Obligaţie de a face. Decizia nr. 24/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 24/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 24/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător A. N. – președinte secție
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Asociația de proprietari nr. 361 D. împotriva sentinței civile nr. 406/2012 pronunțată de Tribunalul H. în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat A. O. pentru apelanta reclamantă, consilier juridic Hamugă C. pentru intimata pârâtă ., lipsă fiind intimații pârâți C. L. al municipiului D. și M. D. prin primar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, și faptul că apelul este netimbrat.
Mandatara apelantei reclamante, avocat A. O., arată că reclamanta nu înțelege să timbreaze apelul întrucât Asociația de proprietari nu are venituri pentru achitarea unei astfel de sume, deși a explicat reprezentanților acesteia eventualele consecințele ale unei astfel de hotărâri. Față de acestea, arată că mai susține doar capătul 2 de cerere referitor la plata chiriei.
Reprezentanta intimatei pârâte, consilier juridic Hamugă C., arată că în această situație se impune anularea apelului ca netimbrat. Față de capătul 2 de cerere prin care se solicită valoarea chiriei, susține că reclamanta ar trebui să timbreze la fond, întrucât nu are cunoștință dacă s-a timbrat, precum și ½ în apel.
Mandatara recurentei reclamante arată că într-adevăr, la fondul cauzei s-a avut în vedere doar suma privind obligație de a face, și că instanța a pierdut din vedere plata chiriei.
Instanța se va pronunța prin hotărâre asupra aspectului legat de taxa judiciară de timbru datorată la fond, dacă se impune.
Instanța acordă cuvântul părților în dezbateri, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat.
Mandatara apelantei reclamante, avocat A. O., solicită anularea ca netimbrat a primului capăt de cerere ce vizează obligarea pârâtei să-și reamplaseze înafara proprietății reclamantei conductele magistrale pentru transportul agentului termic, care în prezent ocupă fără drept subsolul clădirii unde se află sediul Asociației. În ce privește al doilea capăt de cerere, solicită admiterea apelului, în principal anularea hotărârii atacate și în baza art. 297 Cod pr. civ. evocarea fondului și soluționarea cererii privind plata chiriei de 300 euro/lună așa cum au cerut prin acțiunea introductivă. În subsidiar, față de suma precizată, solicită anularea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond întrucât nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere.
Reprezentanta intimatei pârâte, consilier juridic Hamugă C., solicită în principal anularea apelului ca netimbrat. În subsidiar solicită respingerea capătului 2 de cerere privind obligarea pârâtei la reamplasarea conductei magistrale. Arată că la fond s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a fostei .. D., excepție corect admisă față de obiectul acțiunii și calitatea de bun public a conductei magistrale de termoficare – bunul se află în proprietatea publică a M. D.. Iar calitate procesuală pasivă în cauză o are C. local al municipiului D.. Pârâta are doar calitatea de concesionar, iar în baza contractului de concesiune are dreptul doar să exploateze bunul, plătind în acest sens o redevență către concedentul M. D., nicidecum să dispună de el în sensul celor solicitate de reclamantă.
Mandatara apelantei reclamante depune chitanță onorar de avocat.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
P. acțiunea civilă precizată, reînregistrată – în baza Deciziei nr. 311/A/2010 a Tribunalului H., irevocabilă prin Decizia nr. 103/2010 a Curții de Apel A. I. -, pe rolul Tribunalului H., la nr. 4209/221 din 16.03.2011*, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 361 D., a chemat în judecată în calitate procesuală de pârâți, S.C. Electrocentrale SA D., C. L. al municipiului D. și M. D. reprezentat prin P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați să reamplaseze, în afara proprietății sale – respectiv, a Blocului 11, situat în D., . magistrală pentru transportul agentului termic care ocupă fără drept subsolul aferent scării B al condominiului și să fie obligați să-i plătească 300 euro, lunar, pentru lipsa de folosință a acestui spațiu, de la data notificării cu nr. 7/09.06.2008 și până la eliberarea lui.
S-au cerut cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii astfel cum a fost precizată, reclamanta a arătat că are calitate de proprietară a blocului, că subsolul acestuia face parte din partea comună a acestuia,fiind în imposibilitate de a-l folosi potrivit intereselor sale, întrucât este traversat de conducte magistrale de termoficare destinate transportului de agent termic.
Că a solicitat pârâtei reamplasarea acestor conducte în afara proprietății sale, precum și să-i achite contravaloarea lipsei de folosință, conform Notificării nr. 7/2008, însă demersul său a rămas fără rezultat.
În drept s-au invocat prevederile art. 4 din Legea nr. 230/2007, art. 480 și 1075 Cod civil.
Pârâții au depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Pârâta S.C. Electrocentrale SA D., a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu are calitate de proprietar al conductelor de termoficare, ci doar furnizor de energie termică.
C. L. al municipiului D., a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care respectivele conducte fac parte din condominiul blocului 11, fiind cuprinse în cartea tehnică a construcției, astfel că sunt proprietatea reclamantei.
A arătat că, prin contract, a concesionat bunurile, echipamentele, dotările și instalațiile aferente serviciului public de distribuție a energiei termice, concesionarului S.C. Electrocentrale SA D., care poate dispune de acestea, discreționar,potrivit scopului asumat prin contract.
În fine, M. D. – prin P. - a arătat că conductele în litigiu, fiind magistrale, aparțin domeniului public și potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998, această proprietate este inalienabilă, insesizabilă și imprescriptibilă, ceea ce impune respingerea acțiunii, motivat, inclusiv, de faptul că traseul conductelor respective a fost prevăzut de proiectantul blocului, neputând fi deviat decât în condițiile în care ar fi incluse în proiectul de reabilitare a rețelelor termice, în curs de derulare.
P. sentința civilă nr. 406/2012 pronunțată de Tribunalul H.-secția I civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. Electrocentrale SA D.. A fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 361 D. împotriva pârâților C. L. al municipiului D. și M. D. reprezentat prin P., pentru obligație de a face și despăgubiri.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că obiectul cauzei vizează modificarea traseului proiectat al conductei magistrale de termoficare ce asigură transportul agentului termic în municipiul D..
Conductele respective aparțin domeniului public –potrivit art. 3 din Legea nr. 213/1998 – fiind înscrise în lista de inventar al proprietății publice, conform HG nr. 1352/2001.
P. art. 3 anexa I pct. 4 din Legea nr. 213/1998, rețelele de termoficare sunt incluse domeniului public al comunelor, orașelor, municipiilor, în speță, conductele magistrale aparțin domeniului public al municipiului D. – conform anexei la HG nr. 1352/2001 – regimul lor juridic fiind cel reglementat de respectivul act normativ. ( f. 43 – 46). Ca atare, în litigiu pendinte, calitatea procesuală îi este conferită Consiliului L. al municipiului D., în condițiile art. 4 din Legea nr. 213/1998, ca titular al dreptului de proprietate publică a autorității administrativ teritorială - municipiului D..
Pe de altă parte – potrivit art. 2 și 3 lit. c din Legea nr. 230/2007 – subsolul unui . comune, regimul său juridic fiind cel impus de proprietatea comună în indiviziune forțată, astfel că potrivit scopului său, reclamanta are dreptul și chiar obligația de a gestiona această componentă a condominiului ce îl reprezintă . . D..
Față de prevederile art. 480 cod civil și art. 44 din Constituția României s-a mai reținut că porțiunea de proprietate comună, în indiviziune forțată, reprezentând subsolul scării B a blocului în cauză, a fost chiar de la momentul proiectării și edificării lui și care este mult anterior constituirii proprietății reclamantei - grevat de sarcina unui mobilier subteran (conductele de termoficare, ce aparține, precum s-a arătat, domeniului public și a cărui regim este cel prevăzut de art. 10 și următoarele din Legea nr. 213/1998 ) – ce, doar pe acel segment, limitează dreptul de proprietate al reclamantei, care, altfel, este absolut și exclusiv. ( f. 35; 43 – 46; 47)
Pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantei în ce privește pârâta S.C. Electrocentrale SA D., pe excepția lipsei calității procesuale pasive, iar față de celelalte părți, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulat. În subsidiar, se solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și judecarea cauzei evocând fondul în baza dispoziției art. 297 Cod procedură civilă.
Se arată că prin cererea reînregistrată la Tribunalul H. sub nr._ reclamanta a solicitat:
- să fie obligată pârâta să-și reamplaseze în afara proprietății reclamantei conductele magistrale pentru transportul agentului termic, care ocupă fără drept subsolul aferent scării B, unde se află sediul Asociației;
- să fie obligată pârâta la plata în echivalent în lei a 300 euro lunar pentru lipsa de folosință a subsolului proprietatea reclamantei de la data notificării cu nr. 7/09.06.2008 și până la eliberarea subsolului. Se solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 4300 lei, reprezentând onorariu de avocat și taxa de timbru în toate fazele procesuale.
În motivarea apelului, reclamanta susține că în mod greșit a reținut instanța de fond că subsolul scării B de la blocul 11 a fost chiar din momentul proiectării și edificării, grevat de sarcina unui mobilier subteran, respectiv conductele de termoficare ce aparțin domeniului public, și doar pe acel segment limitează dreptul reclamantei de proprietate, care este exclusiv și absolut. În acest context a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a S.C. Electrocentrale SA D.. Această constatare a instanței de fond este greșită, pentru că din actele dosarului rezultă că magistralele din litigiu sunt proprietatea municipiului D., iar din contractele de concesiune rezultă că au fost concesionate în favoarea S.C. Electrocentrale SA D.. Concesionarul are și calitatea de administrator, iar cel care coordonează întreaga activitate este proprietarul, respectiv municipiul D., din dispoziția căruia se fac orice modernizări sau modificări la traseul conductelor.
Apelanta apreciază că prin hotărârea atacată au fost încălcate dispozițiile art. 39 din Legea 230/2007, art. 480 Cod civil, art. 44 din Constituția României, în sensul că reclamanta, prin solicitarea formulată – nu aduce atingere dreptului de proprietate a municipiului D., căci nu s-a solicitat schimbarea regimului juridic, ci doar a traseului conductei. Dreptul reclamantei asupra subsolului, respectiv a părților comune este un atribut al dreptului de proprietate, garantat de art. 480 Cod civil și Constituție, și prin acțiunea de față dorește doar respectarea dreptului său. Refuzul de a modifica traseul conductelor pe alt traseu presupune obligatoriu plata unei sume de bani, ca urmare a lipsei de folosință a spațiului ocupat potrivit art. 39 din Legea 230/2007, sumă de bani care să fie plătită de proprietar sau de concesionar, dacă nu se conformează dispoziției de modificare a traseului conductelor.
Consideră admisibil și capătul de cerere privind plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a subsolului, având în vedere textele de lege invocate și imposibilitatea de a folosi subsolul pentru amenajarea de boxe, ș.a. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, deși putea fi admis chiar dacă este respins primul capăt din acțiune. Cu cheltuieli de judecată la fond și apel.
Intimata S.C. C. E. H. S.A. a solicitat respingerea apelului, și menținerea sentinței în ce privește lipsa calității procesual pasive a fostei S.C. Electrocentrale SA D.. Susține că obligația de exploatare a sistemului public de transport și distribuție a energiei termice este atributul proprietarului municipiul D. prin C. L.. Pe de altă parte, traseul nu poate fi modificat având în vedere art. 11 din Legea 230/2007, respectiv caracterul inalienabil, imprescriptibil și insesizabil al proprietății publice.
M. D. și C. L. al municipiului D. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, și arată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a prevederilor legale.
Anterior analizei legalității și temeiniciei sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea verifică îndeplinirea condițiilor de timbrare a apelului:
Se constată că primul petit al acțiunii reclamantei – de mutare a traseului conductei - constă în obligația de a face, evaluabilă în bani. Valoarea acestei lucrări a fost apreciată de pârâtă la 550.370 lei, și la această sumă s-a calculat taxa de timbru, potrivit art. 2 din Legea 146/1997, actualizată. Deși inițial, pe cale administrativă, s-a stabilit o taxă de timbru de 9614 lei, prin încheierea de ședință din 28.02.2013, această taxa a fost recalculată la 4807 lei.
Deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa de timbru, apelanta nu s-a conformat, nu a contestat cuantumul acestei taxe și a depus o cerere de reducere a taxei de timbru, întemeiată pe art. 21 (2) lit. a și alin 3 din
(continuarea deciziei civile nr. 24/2013 pronunțată în dosar nr._ )
Legea 146/1997, susținând că nu realizează venituri și că activitatea curentă a societății ar fi serios afectată prin plata acestei taxe.
Cererea de reducere a taxei de timbru nu a mai fost susținută, iar mandatara apelantei a arătat că reclamanta nu înțelege să timbreze apelul. Oricum, actele depuse de apelanta pentru reducerea taxei de timbru, cu privire la situația activului și pasivului asociației sunt din luna iunie 2012, respectiv decembrie 2011, deci nu respectă condiția impusă de art. 21 alin. 2 lit. a din Legea 146/1997.
Ca urmare, față de prevederile art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 actualizată, urmează a se anula ca netimbrat apelul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 361 D. împotriva sentinței civile nr. 406/2012 pronunțată de Tribunalul H..
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declarat de către reclamanta Asociația de Proprietari nr. 361 D. împotriva sentinței civile nr. 406/2012 pronunțată de Tribunalul H. în dosar civil nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.03.2013.
Președinte, C. G. N. | Judecător, A. N. | |
Grefier, M. R. |
Red. A.N.
Tehn. A.N./15.05.2013
6 ex/MR
Jud. fond-I. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 203/2013. Curtea de... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
