Acţiune în constatare. Decizia nr. 50/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-10-2012 în dosarul nr. 50/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 50/2012
Ședința publică de la 04 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta A. G., împotriva sentinței civile nr. 268/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, apelul nefiind timbrat.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și în deliberare, lasă cauza în pronunțare pe excepția netimbrării apelului.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
P. acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr._ /26.10.2012, reclamanta A. G. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
-să se constate caracterul ilicit al ridicării de la domiciliu din V., la 03.01.1945 a ridicării tatălui său Strausz Geza, urcarea în vagoane de transport animale, zăvorâte pe dinafară și predarea spre a fi internat în lagăre de muncă forțată și supus la munca forțată, de reconstrucție în URSS;
-să fie obligat pârâtul să-i plătească cu titlu de reparație patrimonială, suma de 600.000 euro - sau echivalentul în lei la data plății - pentru prejudiciul moral suferit prin supunere la tortură, încălcarea dreptului la libertate și siguranță, precum și a celorlalte drepturi personal-nepatrimoniale ce definesc persoana umană și la despăgubiri materiale, în sumă de_ euro – sau echivalentul în lei la data plății – pentru încălcarea drepturilor patrimoniale reprezentând salariul aferent muncii prestate în URSS, în perioada 03.01.1945 – 30.11.1949, neplătite;
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, că în perioada 03.01.1945 – 30.11.1949, tatăl său a fost supus la muncă forțată, de reconstrucție a URSS, intervenind decesul prematur al acestuia datorită îmbolnăvirii în URSS, urmare a condițiilor inumane care i-au fost impuse, precum și torturii, în înțelesul art. 1 din Legea nr. 19/1990 și că, deține certificat de luptător în rezistența anticomunistă.
În drept s-au invocat prevederile art. 1391 Cod civil, art. 13 din Legea nr. 71/2011, art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 15 lit. f, s și t din Legea nr. 146/1997.
P. întâmpinarea depusă, pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. a județului Hunedoara a solicitat respingerea acțiunii.
P. sentința civilă nr. 268/30.05.2012, Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta A. G. împotriva pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P., pentru pretenții. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Obiectul acțiunii reclamantei vizează despăgubiri morale și materiale pentru prejudiciul creat pe perioada deportării defunctului său tată, ca etnic german în fosta URSS.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe prevederile noului Cod civil, respectiv pe dispozițiile Legii nr. 287/2009.
Or, prin art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, privind Codul civil, este impusă, cu rang de principiu, regula potrivit căreia dispozițiile acestui cod se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice săvârșite după ..
În același sens și art. 3 din respectivul cod, impune regula potrivit căreia actele și faptele juridice consumate înainte de . acestuia, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data producerii sau săvârșirii lor.
Ca atare, acțiunea reclamantei, întemeiată pe acest temei de drept, a fost respinsă ca inadmisibilă.
Sub aspectul celorlalte temeiuri de drept invocate, precum Constituția în vigoare la data deportării tatălui reclamantei și Declarația Universală a Drepturilor Omului, instanța de fond a constatat că, prin sentința pronunțată în dosarul acvirat, s-a pronunțat în mod expres, asupra admisibilității cererii de despăgubiri a reclamantei, pe aceste temeiuri de drept.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și că nu se justifică cheltuieli de judecată în cauză, acest capăt de cerere a fost respins.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. G., prin care a solicitat admiterea apelului, în principal, anularea hotărârii, iar în subsidiar, schimbarea sentinței civile atacate și pe cale de consecință, a se constata caracterul ilicit al ridicării antecesorului său de la domiciliu de către forțele coercitive ale Statului R., obligarea pârâtului la plata unei reparații patrimoniale de 600.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății pentru prejudiciul nepatrimonial suferit și la despăgubiri materiale în sumă de_ Euro sau echivalentul în lei la
data plății, pentru încălcarea drepturilor patrimoniale constând în salarul aferent muncii prestate în URSS de antecesorul său, în perioada 03.01.1945 – 30.11.1949, neplătit. Cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate prevederile art. 297 și 294 și urm. C. proc. civ.
În motivarea apelului, se arată că reclamanta apelantă, că prima instanță în mod greșit a respins ca inadmisibilă acțiunea întemeiată pe prevederile Noului Cod Civil. Consideră că niciunul din temeiurile de drept invocate de reclamantă nu a fost examinat de către instanța de apel, motiv pentru care invocă nulitatea hotărârii atacate.
Anterior analizării legalității deciziei atacate, Curtea, din oficiu procedează la analizarea excepției de netimbrare a apelului.
Potrivit art. 20 alin 1 și 2 din Legea 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată ce urmează celui în care instanța a stabilit taxa de timbru.
Deși reclamanta apelantă a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, calculate la valoarea pretențiilor reclamantei, pentru instanța de fond în valoare de 38.971.435,2 lei și 19.485.717,7 lei pentru instanța de apel, și de 5 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării ca netimbrat a apelului și din înscrisurile de la dosar rezultă că aceasta a primit citația în termenul legal prevăzut de lege, respectiv la data de 24.09.2012, înaintea termenului de judecată stabilit, nu făcut dovada îndeplinirii acestei obligații.
Lit. f din art. 15 a Legii 146/1997 nu este incident în cauză pentru că se referă la restituirea de către persoanele fizice și juridice care folosesc personal salariat a sumelor acordate de organul de asigurare cu titlu de pensii și ajutoare sociale celor accidentați în muncă, iar în cauza de față nu a fost vorba de vreun accident de muncă. Nu este incident nici lit. „s” din același text de lege pentru că nu s-a invocat o încălcare a art. 2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului așa cum prevede legea. Este neîntemeiată și scutirea de la plata taxei de timbru în baza art. 15 lit. „t” din lege, pentru că acest punct se referă la „drepturile și interesele legitime pretinse de foștii deținuți și persecutați pentru motive politice în perioada regimului comunist din România”, deci drepturi prevăzute de lege, ori cererea reclamantului nu poate fi încadrată în această categorie căci nu sunt drepturi prevăzute de lege.
Față de aceste împrejurări, în temeiul art. 20 alin 3 din Legea 146/1997 Curtea va anula ca netimbrat apelul reclamantei, văzând că acțiunea nu este scutită de timbraj și nici nu a fost plătită taxa de timbru, sau să fi fost formulată o cerere de scutire de la plata acesteia. .
Pentru aceste motive:
(continuarea deciziei civile nr. 50/04.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
În numele legii
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declarat de către reclamanta A. G. împotriva sentinței civile nr. 268/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Octombrie 2012.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | |
Grefier, N. P. |
Redc. A.N.
Tehn. N.P.
5 ex/22.10.2012
Jud. fond – M. I.
| ← Revendicare mobiliară. Decizia nr. 576/2012. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 474/2012. Curtea de... → |
|---|
