Pretenţii. Decizia nr. 438/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 438/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 438/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții B. I. și B. L., împotriva deciziei civile nr. 13/2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar civil nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat N. Z. cu delegație la dosar pentru recurenții reclamanți B., lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul ales al recurenților reclamanți a invocat ca un prim motiv de recurs, încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ, referitoare la competența materială a instanței, considerând că aceasta revine în fond tribunalului și nu judecătoriei. Instanța de apel nu a pus în discuția părților această excepție și nu s-a pronunțat cu privire la aceasta, neverificând competența materială a instanței în prezenta cauză. P. urmare se impune casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de apel să se pronunțe asupra excepției necompetenței materiale formulată în cauză și a se trimite cauza spre soluționare instanței competente.
Un al doilea motiv de recurs este cel referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art. 1201 C. civ. Arată că s-a mai soluționat o cerere, în baza art. 50 alin. 2 ind. 1 din Legea 10/2001, însă temeiul de drept era diferit, de asemenea și obiectul cauzei, astfel că nu există în cauză tripla identitate de obiect cauză și părți prevăzută de art. 1201 C. civ. Consideră că în mod greșit a fost considerată admisibilă de către instanță, excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul al doilea a cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, consideră că instanța s-a raportat în mod eronat la dispozițiile deciziei nr. 2365/2003 a Curții de Apel Cluj N., ca fiind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripției. Potrivit art. 480 C. civ. dreptul reclamanților s-a născut odată cu radierea din CF, întabularea statului și solicitarea retrocedării în temeiul art. 8 din DL. 167/1958, aspect neanalizat de instanță.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului S., fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria S. sub numărul_ reclamanții B. I. și L.-G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. L. S. prin mandatar . pârâtului la restituirea prețului imobilului situat în S., .. 24, înscris în Cartea funciară nr._ S., nr. top. 5237/1/2/1/3/1/2 actualizat cu rata inflației la data punerii în executare a hotărârii judecătorești și plătit conform contractului de vânzare-cumpărare 4538/1998.
La primul termen de judecată reclamanții au precizat acțiunea solicitând:
1.obligarea la restituirea a ½ din prețul imobilului situat în S., .. 24 înscris în Cartea funciară nr._, nr. top. 5237/1/2/1/3/1/2, achitat conform contractului de vânzare-cumpãrare 4538/1998 prin chitanțele_/03.10.1997 și_/16.01.1998, actualizat cu rata inflației la data punerii în executare a hotãrârii judecãtorești.
2.obligarea la plata contravalorii a ½ din imobilul situat în S. . 24, înscris în Cartea funciarã nr._ numãrul top 5237/1/2/1/3/1/2, stabilitã la prețul de circulație al imobilului pe care îl estimeazã la suma de 115.000 euro (echivalent lei 483.000 lei).
P. sentința civilă nr. 4657 din 19.06.2012 Judecătoria S. a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune privind restituirea a ½ din prețul imobilului actualizat la data plãții și, în consecințã a respins acțiunea civilã precizatã formulatã de reclamanții B. I. și B. L. G. în contradictoriu cu S. R. prin C. L. S. prin mandatar . M. Finanțelor București, P. M. S..
În esență, prima instanță a constatat tripla identitate de părți, de cauză și de obiect în ceea ce privește cererea de sub petitul 2 al cererii de chemare în judecată precizată la 25.10.2011 și 17.01.2012, motiv pentru care a admis în parte excepția autorității de lucru judecat numai în aceste limite și a continuat judecarea capătului 1 de cerere precizat la 25.10.2011 și 17.01.2012 privind obligarea la restituirea a ½ din prețul imobilului situat în S., . 24 înscris în Cartea funciară nr._ numărul top 5237/1/2/1/3/1/2, achitat conform contractului de vânzare-cumpărare 4538/1998 prin chitanțele_/03.10.1997 și_/16.01.1998, actualizat cu rata inflației la data punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Din oficiu, în baza art. 18 DL. 167/1958 și a principiilor înscrise în art. 201 și următoarele din Legea 71/2011 (în sensul că prescripțiile începute înainte de . noului cod civil rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit), instanța a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune față de acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții B. I. și L. G. solicitând schimbarea în parte, în sensul obligării intimatului M. Finanțelor la restituirea a ½ din prețul imobilului în litigiu, actualizat cu rata inflației și obligarea aceluiași intimat la plata contravalorii a ½ din valoarea de circulație a imobilului.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit instanța a admis excepțiile întrucât în cauză, temeiul juridic al acțiunii este diferit, deci nu există autoritate de lucru judecat, iar momentul începerii curgerii termenului de prescripție este cel al modificării Legii nr.10 din 2001 prin Legea nr.1 din 2009, respectiv 3.02.2009. Raportat la acest moment, acțiunea introdusă la 20.09.2011 este formulată în termen.
Apelanții mai susțin că întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în favoarea fostului proprietar la 30.03.2009 are înrâurire asupra momentului de început al termenului de prescripție întrucât, până la acest moment ei au avut calitatea de proprietari asupra imobilului, deci nu aveau interes să solicite prețul imobilului.
Un ultim motiv de apel se referă la faptul că acțiunea este întemeiată pe fond, apelanții fiind îndreptățiți să primească prețul imobilului în varianta indicată în acțiune.
P. decizia civilă nr. 13/2013 Tribunalul S. a respins apelul declarat de apelanții reclamanți B. I. și B. L. G. împotriva sentinței civile nr. 4657/19.06.2012 a Judecătoriei S., pe care a menținut-o.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Acțiunea formulată de reclamanți a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10 din 2001, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr.1 din 2009.
P. precizarea de acțiune depusă la data de 25.10.2011 reclamanții au solicitat obligarea pârâților S. R. prin C. L. prin mandatar S.C. Urbana S.A. la restituirea cotei de ½ din prețul imobilului în litigiu, actualizat cu rata inflației, cotă pentru care s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți prin decizia civilă nr. 2365 din 2003 a Curții de Apel Cluj N..
Pentru cealaltă cotă de ½ din imobil reclamanții au solicitat obligarea Primarului M. S. la plata contravalorii de piață a acesteia întrucât au fost deposedați de ea prin dispoziția Primarului care a dispus restituirea în natură a întregului imobil către foștii proprietari.
S-a observat că, așa cum a reținut prima instanță, chiar dacă reclamanții nu au indicat expres, temeiul juridic al celor două cereri este diferit și, tot astfel, obligația de plată revine altei persoane juridice.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta aparține numai Ministerului Finanțelor care, în temeiul art.50 din Legea nr.10 din 2001, face restituirea prețului din fondul extrabugetar constituit potrivit legii. Ca urmare, legal și temeinic a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive față de ceilalți pârâți și respinsă acțiunea formulată împotriva acestora.
În cauză au mai fost invocate două excepții: excepția autorității de lucru judecat pentru cota de ½ din imobil pentru care reclamanții au solicitat obligarea Primarului M. S. la plata contravalorii de piață și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru cota de ½ din prețul imobilului în litigiu, pe care reclamanții au solicitat să le fie restituită actualizată cu rata inflației. Ambele excepții s-a apreciat că au fost în mod corect admise cu consecința respingerii în integralitate a acțiunii.
Excepția autorității de lucru judecat a fost reținută față de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2334 din 21.05.2010 prin care instanța supremă a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva Ministerului Finanțelor prin care se solicita obligarea la plata prețului de piață al imobilului stabilit conform standardelor internaționale, în temeiul art. 50 ind.1 din Legea nr.10 din 2001. Această hotărâre a rămas irevocabilă, astfel că o nouă acțiune între aceleași părți, același obiect și aceiași cauză nu mai poate fi primită. Chiar dacă în cauza de față au mai fost chemați în judecată și alți pârâți (care nu aveau calitate procesuală pasivă și față de care acțiunea a fost respinsă pe acest temei) și chiar dacă acțiunea are în vedere numai jumătate din imobil, autoritatea de lucru judecat funcționează, în cauză fiind îndeplinite condițiile pentru constatarea acesteia.
Instanța de fond a reținut în mod corect și intervenirea prescripției pentru celălalt capăt de cerere.
Decizia Curții de Apel Cluj prin care s-a constatat irevocabil nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a fost pronunțată în anul 2003. De la acest moment s-a născut în favoarea reclamanților dreptul de a cere restituirea prețului actualizat, pentru că o astfel de acțiune este una personală, născută din contractul anulat, prescriptibilă în termenul general de prescripție. De la acel moment reclamanții au cunoscut paguba și autorul acesteia.
Întabularea ulterioară a foștilor proprietari, precum și modificarea legii nr.10 din 2001 s-a apreciat că nu sunt de natură a schimba ceva sub aspectul începerii curgerii termenului de prescripție. Admiterea acestor excepții atrage respingerea acțiunii, astfel că analiza fondului s-a apreciat că nu mai este necesară.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.
În expunerea criticilor se arată în esență următoarele:
- Decizia este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de către art. 105 alin 2 C. pr. civ. și a dreptului la apărare. La termenul de judecată din 28.01.2013 s-a invocat necompetența materială prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. b C. pr. civ. raportat la valoarea obiectului cererii, iar instanța de apel nu s-a pronunțat pe excepție, nici în considerente, nici în dispozitiv. Mai mult, fără ca să se acorde cuvântul pe fond, instanța de apel a analizat cauza în fond, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere.
- Hotărârea este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1201 Cod civil, art. 3 din DL 167/1968, art. 50 alin 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 și art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001.
P. întâmpinare, intimații DGFP S. și P. M. S. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Curtea constată recursul fondat pentru următoarele:
Susținerile recurenților formulate și întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. cu referire la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 C. proc. civ. și a dreptului la apărare sunt fondate.
Așa cum corect susțin recurenții, la termenul de judecată la care s-a dezbătut cauza în fața instanței de apel, 28.01.2013, conform părții introductive a deciziei civile nr. 13/28.01.2013 (filele 26-29) reprezentanta apelanților a invocat excepția de necompetență materială la soluționarea cauzei de către Judecătoria S. (competență asupra căreia s-a pronunțat prima instanță prin încheierea din 25.10.2011).
Fără a se mai acorda cuvântul părților pe alte excepții sau pe fondul cauzei, instanța de apel a rămas în pronunțare și a soluționat cauza prin decizia atacată.
În considerentele deciziei atacate, Tribunalul S., nelegal, nu analizează excepția necompetenței, ci motivele de apel, deci excepțiile admise de prima instanță.
În concluzie, întrucât instanța de apel a soluționat apelul, deși a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S., iar apelanților nu li s-a dat cuvântul în susținerea motivelor de apel, este evidentă încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de către art. 105 alin 2 C. proc. civ. și a dreptului la apărare.
Față de incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea atacată se impune a fi retractată.
(continuarea deciziei civile nr. 438/31.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe de apel.
Față de soluția dată, celelalte motive de recurs nu vor mai fi analizate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții B. I. și B. L. G. împotriva deciziei civile nr. 13/2013 pronunțată de Tribunalul S. – Secția I Civilă.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.05.2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, C. G. N. | Judecător, D. M. |
Grefier, N. P. |
Redc. CGN/04.06.2013
Tehn.EH/2 ex/28.06.2013
Jud. fond: Ș. D.
Jud. apel: D. L./C. H.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 345/2013. Curtea de... → |
|---|
