ICCJ. Decizia nr. 5409/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5409
Dosar nr. 3666/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 10074/1996 pe rolul Judecătoriei Constanţa reclamanţii N.I.M., N.M., M.N. şi G.M.N. au chemat în judecată pârâţii Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de către D.G.F.P. Constanţa şi RA E.D.P.P. Constanţa.
Solicitând instanţei ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, construit dintr-un apartament cu patru camere şi teren în suprafaţă de 371 mp, preluat de stat prin aplicarea greşită a Decretului nr. 92/1950.
După un prim ciclu procesual, rejudecând cauza în fond (conform îndrumărilor date de Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr. 1063 din 27 septembrie 1999, în sensul de a stabili limitele procesuale, obiectul şi părţile din proces) Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 839 din 18 decembrie 2000 a admis acţiunea reclamanţilor.
S-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare nr. 27022/1996 şi nr. 27240/1996 încheiate între pârâta RA E.D.P.P. Constanţa cu pârâţii F.C. şi F.F., respectiv pârâtul V.Z., şi au fost obligaţi pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi paşnică posesie imobilul în discuţie.
Prin Decizia civilă nr. 191 din 30 mai 2001, Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile părţilor şi a schimbat în tot sentinţa cu nr. 839 din 18 decembrie 2000, în sensul admiterii acţiunii reclamanţilor ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 4731 din 20 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a respins ca nefondat recursul reclamanţilor.
Împotriva acestei ultime decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorii N.I.M., N.M., M.N. şi G.M.N. susţinând că prin recursul formulat au învederat instanţei de apel, chiar şi în situaţia în care a menţinut contractele de vânzare cumpărare nr. 27022/1996 şi nr. 27240/1996 nu era îndreptăţită să respingă în tot cererea prin care s-a solicitat restituirea imobilului.
În acest sens, se arată că deşi s-a invocat drept motiv de recurs, instanţa de apel a ignorat concluziile expertizei administrată la fond, potrivit cărora, în baza contractelor de vânzare cumpărare s-a înstrăinat numai partea din imobil, respectiv suprafeţele construite de 67,92 mp şi 55,50 mp ( în total 123,42 mp ).
Restul construcţiilor, cu o suprafaţă construită de 59,15 mp şi terenul curte, cu suprafaţa de 186,04 mp nu au făcut obiectul înstrăinării.
Prin Decizia civilă nr. 4731 din 20 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a respins ca nefondat recursul reclamanţilor, menţinând Decizia Curţii de Apel Constanţa, cu înlocuirea considerentelor, fără însă să cerceteze şi să se pronunţe şi pe motivul expus mai sus.
În drept s-a invocat dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este fondată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., hotărârea instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele invocate în recurs.
Hotărârea pronunţată de către instanţa de apel a fost criticată prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. S-a susţinut că atâta timp cât autorii reclamanţilor (proprietari ai imobilului) erau exceptaţi de la naţionalizare, conform art. II din Decretul nr. 92/1950, întrucât unul era ofiţer activ, iar celălalt inginer, este fără relevanţă dacă în lista anexă figura adevăraţii proprietari sau un alt membru al familiilor. De asemenea, s-a arătat că s-a apreciat eronat nedovedirea relei credinţe a pârâţilor, atâta timp cât au fost înştiinţaţi prin notificările din 5 mai 1996 că nu pot cumpăra, iar la 5 august 1996 s-a pronunţat acţiunea în revendicare, anterior datelor la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare în baza Legii nr. 112/1998, motive la care s-a răspuns în recurs.
Deşi, recurenţii prin calea de atac exercitată au învederat că, instanţa de apel a apreciat că nu s-a dovedit reaua credinţă a pârâţilor, nu erau îndreptăţiţi să respingă acţiunea integral, în condiţiile în care prin concluziile expertizei efectuată la fond, în dosarul R8748/1999 s-a evidenţiat că în baza contractelor de vânzare-cumpărare s-a înstrăinat numai partea din imobil (suprafeţele construite de 67,92 mp şi 55,50 mp, în total 123,42 mp şi terenul de sub clădire cu aceeaşi suprafaţă), restul construcţiilor cu suprafaţă construită de 59,15 mp şi terenul curte - neconstruit, cu suprafaţa de 186,04 mp nu au fost înstrăinate.
Este adevărat că instanţa de recurs a luat în discuţie toate motivele invocate, mai puţin cel care vizează situaţia construcţiilor cu suprafaţa indicată şi a terenului curte - neconstruit ce nu au făcut obiectul vânzării.
În speţă, fiind vorba de omisiunea de a examina unul din motivele de recurs invocate de reclamanţi ( contestatorii din cauză), faţă de cerinţele art. 318 C. proc. civ. se reţine ca fondată contestaţia în anulare.
În consecinţă, faţă de considerentele de mai sus, urmează să fie admisă, să se anuleze Decizia civilă nr. 4731 din 20 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
Se fixează termen pentru rejudecarea recursului la 28 ianuarie 2005, dată pentru care se vor cita părţile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestaţia în anulare formulată de N.I.M., N.M., M.N. şi G.M.N. împotriva deciziei civile nr. 4731 din 20 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
Anulează Decizia civilă nr. 4731 din 20 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie şi fixează termen pentru rejudecarea recursului la 28 ianuarie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5407/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5424/2003. Civil. Succesiune. Recurs → |
|---|
