Conflict de competenţă. Sentința nr. 11/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 11/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 11/2015
Ședința publică din data de 29 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. S.
Grefier M. V.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competența privind soluționarea cauzei civile formulate de reclamanta S.C. S. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele G. F. S. și Agenția Națională de A. F. București.
Cererea se judecă în camera de consiliu, fără citarea părților, conform art. 135 alin. 4 NCPC.
Față de înscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază cauza lămurită și o reține spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de față;
În deliberare se constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului S., sub dosar nr._ 13, reclamanta S.C. S. C. S.R.L. T. a solicitat în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de A. F., în calitate de succesor în drepturi a Gărzii Financiare Secția Județeană S., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea în totalitate a procesului verbal de control financiar, încheiat de pârâtă sub nr._/SB/06.02.2013.
Prin sentința nr.929 din 25 martie 2014, pronunțată în cauză, Tribunalul S. – Secția comercială și contencios administrativ a calificat acțiunea în anulare ca și contestație la executare și a declinat competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei S..
Pentru a hotărî în acest mod, instanța a reținut că prin procesul verbal nr._/SB din 06.02.2013 și prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, cu același număr și din aceeași dată, încheiate de G. F. Secția S., urmare a controlului efectuat în perioada 04.01._13 la S.C. S. C. S.R.L., s-au stabilit prin estimare obligații de plată în sumă de 696.050 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit estimat, fără majorări, conform art.129 alin.(2) Cod procedură fiscală și pct.5.8 din Anexa nr.1 al Ordinului nr.2506/2010, în vigoare la data controlului.
Procesul verbal menționează în aliniatul antepenultim, calea de atac, respectiv contestația în termen de 15 zile de la data comunicării, la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul organului fiscal, indicând aplicabilitatea prevederilor art.129 alin.(11) coroborat cu art.172 și 173 Cod procedură fiscală (fila 126).
S-a mai reținut că noțiunea de act administrativ fiscal, în înțelesul Codului de procedură fiscală, este definită în art. 41, ca actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației, privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Conform art.85 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, actul prin care se stabilesc impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat îl constituie fie declarația fiscală, în condițiile art.82 alin. (2) și art.86 alin. (4), fie decizia emisă de organul fiscal în celelalte cazuri.
În cauză, prin procesul-verbal încheiat de inspectorii Gărzii Financiare, conform actului normativ de abilitare a competenței, respectiv art.7 lit. f) din O.U.G. nr.91/2003, abrogat prin art.19 alin.(2) din O.U.G. nr.74/2013, s-a dispus măsuri asigurătorii ca urmare a aprecierii existenței unui pericol de sustragere, de ascundere s-au de risipire a patrimoniului, de natură să pericliteze sau să îngreuneze în mod considerabil executarea silită ca urmare a stabilirii unor fapte referitoare la activitatea reclamantei.
Aceste constatări însă, pot fi valorificate de organele fiscale, fie printr-un raport de inspecție fiscală care să conducă la emiterea unei decizii de impunere, fie prin sesizarea organelor competente să cerceteze eventuala săvârșire a unor infracțiuni. Se mai arată că întrucât prin acest act nu s-au stabilit impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului de stat și nu s-au luat măsuri de virare la acest buget a unor sume de bani, procesul-verbal întocmit de inspectorii Gărzii Financiare nu este act administrativ fiscal, ci doar un act de instituire a unor măsuri asigurătorii (o operațiune materială tehnică) și care nu poate fi contestat în procedura contenciosului administrativ, ci doar pe calea contestației la executare.
Prin urmare, Tribunalul având în vedere prevederile art.129 alin.(2) și alin.(11), raportat la prevederile art. 172 Cod procedură fiscală, în raport de dispozițiile art.6 alin.(2) lit. e), art.19 alin.(2), alin.(6) și art.20 alin.(3) din O.U.G. nr.74/2013, în temeiul art.131 raportat la art.132 Cod procedură civilă, a admis excepția de necompetență materială și în conformitate cu prevederile art.1, art.94 Cod procedură civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei S..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub dosar nr._ 13.
Reclamanta S.C. S. C. S.R.L. T. a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S., arătând că prezenta acțiune este una în contencios administrativ fiscal, și nu contestație la executare, fiind o contestație formulată în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscală împotriva unui raport de inspecție financiară, prin care nu s-au dispus măsuri asiguratorii așa cum greșit a reținut Tribunalul S..
A mai susținut că măsurile asiguratorii au fost dispuse prin niște acte ulterioare, pe care, de altfel, le-a și atacat. A depus la dosar contestația la executare formulată împotriva actului prin care s-au dispus măsurile asiguratorii. Procesul verbal de control, pe care l-a atacat, și decizia de instituire a măsurilor asiguratorii poartă același nume și aceeași dată, însă, având în vedere că sunt două acte distincte, iar măsurile asiguratorii s-au dispus prin alte acte, nu se poate reține că ele fac obiectul prezentei contestații. Prin urmare, susține că acțiunea prezentă este o acțiune în contencios fiscal și că instanța de contencios administrativ fiscal va stabili care este natura actului atacat, însă nu se poate reține că petenta în speță a atacat acte de executare silită.
Asupra excepției invocate, instanța a reținut că reclamanta S.C. S. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu, cu intimata Agenția Națională de A. F., în calitate de succesor în drepturi a Gărzii Financiare Secția Județeană S., ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea în totalitate a procesului verbal de control financiar, încheiat de pârâtă sub nr._/SB/06.02.2013 (f.114 dosar Tribunal).
Urmare a acestui proces-verbal de control s-a încheiat separat și decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, cu același număr și din aceeași dată (f.125 dosar Tribunal).
Controlul efectuat a avut drept obiectiv verificarea relațiilor comerciale desfășurate în perioada 01.01._12, între reclamantă și ., . și . SRL.
Din cuprinsul anexelor la acest proces verbal de control nr._/SB/06.02.2013 (f.114 dosar Tribunal), rezultă că urmare a deficientelor constatate, a fost estimat prejudiciul adus bugetului de stat în sumă totală de 696.050 lei, aplicându-se măsuri asigurătorii, respectiv s-a aplicat sechestru asigurător asupra bunurilor identificate în patrimoniul societății prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din data de 06.02.2013.
Instanța a apreciat, în aceste condiții, că Tribunalul S. a făcut o greșită calificare a acțiunii formulate și a naturii juridice a actului de control atacat, întrucât acesta este un act administrativ, în sensul art.1 lit.c din Legea nr.554/2004 a cărui legalitate poate fi examinata independent.
S-a constatat că proces verbal de control nr._/SB/06.02.2013 (f.114), emană de la o autoritate publică, este un act administrativ, fiind emis de către G. FINACIARĂ – Secția județeană S., în exercitarea atribuțiilor ce ii erau conferite prin Legea nr.132/2004, generând raporturi juridice urmare a constatărilor conținute si stabilirii unor măsuri concrete de remediere in sarcina societății reclamante controlata si/sau a unor sancțiuni in caz de neconformare.
Cele două acte procesul-verbal de control nr._/SB/06.02.2013 (f.114 dosar Tribunal), și decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din data de 06.02.2013 sunt distincte și cu regim juridic diferit în ceea ce privește căile de atac.
Astfel, nu se poate interpreta că măsurile aplicate în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii pot fi atacate cu contestație la executare, și că procesul-verbal de control are aceeași soartă, așa cum a reținut Tribunalul S..
Contrar celor reținute de Tribunalul S., Judecătoria S. a apreciat că respectivul proces verbal de control are caracterul unui act administrativ de sine stătător ce poate fi examinat independent de actele subsecvente, emise ulterior sau concomitent, aceasta cu atât mai mult cu cât, din chiar cuprinsul acțiunii de chemare in judecata rezulta ca reclamanta a solicitat constatarea nulității numai cu privire la procesul verbal de control nr._/SB/06.02.2013, fără a menționa expres și decizia de instituire a măsurilor asigurătorii.
Mai mult, reclamanta a formulat contestație la executare împotriva acestei decizii, înregistrată la Judecătoria S. sub nr._, cauză suspendată în baza art.244 alin.1 pct.1 Vechiul C..
Instanța a mai avut în vedere și decizia nr. 3879 din 4 noiembrie 2008 a ICCJ - Secția contencios administrativ și fiscal, unde s-a admis recursul formulat împotriva sentinței nr.163 F/CC/2008, a Curții de Apel A. I., Secția de contencios administrativ si fiscal, și s-a stabilit competența în favoarea Tribunalului.
Așa fiind, s-a constatat ca fiind întemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. iar în baza art.132 alin.3 din N.C.P.C., a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului S. - Secția comercială și contencios administrativ.
În urma admiterii acestei excepții, instanța a constatat intervenit conflictul de competență iar în baza art.135 din N.C.P.C., va înainta dosarul la Curtea de Apel A.-I. - Secția comercială și contencios administrativ să hotărască asupra conflictului.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Reclamanta S.C. S. C. S.R.L.T. a solicitat, în contradictoriu, cu intimata Agenția Națională de A. F., în calitate de succesor în drepturi a Gărzii Financiare Secția Județeană S., ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea în totalitate a procesului verbal de control financiar, încheiat de pârâtă sub nr._/SB/06.02.2013 (f.114-121).
D. urmare, s-a încheiat separat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/06.02.2013 (f.125 dosar Tribunal).
Potrivit art.7 alin.1 lit. f) din O.U.G. nr.91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, comisarii Gărzii Financiare sunt în drept „să constate acte și fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală, să stabilească implicațiile fiscale ale acestora și să dispună, în condițiile Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asiguratorii”.
Prin urmare, procesul verbal este actul de control pentru stabilirea stării de fapt fiscale a societății reclamante, luarea măsurilor asiguratorii dispunându-se ulterior întocmirii procesului verbal prin decizia de instituire din 06.02.2013.
Procesul verbal de control are caracterul unui act administrativ, de sine stătător, care poate fi examinat independent de actele emise ulterior sau concomitent cu acesta.
Din cuprinsul acțiunii de chemare in judecată rezultă ca reclamanta a solicitat constatarea nulității procesului verbal de control nr._/SB din 06.02.2013, fără a menționa expres și decizia de instituire a măsurilor asigurătorii.
(continuarea sentinței 11/29.01.2015 pronunțată în dosar_ )
Prin urmare, procesul-verbal de control nr._/SB/06.02.2013 și decizia de instituire a măsurilor asigurătorii sunt acte juridice distincte și cu regim juridic diferit în ceea ce privește căile de atac.
De altfel, împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii reclamanta a formulat contestație la executare, înregistrată la Judecătoria S. sub dosar nr._, cauză suspendată, în baza art.244 alin.1 pct.1 din V.C.P.C.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art.135 alin.4 din N.C.P.C., stabilește competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S.C. ,, S. C.” S.R.L. T. în contradictoriu cu pârâtele G. F. S. și Agenția Națională de A. F. București în favoarea Tribunalului S. – Secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S.C. ,, S. C.” S.R.L. T., cu sediul în T. . nr. 16 jud. S. în contradictoriu cu pârâtele G. F. S. cu sediul în S. Calea Dumbrăvii nr. 17 jud. S. și Agenția Națională de A. F. București, sector 5, . – în favoarea Tribunalului S. – Secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2015.
Președinte, M. S. | ||
Grefier, M. V.(CO) semn. cf. art. 426(4) NCPC Grefier șef - M. R. |
Red./tehnoredc. S.M./03.03.2015
EH/5 ex/03.03.2015
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 10/2015. Curtea de Apel... | Expropriere. Decizia nr. 13/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
