Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 345/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 345/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 345/2013
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător C. M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Procuror A. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul S. G. Ș., împotriva sentinței civile nr. 1718/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. A. cu delegație la dosar pentru recurentul reclamant, lipsă fiind acesta și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimata DGFP Sibiu în numele și pentru S. R. prin MFP București, din care un exemplar se comunică mandatarei recurentului reclamant.
Apărătoarea recurentului reclamant solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea studierii întâmpinării comunicată la acest termen.
Instanța, în deliberare, respinge cererea de amânare și lasă cauza la rând, în ordinea listei de ședință.
La reluarea cauzei și repetarea apelului nominal în ședință publică se constată prezența mandatarei recurentului reclamant, lipsă fiind acesta și restul părților.
Mandatara recurentului reclamant depune la dosar înscrisuri, respectiv, Deciziunea nr. 8/1954, pentru excluderea din Baroul București a antecesorului recurentului reclamant cu mențiunea că după eliberarea acestuia din anul 1954 nu a mai putut profesa ca avocat, Decizia nr. 33/1964, procesele verbale de constatare a depozițiilor martorilor și demersurile reclamantului la CNSAS pentru a se depune dosarul întocmit de securitate la acea dată, în prezenta cauză. Toate aceste înscrisuri arată că le-a depus la dosar pentru a dovedi caracterul politic al condamnării suferite de antecesorul reclamantului.
Instanța solicită a se preciza care au fost măsurile dispuse față de antecesorul reclamantului, luate prin decizia nr. 536/1952.
Mandatara recurentului reclamant arată că această decizie este menționată în inscripțiile de pe biletul de ieșire din penitenciar al antecesorului recurentului reclamant, însă nu are cunoștință de cuprinsul acestei decizii. La fila 36 din dosarul instanței de fond, se află depusă fișa prin care se confirmă faptul că tatăl reclamantului recurent a fost reținut de Direcția de Securitate a Statului și deși a întocmit adrese la CNSAS pentru comunicarea acesteia, nu a primit răspuns nici până la acest moment.
Menționează că a atacată hotărârea pronunțată de Tribunalul Sibiu întrucât nu s-a recunoscut caracterul politic al măsurii luată față de antecesorul reclamantului, pe motiv că acesta nu s-a dovedit, aspect eronat din punctul său de vedere, fiind încălcate prevederile art. 4 pct. 3 din Legea nr. 221/2009.
La solicitarea instanței de a se preciza cine este emitentul hotărârii judecătorești la care s-a făcut referire anterior, mandatara recurentului reclamant arată că nu are cunoștință despre acest aspect.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentului reclamant, avocat A. D. arată că a atacat hotărârea pronunțată de Tribunalul Sibiu, cu privire la capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării suferită de antecesorul reclamantului. Solicită, urmare a admiterii recursului, casarea hotărârii atacate cu trimitere la instanța de fond, pentru rejudecare, întrucât nu au fost respectate prevederile art. 4 pct. 3 din Legea nr. 221/2009. În subsidiar, în măsura în care cauza va fi reținută pentru judecarea recursului, a se constata caracterul politic al condamnării tatălui recurentului reclamant.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de reclamant și urmare a casării hotărârii pronunțată de Tribunalul Sibiu, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât CNSAS a trimis adresă depusă la dosar prin care s-au arătat motivele arestării antecesorului reclamantului.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr. 1718/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I a Civilă a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamantul Stavresu G. Ș. împotriva pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P..
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._, așa cum a fost precizată(f. 21) reclamantul S. G. Ș. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Economiei și Finanțelor solicitând să se constate caracterul politic al condamnării tatălui său, S. G., decedat la 18.01.1978,prin decizia 536/1952 și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri de 90.000 lei, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada 15.04._54 tatăl său a executat o pedeapsă privativă de libertate fiind condamnat politic, executând pedeapsa la Penitenciarul Caransebeș.
Din actele dosarului, respectiv copii ale actelor de stare civilă, copia biletului de ieșire din penitenciar, copia fișei matricole penale, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este fiul lui S. G., decedat la 18.01.1978. Acesta a executat în Penitenciarul Caransebeș pedeapsa de 24 luni la care a fost condamnat de MAI prin Decizia nr. 536/1952. Nu rezultă nici din biletul de ieșire din penitenciar, nici din foaia matricolă pentru ce faptă a executat pedeapsa și nici temeiul legal.
P. decizia Curții Constituționale nr. 1.358 /2010, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 lit. a Legii nr. 221/2009, care prevedeau acordarea de măsuri reparatorii pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, constatându-se că acestea sunt neconstituționale.
Cu prilejul soluționării excepției, instanța de contencios constituțional a examinat și normele dreptului internațional în materie și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului justificând admiterea excepției prin raportare la acestea.
Conform art. 147 din Constituția României republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În aceste condiții, dispozițiile arătate mai sus, în lipsa unor noi norme adoptate în perioada de 45 de zile de către legiuitor, sunt considerate a fi abrogate și și-au încetat efectele juridice.
Întrucât dispozițiile privind acordarea de despăgubiri se raportează la cele privind constatarea caracterului politic al condamnării, în situația în care nu mai există temei legal pentru obligarea pârâtului la despăgubiri, s-a apreciat că reclamantul nu justifică nici un interes juridic pentru a se constata caracterul politic al condamnării. Mai mult, din probele administrate nu rezultă că antecesorul reclamantului ar fi fost condamnat printr-o sentință penală, ci prin decizia M.A.I., ori reclamantul nu a depus diligențele necesare pentru a face dovada că acea decizie a fost una penală sau cu caracter administrativ, care viza vreuna din faptele ce puteau avea caracter politic.
Față de aceste împrejurări, instanța a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată motiv pentru care a respins-o.
Împotriva sentinței civile nr. 1718/2013 a Tribunalului Sibiu a declarat recurs, în termen, reclamantul S. G. Ș., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit instanța de fond a respins solicitarea de comunicare a dosarului necesar de la CNSAS și nu a manifestat rol activ în vederea identificării hotărârii care a stat la baza privării de libertate a tatălui reclamantului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 4 alin 3 din Legea nr. 221/2009, art. 299 și următoarele C. proc. civ., art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul reclamantului este fondat, pentru considerentele ce vor urma:
P. decizia civilă 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea art. 5 alin 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009.
Declararea neconstituționalității a avut drept consecință inexistența temeiului juridic prevăzut în norma specială pentru acordarea despăgubirilor întemeiate pe acest text de lege, constatat neconstituțional.
. Legii nr. 221/2009 nu a dat însă naștere doar unor raporturi juridice, în care întră dreptul de creanță în favoarea unor categorii de persoane, fapt care se desprinde cu prisosință din conținutul dispozițiilor art. 2-4 ale legii.
P. urmare, în mod greșit instanța de fond a respins ca lipsită de interes cererea reclamantului de constatare a caracterului politic al măsurii luate împotriva antecesorului său.
Pentru soluționarea acestui capăt de cerere era necesară administrarea de probe, așa cum dealtfel și dispozițiile art. 4 alin 3 din Legea nr. 221/2009 o impun.
Respingând solicitarea reclamantului de a administra toate probele necesare soluționării cererii, inclusiv solicitarea de la CNSAS a documentelor de arhivă deținute de către această instituție, și pronunțându-se, pe cale de excepție, instanța de fond a omis să statueze asupra fondului pricinii, motiv pentru care în cauză se impune casarea parțială a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform dispozițiilor art. 312 alin 2, 5 C. proc. civ.
Se va menține hotărârea instanței de fond în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere vizând acordarea de despăgubiri morale.
(continuarea deciziei civile nr. 345/09.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._ )
Pentru aceste motive, recursul dedus judecății urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței civile nr. 1718/2012 a Tribunalului Sibiu și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S. G. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1718/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 mai 2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. M. C.(CO) semn. cf. art. 261(2) C. Președinte - A. P. | Judecător, M. A. M. |
Grefier, N. P.(CO) semn. cf. art. 261(2) C. P. Grefier - E. G. |
Redc. M.A.M./7.08.2013
Tehn. EH/2 ex/8.08.2013
Jud. fond - D.T.L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 438/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Strămutare. Sentința nr. 69/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
