Uzucapiune. Decizia nr. 227/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-04-2012 în dosarul nr. 227/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 227/2012
Ședința publică de la 19 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N. – președinte secție
Judecător C. G. N. – vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții L. M. și L. I., împotriva deciziei civile nr. 119/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. D. cu delegație la dosar pentru recurenții reclamanți, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, împrejurarea că recursul de față este motivat și nu este timbrat.
Apărătorul ales al recurenților reclamanți, avocat B. D. depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurenților reclamanți, consideră că este singura cale legală de atac pentru a fi declanșată, în speța de față, din două considerente: nu există o altă modalitate de a desființa două hotărâri judecătorești și există situația neprevăzută de legiuitor și aici intervine rolul instanței de judecată, de a reglementa normele edictate de legiuitor. Deși în ramura dreptului penal, ICCJ s-a pronunțat cu privire la acest aspect, conchizând că într-o atare situație există recurs la recurs când instanța trebuia să fie în apel, situație care consideră că este aplicabilă și în civil. Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu calea de atac a recursului. Deși a invocat ca și motiv de recurs expres că în speța de față, calea de atac este apelul în temeiul art. 282/2 C. proc. civ, a fost respins acest motiv de recurs, cauza judecându-se de tribunal în recurs. A formulat ulterior contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 317 C. proc. civ, întrucât nu s-a analizat norma procedurală. Invocă în drept prevederile art. 319 alin. 1 C. proc. civ, potrivit căreia contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă și art. 320 alin. 3 C. proc. civ, conform căruia hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Însă, în situația când se contestă competența materială a instanței de recurs, nu există o altă posibilitate și o altă soluție legală, decât anularea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se judeca cauza de Tribunalul Sibiu ca instanță de apel.
Pe fondul acțiunii, aceasta are două acțiuni, acțiunea principală care este evaluabilă în bani, cu calea de atac a recursului și acțiunea reconvențională cu două petite, neevaluabile în bani, având ca și cale de atac apelul.
Solicită a se ține cont și de faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților reclamanți față de acțiunea reconvențională, întrucât nu s-a făcut distincție între vocația succesorală, calitatea procesuală pasivă a statului și calitatea de moștenitor, iar S. R. nu putea să-și stabilească vocația succesorală.
Pentru aceste considerente, expuse pe larg în recursul declarat, se solicită de către mandatarul ales al recurenților reclamanți, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii contestației în anulare, anularea deciziei și trimiterea cauzei Tribunalului Sibiu, pentru judecarea apelului.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. contestația în anulare înregistrată la data de 19.11.2011 pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr._, contestatorii L. M. și L. I. au solicitat anularea deciziei civile nr. 736/8.09.2011 a Tribunalului Sibiu și, rejudecând recursul, să se dispună admiterea astfel cum a fost el formulat.
În expunerea motivelor, contestatorii susțin că, deși sesizată în mod expres, prin motivele de apel cu determinarea legală a căii de atac, instanța de casare, ignorând atât argumentele contestatorilor dar și dispozițiile legale, stabilește calea de atac ca fiind recursul și se constituie în complet de recurs judecând astfel calea de atac cu încălcarea dispozițiile imperative legate de competență.
Se mai susține că instanța, din eroare, a omis să cerceteze o parte din motivele de apel cu care a fost sesizată, iar cele pe care le-a analizat în disprețul legii. Contestatorii au adus critici și pe fondul cauzei.
P. decizia civilă nr. 119/2012, Tribunalul a respins contestația în anulare, reținând că prin decizia civilă nr. 736/2011 a aceluiași tribunal, au fost admise recursurile declarate de reclamanții L. și de pârâtul reclamant reconvențional M. Finanțelor P. prin DGFP Sibiu împotriva sentinței civile nr. 9483/3.12.2010 a Judecătoriei Sibiu care a fost modificată în parte.
Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recurs.
În legătură cu primul motiv al contestației în anulare s-a constatat că pe calea contestației în anulare se poate invoca doar încălcarea normelor de competență de ordine publică, deci numai încălcarea competenței generale, materiale și teritoriale exclusive și nu încălcarea normelor privind compunerea și constituirea instanței, astfel că sub acest aspect contestația este inadmisibilă.
Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare nici pentru al doilea motiv, apreciindu-se că în cauză contestatorii se referă la nepronunțarea asupra tuturor argumentelor, iar nu a motivelor de recurs. S-a considerat că motivul de apel a fost cercetat, iar împrejurarea că nu s-a răspuns tuturor argumentelor de fapt și de drept, care susțineau acest motiv – ci a fost analizat global – nu deschide calea contestației în anulare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii L., solicitând casarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației, anulării deciziei civile nr. 736/2011 și a trimiterii cauzei în vederea judecării apelului.
În expunerea motivelor, recurenții susțin că recursul este admisibil întrucât contestă competența materială a instanței care a judecat recursul și a instanței care a soluționat contestația în anulare, tribunalul judecând un apel în compunerea unui complet de recurs.
Recurenții susțin de asemenea că instanța a omis să cerceteze o parte din motivele de apel cu care a fost sesizată, iar cele pe care le-a analizat le-a examinat cu încălcarea legii și aduc critici pe fondul cauzei.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Recursul este legal timbrat (fila 14).
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Normele care reglementează competența materială a instanțelor de judecată sunt reglementate de art. 1 – 4 C. pr. civ. Potrivit art. 2 C. pr. civ., calea de atac împotriva hotărârii pronunțată de judecătorie în primă instanță se soluționează de tribunal, indiferent că este vorba de apel sau de recurs.
În cauză, calea de atac declarată de părți împotriva sentinței civile nr. 9483/3.12.2010 a Judecătoriei Sibiu a fost soluționată de Tribunalul Sibiu, astfel că sub aspectul competenței materiale, nu se poate reține încălcarea vreunei norme.
Ceea ce invocă recurenții în prezentul recurs și în contestația în anulare vizează încălcarea normelor de compunere a completului de judecată care a soluționat calea de atac. Acestea sunt norme de organizare judecătorească și nu norme de competență, cum greșit susțin recurenții, astfel că în mod corect s-a apreciat că sub acest aspect contestația este inadmisibilă. Încălcarea acestor dispoziții puteau face obiectul unui recurs împotriva deciziei civile nr. 736/2011 a Tribunalului Sibiu, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 1 C. pr. civ., dar Curtea nu a fost investită în acest sens.
Contestația în anulare se soluționează, potrivit art. 319 C. pr. civ., de instanța a cărei hotărâre se atacă, iar conform art. 320 alin. 3 C. pr. civ., hotărârea pronunțată în această cale de retractare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
În speță se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată de Tribunalul Sibiu ca instanță de recurs, iar aspectele privind calificarea căii de atac nu pot face obiectul unei contestații în anulare, așa cum s-a reținut mai sus.
(continuarea deciziei civile nr. 227/19.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Exercitarea căilor de atac se realizează cu respectarea principiului legalității și unicității. Potrivit acestor reguli generale, în afara căilor de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul reformării ori retractării unei hotărâri judecătorești, dreptul de a exercita o cale de atac fiind unic.
Potrivit art. 299 alin. 1 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Din economia acestui text legal rezultă că hotărârile irevocabile, pronunțate de o instanță de recurs, nu mai pot face obiectul altui recurs.
Față de aceste considerente, Curtea constată inadmisibil recursul de față, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ. să-l respingă.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorii L. M. și L. I. împotriva deciziei civile nr. 119/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.04.2012.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. M.F.C.
Tehn. M.F.C.
2 ex/27.04.2012
Jud. fond – S. R./V.C.D./C. H.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 32/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 551/2012. Curtea de... → |
|---|
