ICCJ. Decizia nr. 4847/2003. Civil. Asigurari sociale. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.4847
Dosar nr. 5846/2003
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, la 2 decembrie 2002, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi la suma de bani încasată nelegal prin reţinerea procentului de 7 % din salariul lunar cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000-29 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale la data executării hotărârii, pentru această sumă.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, normele cuprinse în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum şi HG nr. 409/1998 privitoare la gratuitatea asistenţei medicale pentru magistraţi şi personalul auxiliar numite norme speciale, derogatorii de la Legea nr. 145/1999 referitoare la asigurările sociale de sănătate. Că, prin Legea nr. 118/2001 personalul din magistratură a fost inclus în categoria persoanelor obligate la plata contribuţiei asigurărilor sociale de sănătate şi prin urmare, orice reţinere cu acest titlu, făcută anterior apariţiei acestei legi, este nelegală.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiţiei, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Tribunalului Harghita a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru cele două părţi şi a solicitat respingerea acţiunii, deoarece reclamanta, are dreptul la asistenţă medicală gratuită, dacă face dovada reţinerii în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare.
Prin sentinţa civilă nr. 342 din 27 februarie 2003, Tribunalul Harghita a admis acţiunea, a obligat pârâţii să restituie reclamantei suma reţinută cu titlu de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7 % din salariul lunar brut pentru perioada 1 ianuarie 2000-29 martie 2001 actualizate la data efectuării plăţii prin aplicarea dobânzii legale pentru fiecare sumă, a admis cererea de chemare în garanţie şi a obligat C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la plată, alături de pârâte.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, astfel că legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin inserarea acestei condiţii, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile băneşti respective.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr.898/27.06.2003 a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Împotriva deciziei civile nr.898 din 27.06.2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş şi a sentinţei civile nr. 342 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Harghita, Procurorul General a declarat recurs în anulare în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ. invocând faptul că hotărârile judecătoreşti criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că potrivit art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate anumite categorii de persoane, care beneficiază de asigurarea de sănătate, sunt scutite de plata contribuţiei lunare.
Asistenţa medicală gratuită prevăzută în legea specială a organizării judecătoreşti se acordă în conformitate cu Normele comune 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi anume, dacă persoanele îndreptăţite fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurare de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurare de sănătate (art. 6/1 din Normele Comune).
S-a mai arătat că printre persoanele exceptate de Legea nr. 146/1997 de la plata contribuţiei la asigurările de sănătate nu figurează magistraţii şi ca urmare această categorie nu este scutită de această plată.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi pe fond respingerea acţiunii.
Recursul în anulare este fondat şi se va admite pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 142/1997 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două art. 99 şi art. 141 aplicabile magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate. Aceste noi reglementări au instituit pentru categoriile arătate dreptul de a beneficia în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Condiţiile de acordare, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor, potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, urmau a se stabili prin hotărâre de Guvern în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a modificării legii de organizare judecătorească.
HG nr. 409 din 2 iulie 1998 (publicată în M. Of. nr. 275/1998) privind condiţiile de acordare, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru magistraţi, personalul auxiliar de specialitate şi membrilor de familie ai acestora, a stabilit în art.1 că „magistraţii în activitate sau pensionari precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de servicii de asistenţă medicală, de medicamente şi proteze, în condiţiile Legii nr. 145/1997 publicată în M. Of. nr. 178 din 31 iulie 1997 şi ale prezentei hotărâri.
Legea nr. 145/1997, legea asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 stabileşte principiul obligativităţii asigurărilor sociale de sănătate precum şi principiile solidarităţii şi subsidiarităţii în baza cărora funcţionează această categorie de asigurări.
Regula generală instituită de această lege este exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă: „sunt supuse în mod obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România.
Asiguraţii vor plăti o contribuţie lunară pentru asigurările sociale de sănătate".
Contribuţia lunară este fixată la 7 % de art.52 din aceeaşi lege.
De la această regulă legea instituie două categorii de excepţii.
O primă categorie este arătată limitativ de art. 6 care enumeră persoanele care beneficiază de asigurarea de sănătate, fără plata contribuţiei şi anume:
- copiii şi tinerii până la 26 de ani dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă;
- persoane cu handicap care nu realizează venituri din muncă;
- soţ, soţie, părinţi, bunici, fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;
- persoane ale căror drepturi sunt stabilite prin legi speciale, Decretul-lege nr. 118/1990 – persecutaţi politic, Legea nr. 44/1994 – veteranii de război, Legea 42/1990, eroi-martiri, dacă nu realizează alte venituri decât cele prevăzute de drepturile băneşti acordate de lege precum şi cele provenite din pensii.
Toate aceste patru categorii de persoane se caracterizează prin faptul că nu realizează venituri din muncă.
O a doua categorie de excepţii este cuprinsă în art. 55 din lege care enumeră persoanele asigurate prin efectul legii cu scutire de plată a contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate. Sunt persoane care în mod temporar sunt private de venituri din muncă şi anume: militarii în termen, persoane aflate în concediu medical, persoane aflate în detenţie privativă de libertate şi beneficiarii formelor de ajutor social potrivit Legii nr. 67/1995.
Este aşadar limpede că ideea de scutire de plata contribuţiei lunare este impusă şi acordată de lipsa surselor de venit.
HG nr. 409/1998, în realizarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, explică în art. 3 condiţiile în care se acordă gratuitatea asistenţei medicale: „contribuţiile personale, stabilite potrivit dispoziţiilor legale, suportate de persoanele prevăzute în art. 1 pentru furnizarea de servicii medicale şi achiziţionarea de medicamente şi proteze se decontează acestora, pe bază de documente justificative, din bugetul Ministerului Justiţiei sau, după caz, al Ministerului Public, ori al Curţii Supreme de Justiţie".
Este adevărat că Legea nr. 92/1992 este lege specială care introduce dreptul la asistenţă medicală, medicamente şi proteze gratuite, dar gratuitatea prevăzută de legea specială se realizează în condiţiile Legii nr. 145/1997, după cum o spune HG nr. 409/1998 emisă în temeiul Legii speciale nr. 92/1992. În alţi termeni, persoanele cărora li se aplică prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ţinute la plata contribuţiei lunare de 7 % stabilită de Legea nr. 145/1997.
Gratuitatea instituită de lege specială se traduce, potrivit HG nr. 409/1998, prin decontarea, pe baza documentelor justificative, a preţului suportat de persoanele îndreptăţite pentru furnizarea de servicii medicale şi achiziţionarea de medicamente şi proteze.
Mai mult de atât, prin Normele comune nr. 318/PB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie emise în aplicarea HG nr. 409/1999 se prevede expres în pct. 6/I că beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 al HG nr. 405/1998 soţul sau soţia magistraţilor şi pensionarilor dacă fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurare de sănătate sau că fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Este de reţinut că prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea OUG nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a dobândit următorul conţinut:
„magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate".
Împrejurarea că precizarea expresă a necesităţii plăţii contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate are o consacrare legislativă ulterioară nu conduce la concluzia că anterior acestei reglementări nu se datora contribuţia lunară.
În speţă nu este vorba de neretroactivitatea legii ci de corecta interpretare şi aplicare a legii. Această sumă era datorată în temeiul Legii 145/1997 şi actelor normative (HG nr. 405/1998) elaborate în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 care fac trimitere expresă la aplicabilitatea, în acest caz, a regulilor impuse de legea asigurărilor sociale de sănătate.
Din economia Legii nr. 145/1997 se desprinde ideea că legiuitorul a urmărit să excepteze de la plata contribuţiei lunare numai persoanele care nu realizează venituri sau care sunt lipsite de venituri pe o perioadă determinată de timp.
Pentru aceste considerente şi văzând dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 898 din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş şi a sentinţei civile nr. 342 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Harghita, ce se vor casa, iar pe fond se va respinge acţiunea reclamantei S.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 898/R din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, şi a sentinţei civile nr. 342 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Harghita, pe care le casează.
Pe fond, respinge acţiunea reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 4118/2003. Civil. Nulitate dispoz. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4849/2003. Civil. Revendicare legea 10/2001.... → |
|---|
