheierea de şedinţă reprezintă actul procedural în care se consemnează conţinutul dezbaterilor din cadrul unei şedinţe de judecată, reprezentând o sinteză fidelă a activităţii desfăşurate în instanţă de toţi participanţii procesuali.
Încheierile de şedinţă preced în mod firesc hotărârea finală, motiv pentru care chiar codul de procedură civilă le denumeşte încheieri premergătoare(art.268 alin.1 C.proc.civ.). La rândul său, doctrina distinge între două categorii de încheieri premergătoare: încheierile preparatorii şi încheierile interlocutorii. Încheierile preparatorii sunt acelea prin care instanţa adoptă unele măsuri în vederea soluţionării cauzei, fără ca prin acestea să anticipeze asupra deciziei finale, art.268 alin.2 C.proc.civ. stipulând că „judecătorii nu sunt legaţi prin aceste încheieri" ci numai prin acelea care, „fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei" (alin.3 al aceluiaşi articol).
Potrivit art.299 C.proc.civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art.282 alin.2 sunt aplicabile în mod corespunzător."
Obiect al recursului îl pot constitui - în anumite condiţii - şi încheierile judecătoreşti, în această privinţă trebuind să se ţină seama de regimul juridic al încheierilor premergătoare astfel cum acesta este stabilit, prin art.282 alin.2 şi alin.3, în materie de apel.
Este de reţinut că dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în materie de recurs, în condiţiile determinate de art.316 C.proc.civ..
Aşa fiind, încheierile premergătoare se pot ataca, în principiu, numai o dată cu fondul cauzei, aceasta reprezentând regula şi în materie de recurs.
În speţă, reclamantul a declarat recurs împotriva unei încheieri preparatorii prin care Curtea de Apel Bucureşti a luat măsura trimiterii - în vederea soluţionării de către instituţiaabilitată de lege - a cererii de scutire de plată a taxei judiciare de timbru, aceasta fiind o măsură care se impunea cu prioritate întrucât dacă instanţa este investită printr-o cerere care nu îndeplineşte condiţiile legale privitoare la plata taxei judiciare de timbru nu are căderea de a soluţiona alte incidente procedurale ce s-ar invoca iar în lipsa acestora, fondul cauzei.
Aşa fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate şi cum însăşi hotărârea finală pe care o precede încheierea atacată nu se încadrează între cele la care face referitre art.299 C.proc.civ., recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul T.V.împotrivaîncheierii de la 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III a Civilă în dosarul nr.334/2003, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 294/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 2830/2003. Civil → |
|---|
