Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 265/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 265/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-05-2012 în dosarul nr. 265/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 265/2012
Ședința publică de la 10 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTEAnca N.-președinte secție
JudecătorCristina G. N.-vicepreședinte
JudecătorMihaela F. C.
Grefier E. M. H.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
ProcurorAngelica M.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. prin D.G.F.P. A. împotriva sentinței civile nr. 27/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursurile sunt scutite de taxă de timbru, sunt motivate și se solicită judecarea în lipsă.
Se constată că s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare formulată de intimata reclamantă P. M., prin care se solicită și judecarea în lipsă.
Reprezentanta Ministerului Public declară că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere și solicitarea de judecare în lipsă cf. art. 242 C. proc. civ., constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public.
Procuror A. M. solicită instanței respingerea ambelor recursuri ca nefondate, întrucât măsura administrativă luată față de antecesoarele reclamantei se încadrează prevederilor Legii 221/2009, iar, față de constatarea neconstituționalității disp. art. 5 din legea specială menționată, nu există temei legal pentru acordarea de daune morale.
Față de faptul că instanța de fond a pronunțat o soluție corectă și temeinică, solicită respingerea ambelor recursuri,
Față de lucrările dosarului și cele expuse, cauza rămâne în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea înregistrată al Tribunalul A., reclamanta P. M. a chemat în judecată S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând ca prin hotărâre:
-să se constate caracterul politic al măsurii administrative luată față de def. sa bunică I. E. de dislocare și stabilire a domiciliului obligatoriu în perioada 05.05._54 în Cisnădie jud. Sibiu;
-să se dispună obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de_ euro, cu titlu despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin luarea măsurii abuzive a domiciliului obligatoriu la care a fost supusă bunica;
- să se constate caracterul politic al măsurii administrative luată față de def. sa mamă B. M. de dislocare și stabilire a domiciliului obligatoriu în perioada 05.05._54 în Cisnădie jud. Sibiu;
-să se dispună obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de_ euro, cu titlu despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin luarea măsurii abuzive a domiciliului obligatoriu la care a fost supusă mama sa;
-să se constate caracterul politic al măsurii administrative luată față de reclamantă de dislocare și stabilire a domiciliului obligatoriu în perioada 05.05._54 în Cisnădie jud. Sibiu;
-să se dispună obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de_ euro, cu titlu despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin luarea măsurii abuzive a domiciliului obligatoriu la care a fost supusă reclamanta;
-cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este descendentă în linie dreaptă a defunctelor B. M. și I. E., iar în perioada menționată toate trei au fost strămutate din . locuiau, fiindu-le stabilit domiciliu obligatoriu în Cisnădie jud. Sibiu. P. aceste măsuri abuzive li s-au creat prejudicii morale grave, apreciate la câte 150 euro pentru fiecare zi de domiciliu forțat. Daunele morale au fost solicitate pentru prejudiciile aduse prin munca grea pe care au trebuit să o presteze pentru traiul zilnic în condiții epuizante, locuind în condiții mizere, lipsire de libertate, prejudicii aduse onoarei, demnității sau cinstei după ridicarea restricțiilor, prin atitudinea pe care au avut-o cunoscuții față de ele.
În drept s-au invocat art. 4 alin. 4 și art. 5 alin. 3 din Legea 221/2009, art. 504-506 cod procedură penală, art. 52 alin. 3 din Constituție.
P. sentința civilă nr. 27/11.01.2012 pronunțată de Tribunalul A.-secția I civilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P. M. și în consecință fost constatat caracterul politic al măsurii administrative privind stabilirea domiciliului obligatoriu în perioada 05.05._54 în localitatea Cisnădie jud. Sibiu, luată față de def. I. E. și B. M., bunica, respectiv mama reclamantei. S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative privind stabilirea domiciliului obligatoriu în perioada 05.05._54 în localitatea Cisnădie jud. Sibiu, luată față de reclamantă. A fost respinsă în rest acțiunea. A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, din înscrisurile comunicate de CNSAS, că reclamanta împreună cu mama și bunica sa, au fost deportate în perioada 05.05._54 în localitatea Cisnădie jud. Sibiu, motivat de faptul că soțul și fiul defunctei I. E. au fost membrii marcanți ai organizației legionare. Măsura stabilirii domiciliului obligatoriu a fost luată prin Decizia M.A.I. nr. 239/1952 la data de 05.05.1952, și ridicată prin decizia M.A.I. nr. 5225/1954. Față de înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. 2 din legea 221/2009. Cererea de acordare a daunelor morale a fost respinsă, față de constatarea neconstituționalității art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea 221/2009 prin Decizia 1358/2010 a Curții Constituționale. Cheltuielile de judecată acordate au reprezentat onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii în întregime a acțiunii promovate de reclamanta P. M., în ce privește acordarea daunelor morale, ca lipsit de interes și în ce privește cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâtul susține că instanța de fond trebuia doar să constate dacă faptele pentru care au fost dislocate persoanele care au suferit această măsură se încadrează la situațiile prevăzute de art. 3 sau art. 4 alin. 2 din lege. Recurentul consideră că legea a recunoscut caracterul politic al măsurii deportării luată împotriva familiei sale, prin acordarea unor măsuri de reparație în temeiul Decretului 118/1990, astfel că acțiunea reclamantei trebuia respinsă ca lipsită de interes.
Referitor la cheltuielile de judecată: pârâtul apreciază că instanța a făcut o greșită interpretare a prevederilor art. 274 cod procedură civilă, în sensul că deși a reținut că nu există în Legea 221/2009 o prevedere care să permită acordarea daunelor morale, și a respins această solicitare, a acordat totuși aceste cheltuieli.
P. întâmpinare, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, apreciind ca legală și temeinică sentința atacată.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de recurs, raportat C. constată următoarele:
Constatarea caracterului politic al măsurilor administrative aplicate reclamantei și familiei sale, o poate face doar instanța de judecată, iar acțiunea sa nu este lipsită de interes. Legea nu poate acționa abstract și din oficiu asupra tuturor situațiilor pe care le reglementează. De aceea, instanța de judecată este aceea care stabilește dacă o anumită prevedere legală, în speță art. 4 din Legea 221/2009, este sau nu aplicabilă unei situații. De altfel, recurentul nici nu contestă caracterul politic al măsurii aplicate reclamantei și familiei sale, iar instanța de fond în mod legal a admis acest capăt din acțiunea reclamantei. Faptul că mama reclamantei a fost beneficiara decretului 118/1990 nu are relevanță din punct de vedere a constatării caracterului politic al unei măsuri administrative.
În ce privește al doilea motiv de recurs, C. constată că în mod corect a fost aplicat art. 274 cod procedură civilă, pârâtul fiind parte căzută în
(continuare decizia civilă nr. 265/2012 pronunțată de C. de A. A. I. în dosar civil_ )
pretenții, care s-a opus admiterii acțiunii. Onorariul a fost acordat în baza chitanței depuse la dosar.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, C. va respinge ca nefondat recursul pârâtului, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. A. împotriva sentinței civile nr. 27/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.05.2012.
Președinte,Judecător,Judecător,
A. NeamțiuCristina G. M. F.
N.(CO)C.(CO)
cf. art. 261(2) C. semn.cf. art. 261(2) C. semn.
Președinte – A. P. Președinte – A. P.
Grefier,
E. M. H.
Redc./Tehnoredc. A.N.
2 ex/23.08.2012
Jud. fond: L. V.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 33/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 9/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
