Acţiune în constatare. Decizia nr. 576/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 576/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 576/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 576/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Judecător C. M. C.
Grefier E. M. H.
Cu participarea Ministerului Public prin P. de pe lângă C. de A. A. I. – Procuror V. L.
Pe rol fiind verificarea perimării judecării recursului declarat de reclamantul K. Ș. împotriva sentinței civile nr. 86/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu numărul sus indicat, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare, faptul că părțile au fost citate cu mențiunea „repus pe rol pentru verificare perimare”.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Procuror V. L. solicită instanței să constate perimată judecata recursului declarat de reclamant în prezenta cauză, fiind îndeplinite condițiile procedurale.
Instanța lasă cauza în pronunțare pe excepția perimării.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la Tribunalul Sibiu, reclamantul K. Ș., în contradictoriu cu S. R. prin M. Finanțelor, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța:
- să se constate caracterul politic al măsurii administrative de deportare la muncă forțată în URSS a reclamantului pentru perioada 17.01.1945 – 3.07.1948;
- obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând prejudiciu moral în cuantum de 125.000 euro.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că, în calitate de cetățean român de naționalitate germană, fără a fi suferit vreo condamnare, a fost deportat la muncă forțată în URSS.
Măsura a fost luată exclusiv pe criteriul apartenenței sale la minoritatea germană.
S-a susținut că în perioada deportării a îndurat puternice suferințe fizice și psihice prin condiții vitrege de muncă și trai și prin frigul puternic specific zonei și lipsei îngrijirilor medicale.
Reclamantul arată că beneficiază de prev. Decretului Lege nr.118/90 de 006 lei lunar, începând cu anul 1991.
În drept s-au invocat prev. Legii nr.221/2009 art.4.
P. sentința civilă nr. 86/2012 a Tribunalului Sibiu – Secția I civilă s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul K. Ș., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Sibiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Reclamantul K. Ș., ns. la 5.12.1924 în Blăjel, fiul lui I. și S. a prestat muncă obligatorie în URSS din 17.01.1945 până în 3.07.1948 conform dovezii de la f.5 dosar.
P. hotărârea nr.189/2.02.1991 a Comisiei de aplicare a Decretului Lege nr.118/1990, lui K. Ș. i s-au recunoscut vechime în muncă, perioada de deportare în străinătate de 3 ani și 5 luni și i s-a stabilit o indemnizație lunară de 683 lei (f.4 dos.)
Legea nr.221/2009 în art. 3 statuează în ce constă măsura administrativă cu caracter politic printre care și dislocarea/deportarea în colonii de muncă, însă numai în măsura în care a fost întemeiată pe actele normative prev. de art. 3 lit. a-f din Legea nr.221/2009 și dacă au fost dispuse după data de 6.03.1945.
Măsura dispusă asupra reclamantului nu a fost dispusă de organele securității sau ale statului român după perioada de 6.03.1945, ci de URSS, astfel că, nu se poate reține caracterul politic al măsurii, motiv pentru care, se va respinge primul capăt de cerere.
În ceea ce privește obligarea pârâtului S. R. la plata de despăgubiri reprezentând prejudiciu moral suferit, instanța, față de deciziile Curții Constituționale nr.1358/2010 și 1359/2010, le-a respins.
Art. 5 din Legea nr.221/2009 s-a apreciat că nu mai poate constitui temei legal pentru acordarea de despăgubiri pentru acțiunile existente pe rolul instanțelor așa cum s-a stabilit și prin recursul în interesul legii, iar dispozițiile legale invocate au fost declarate neconstituționale.
În atare situație, acțiunea reclamantului s-a respins în întregime, în cauză nefiind incidente prev. art. 3 lit. a-f, 4 din Legea nr.221/2009 iar art. 5 s-a apreciat că nu mai poate constitui temei legal al acordării de despăgubiri.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantul K. Ș., solicitând admiterea acestuia, cu consecința admiterii acțiunii formulate.
(continuarea deciziei civile 576/5.09.2013 pronunțată de C. de A. A. I. în dosar civil_ )
În expunerea de motive, recurentul susține, în esență, că sentința este nelegală și netemeinică întrucât fapta invocată se încadrează în prevederile art. 4 alin 2 din Legea nr. 221/2009, iar caracterul politic al măsurii administrative a fost constatat oficial prin Hotărârea nr. 589/02.02.1991 a Comisiei Județene Sibiu de aplicare a DL 118/1990. Mai susține că din probele administrate rezultă că în timpul lipsirii sale de libertate de aproximativ 4 ani a executat o măsură administrativă în colonii de muncă în condiții mizerabile, îndurând frig, foame și umilințe, fiindu-i interzis orice drept și orice legături cu familia, apreciind că i se cuvin daunele morale și materiale solicitate.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
C., prealabil analizării motivelor de recurs invocate, la termenul de judecată din 5 septembrie 2013 a pus în discuție, din oficiu, excepția perimării judecării prezentului recurs.
Astfel, la termenul de judecată din 14.06.2012 cauza a fost suspendată pentru lipsa părților, conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
La data de 27.06.2013, cauza a fost repusă pe rol din oficiu pentru verificarea perimării, urmare a referatului întocmit la această dată.
Se constată că de la momentul suspendării cauzei, a trecut mai mult de un an și nici una dintre părți nu a făcut demersuri pentru soluționarea cauzei.
Ca urmare, în temeiul art. 248 Cod procedură civilă, urmează a se constata perimată judecarea recursului declarat de reclamantul K. Ș. împotriva sentinței civile nr. 86/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Constată perimată judecarea recursului declarat de reclamantul K. Ș. împotriva sentinței civile 86/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.09.2013.
Președinte, M. A. M. | Judecător, A. N. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, E. M. H. |
Redc. CMC
Tehnoredc. EH/2 ex/11.09.2013
Jud. fond: D.R. L.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 579/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 477/2013. Curtea de... → |
|---|
