Anulare act. Decizia nr. 135/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 135/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 135/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții T. E. și T. I., împotriva deciziei civile nr. 163/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant T. E. asistat de avocat A. B., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată. Recursul de față este motivat și netimbrat.
Se constată că s-a înregistrat la dosar prin serviciul registratură al instanței, cerere de amânare formulată de intimații pârâți P. Mun. A., M. A. prin primar și S. R. prin C. L. al Mun. A., prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată și a se pune în vedere recurenților să comunice un exemplar din motivele de recurs, pentru a formula apărarea.
Intimații pârâți P. Mun. A., C. L. al mun. A. și Mun. A. au înregistrat la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din care un exemplar se comunică mandatarului ales al recurenților reclamanți.
Intimații pârâți S. G. A. și S. E. au înregistrat la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din care un exemplar se comunică mandatarului ales al recurenților reclamanți.
Apărătorul ales al recurenților reclamanți depune la dosar chitanță reprezentând taxă judiciară de timbru de 55 lei, dovada comunicării directe a motivelor de recurs cu intimații pârâți.
Instanța, în deliberare, constată că cererea de amânare formulată de intimații pârâți a fost depusă la dosar la data de 10.01.2013 iar recursul a fost comunicat acestora la data de 15.01.2013, și ca urmare au și depus întâmpinare la dosar, ulterior, astfel că este rămasă fără obiect cererea.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat A. B., cu delegație la dosar pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și admiterea cererii introductive de instanță, pentru următoarele motive:
Prima critică se referă la actele încheiate și maniera în care terenul a fost înstrăinat, respectiv se pretinde de către intimați că terenul a intrat în proprietatea Statului R. prin D. 178/1948, proprietar tabular fiind o altă instituție. Arată că prin actele de dispoziție emise, P. Mun. A. a dispus cu privire la acest termen, mai mult decât era îndreptățită, fiind încălcat dreptul reclamanților recurenți, de posesie asupra imobilului, pe care o deține din anul 1980, însă nu s-a putut efectua întabularea cu privire la acesta. Învederează și faptul că reclamanții recurenți au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren.
Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii atacate vizează modul în care s-a dispus cu privire la grădina casei reclamanților, și care, prin actele la care a făcut referire, a fost cumpărată de către reclamanții recurenți. Consideră că nu s-au respectat prevederile art. 1 din Legea nr. 10/2001 și nu se poate acordat intimatului Kerekeș, teren ca și echivalent în condițiile în care acesta a solicitat acordarea unor măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, pentru imobilul în litigiu.
După dezbateri, se prezintă în instanță mandatara intimaților pârâți S., avocat E. Mancaș. Solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate. Cu cheltuieli de judecată.
P. întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția inadmisibilității recursului, întrucât criticile aduse în motivarea acestuia nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de lege și nu se arată care dintre aceste motive, strict și limitativ prevăzute de lege au fost încălcate. Susținerea că intimata P. mun. A. nu a respectat prevederile Legii nr. 10/2001 nu poate fi reținută, aceste susțineri fiind nefondate. Dreptul de proprietate se dovedește cu extrasul de CF iar în CF este trecut dreptul de proprietate asupra unei construcții – casă de nuiele care a fost cumpărată, iar asupra terenului de 187 mp este trecut dreptul de proprietate al Statului R.. Evidențiază faptul că suprafața de teren la care se face referire și casa sunt trecute pe un nr. top. iar terenul asupra căruia s-a dispus prin dispoziție a P. a aparținut numitului Kerecheș care a vândut intimaților proprietate.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată pe care le va depune la dosar cu chitanță.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
Mandatara intimaților pârâți depune la dosar chitanță reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr. 4157/2.11.2005, precizată la termenul din 26.10.2005, reclamantul T. E. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții S. R. prin C. L. A., Primarul M. A. și Kerekeș M., prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 2299/29.12.2004 a P. mun. A., prin care a fost restituit pârâtului Kerekeș M. imobilul identificat în CF 3948 A. cu nr. top. al parcelei_/2/1/2/2/2/2/2, 1153/1/2/273, 1152/2/2 și 1153/1/1/2/2 care nu era proprietatea Statului R., ci a fost cumpărat de către reclamant de la numitul I. I. G..
P. sentința civilă nr. 1522/2.11.2005 pronunțată în dosar civil nr. 4157/2005 al Tribunalului A., acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada calității sale de proprietar asupra imobilului ce face obiectul deciziei atacate, acel imobil având un amplasament administrative diferit, astfel că nu poate pretinde că a fost vătămat prin decizia atacată.
P. decizia civilă nr. 138/A/19.04.2006 pronunțată în dosar nr. 1117/2006 al Curții de Apel A. I., a fost admis apelul reclamantului T. E. împotriva sentinței nr. 1522/2005 a Tribunalului A. și s-a dispus casarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei A., întrucât raportat la obiectul acțiunii – anularea unui titlu de proprietate original (dispoziția P.) – acțiunea este una de drept comun, reclamantul fiind un terț față de titlul atacat.
Ulterior, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub dosar nr._ (nr. în format vechi 2532/2006).
La termenul din 12 Octombrie 2006, s-a dispus conexarea acțiunii civile înregistrată sub dos. nr._ al Judecătoriei A., având ca obiect grănițuire și revendicare, prin care reclamanții S. G. A. și S. I. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții T. E., T. I. și S. R. prin C. L. A., prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului de ordinul 1, T. E., să le retrocedeze suprafața de 229 mp din imobilul identificat prin CF 5938 cu nr. top 1154/2/1/2/1, casă și loc de casă, nr. top. 1154/2/1/2/2/2/2/1, nr. top. 1153/1/2/2/1, 1152/2/1, nr. top. 1153/1/1/2/1, grădină și suprafață de 476 mp și nr. top. 1154/2/1/2/2/2/2/2, nr. top. 1153/1/2/2/2, nr. top. 1152/2/2, nr. top. 1153/1/1/2/2 grădină în suprafață de 229 mp, ambele înscrise în CF_ A., arătând că pârâtul de ordinul 1 deși a fost notificat, refuză să predea posesia pașnică a acestei suprafețe de teren care se află în proprietatea lor și întrucât imobilul reclamanților este învecinat cu cel înscris în CF 541 A. sub nr. top._ au solicitat stabilirea liniei de graniță între cele două imobile.
P. decizia civilă nr. 136/A/2008 pronunțată de Tribunalul A. a fost desființată sentința civilă nr. 1005/2007 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, cauza fiind trimisă spre rejudecare acestei instanțe.
P. întâmpinarea formulată în prezentul ciclu procesual (filele 19-21), pârâții C. L. al municipiului A. și P. municipiului A., au solicitat respingerea acțiunii.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local A., pârâții apreciază că în mod corect instanța de fond și de apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al municipiului A., raportat la obiectul acțiunii reclamantului. În acest sens consiliul local are inițiativă și hotărăște în condițiile legii, în toate problemele de interes local, mai puțin în cele date în competența altor autorități, adoptând hotărâri. Ori, așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță este cenzurat un act administrativ al P. municipiului A., motiv pentru care nu se justifică împrocesuarea pârâtului.
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că reclamantul, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 75/06.10.1980 a dobândit un drept de proprietate asupra imobilului cu nr. top. înscris în CF. 541-A., reprezentând casă de nuiele în suprafață de 187 m.p. Așa cum s-a reținut și în contractul de mai sus, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul aferent construcțiilor a trecut în proprietatea Statului R. sub B. 44, din CF 541 A..
Astfel, dreptul de proprietate al reclamantului, în cotă de 1/1 părți vizează imobilul construcții, iar după îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, se va împlini și asupra terenului, cu titlu de atribuire prin ordin al prefectului. În acest context, câtă vreme, reclamantul este străin și nu are nici un raport juridic menit să conducă la apariția unui drept de proprietate asupra imobilelor față de care s-a dispus prin dispoziția de restituire, reclamantul nu justifică o legitimare procesuală activă.
Apreciază, de asemenea, că reclamantul nu justifică un interes legitim în prezenta cauză întrucât pretențiile acestuia nu se nasc dintr-un raport juridic validat de lege. Chiar dacă se susține că imobilul grădină a fost cumpărat de reclamant, acest aspect nu este dovedit câtă vreme imobilul cumpărat prin actul autentic are un nr. topografic separat, nefiind parcelat și are aceeași suprafață de la localizare. Interesul reclamantului nu este nici personal, născut și actual, pentru că asupra imobilelor în discuție reclamantul nu este titular al dreptului de proprietate. În fapt, imobilul dedus judecății este situat din punct de vedere administrativ în A., ., fiind în posesia reclamantului, reprezentând grădină în continuarea casei și curții. Acest punct de vedere a fost cel comunicat reclamantului de către pârât prin adresa nr. 6045/24.05.2005.
Față de considerentele care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 2299/2004 a P. municipiului A., pârâții au precizat că în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâtul Kerekes M. a solicitat, prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc A. M. din A. cu nr. 215/11.02.2002 comunicată pârâtului de către Prefectura Județului A., acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul înscris în C.F. 300 A. care a trecut în proprietatea Statului R. în temeiul Decretului de expropriere nr. 112/1987, în vederea construirii unui ansamblu de locuințe-cartier Centru. Analizând această notificare, în raport cu starea de fapt și cea care a rezultat din actele depuse, comisia de analiză a notificărilor a constatat că la momentul formulării notificării, construcția expropriată nu mai exista, aceasta fiind demolată, iar terenul este ocupat de un ansamblu de blocuri de locuit, astfel că nu este posibilă restituirea în natură, în acest caz, nici măcar parțial, propunând P. M. A. soluționarea pe calea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent.
Imobilul care a fost solicitat ca teren în echivalent era înscris în CF nr. 3948 A. sub nr. top. 1154/2/1/2/2/2/2, 1153/1/2/2, 1152/2, 1153/1/1/2 grădină de 1304 mp și a intrat în proprietatea Statului român în temeiul Decretului nr. 176/1948, nefăcând proiectul unei revendicări până la momentul solicitării. Acesta s-a transcris din CF 224 A., unde au fost înscrise sub A+178, 179 și 180 toate cu destinația de grădină.
Proprietarul tabular la momentul preluării acestor imobile a fost Colegiul Reformat Bethlen G., care însă nu a formulat cerere pentru redobândirea dreptului de proprietate a acestuia. Chiar în situația în care ar fi fost solicitate în temeiul OUG nr. 94/2000, acestea nu ar fi făcut obiectul acestui act normativ de restituire în sensul că obiectul restituirii pe legea specială arătată îl constituie imobilele care au aparținut cultelor religioase din România altele decât lăcașele de cult, compuse din construcții cu teren aferent.
Cum pe aceste grădini nu au existat construcții, cu siguranță cererea de revendicare ar fi fost respinsă față de imobile cu destinația de teren. Astfel, parcelarea propusă a fost următoarea:
-. în suprafață de 476 mp, cu nr. top. noi 1154/2/1/2/2/2/2/1, 1/2/2/1, 1152/2/1, 1153/1/1/2/1;
-. în suprafață de 229 mp, cu nr. top. noi 1154/2/1/2/2/2/2/2, 53/1/2/2/2, 1152/2/2, 1153/1/1/2/2;
-. în suprafață de 599 mp, cu nr. top. noi 1154/2/1/2/2/2/2/3, 163/1/2/2/3, 1152/2/3, 1153/1/1/2/3.
Această parcelare a fost aprobată prin HCL nr. 152/2004 și a fost operată în cartea funciară, iar ulterior au fost acordate primele două parcele de teren ca măsuri reparatorii petentului notificator, emisă fiind în acest sens Dispoziția nr. 2299/2004.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă, art. 980 Cod civil, prevederile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
P. precizarea de acțiune depusă la filele 46-47, reclamanții S. G. A. și S. I. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții T. E. și S. R. prin C. L. al M. A. și M. A. reprezentat prin Primar, prin hotărâre judecătorească:
-să fie obligat pârâtul T. E. să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F._ A. nr. top. 1154/2/1/2/2/2/2/2, 1153/1/2/2/2, 1152/2/2, 1153/1/1/2/2 - grădină în suprafață de 229 mp, să-l retrocedeze și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare asupra posesiei acestuia;
-să se stabilească linia de graniță dintre proprietățile părților, imobilul înscris în C.F._ A., nr. top. 1154/2/1/2/2/2/2/2, 1153/1/2/2/2, 1152/2/2, 1153/1/1/2/2 – grădină în suprafața de 229 mp aparținând reclamanților și imobilul înscris în C.F. 541 A., nr. top. 1150 casă, curte intravilan în suprafața de 187 mp aparținând pârâților pe aliniamentul D-E, conform raportului de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză de expert L. în primul ciclu procesual;
-obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
P. completarea la întâmpinare formulată față de acțiunea reconvențională, S. G. A. și S. I. au solicitat respingerea cererii reconvenționale.
Imobilul înscris în CF_ A. nr. top._/2/1/2/2/2/2/2, 1153/1/2/2/2, 1152/2/2, 1153/1/1/2/2 - grădină în suprafață de 229 mp a reprezentat anterior atribuirii către antecesorul reclamanților în baza Legii 10/2001 proprietatea statului R., fiind administrat de autoritatea locală administrativă.
În acest sens, Primarul M. A. a soluționat o notificare pe care antecesorul reclamanților a înregistrat-o în baza legii 10/2001 pentru un alt imobil preluat de stat, și care nu putea fi restituit în natură prin compensarea cu acest imobil-gradină. Potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001 „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri”. În acest sens, Primarul M. A. a procedat corect, cu respectarea legii de reparație, acest imobil era proprietatea Statului R., nu era revendicat de nimeni, ceea ce a făcut posibilă atribuirea prin compensare.
În acest sens pentru a putea fi atribuit în compensare în baza Legii 10/2001, trebuiau să fie îndeplinite următoarele condiții: imobilul sa fie proprietatea Statului R. și imobilul să nu fie notificat de fostul proprietar. Toate aceste condiții au fost respectate, nimic nu interzicea atribuirea lui în compensare așa cum se arată în art. 26 din lege.
Reclamanții din cererea conexă au invocat lipsa calității procesual active a reclamantului T. în promovarea prezentei acțiuni pentru că aceștia nu justifică un drept în promovarea prezentei cauze. Actele de care se prevalează reclamanții T. nu le sunt opozabile și nu erau opozabile nici P. când a emis decizia restituire.
Actul de cumpărare dintre Colegiul Reformat Bethlen și I. G., un act sub semnătură privată care pentru a produce efecte trebuia să fie aprobat de către autoritățile superioare bisericești, lucru care nu s-a întâmplat niciodată.
Reclamanții au invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale active a reclamantului reconvențional T. în promovarea prezentei acțiuni, având în vedere că nu justifică nici un drept în promovarea acesteia.
Mai arată reclamanții că nu există nici un act capabil să producă efecte în privința unei presupuse vânzări. Fostul proprietar Colegiul Reformat nu a revendicat niciodată acest imobil, nici pe calea dreptului comun și nici în cadrul legilor de reparație. Nici presupusul cumpărător, defunctul I. G. sau moștenitorii lui nu au revendicat acest imobil.
Or, eventuala cerere de restituire pe legile de reparație nu poate veni decât de la fostul proprietar. Or în fața legii, calitatea de fost proprietar o are Colegiul, ceilalți I. si T. nu au fost niciodată proprietari ai imobilului.
Reclamanții arată că sunt dobânditori de bună credință ai imobilului în litigiu. Acesta era proprietatea vânzătorului iar decizia de atribuire viza un teren care la acea dată era proprietatea Statului R..
La data de 05.12.2011 completul de judecată investit cu soluționarea dosarului nr._ a admis excepția de litispendență invocată de reclamanții S. G. A. și S. I., dispunând scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia pe completul C 1 din 12.12.2011.
Astfel, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._, reclamanții S. G. A. și S. E. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții T. E. și T. I., prin hotărâre judecătorească, să se dispună ca pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat administrativ în municipiul A., .. 98 A, județul A., imobil înscris în CF nr._ A., CF nr._ A. și CF nr._ A., reprezentând casă, loc de casă și grădină intravilan în suprafață totală de 805 mp; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziție.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că au cumpărat de la numitul Kerekeș M. imobilul indicat în petitul acțiunii.
Reclamanții sunt proprietari tabulari ai acestui imobil, aspect care rezultă din extrasele CF și ca urmare a sentinței civile nr. 132/2006 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr. 41/2006.
Pârâții ocupă în mod abuziv suprafața de 229 mp, corespunzătoare imobilului înscris în C.F. nr._ A..
În drept au fost invocate prevederile art. 112 Cod procedură civilă și art. 480 Cod civil.
P. sentința civilă nr. 2199/2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosar civil nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de către numiții S. G. A. și S. E.. S-a respins acțiunea formulată de către reclamanții T. E. și T. I. în contradictoriu cu pârâții Kerekeș M. și P. Mun. A., ca nefondată. S-a admis acțiunea formulată de către reclamanții S. G. A. și S. E. în contradictoriu cu pârâții T. E. și T. I. și pe cale de consecință:
Au fost obligați pârâții T. E. și T. I. să lase deplină proprietate și liniștită posesie imobilul înscris în CF nr._, provenită din conversia pe hârtie a CF nr._ A., sub nr. top. 1154/2/1/2/2/2/2/2, nr. top. 1153/1/2/2/2, nr. top. 1152/2/2 și nr. top. 1153/1/1/2/2, în suprafață de 229 mp, având categoria de folosință grădină.
S-a stabilit linia de graniță între imobilul înscris în CF nr._, provenită din conversia pe hârtie a CF nr._ A., sub nr. top. 1154/2/1/2/2/2/2/2, nr. top. 1153/1/2/2/2, nr. top. 1152/2/2 și nr. top. 1153/1/1/2/2, în suprafață de 229 mp, având categoria de folosință grădină și imobilul înscris în CF nr. 541 A., sub nr. top. 1150 – casă, curte intravilan, în suprafață de 187 mp, pe aliniamentul DE, potrivit raportului de expertiză topografică judiciară, întocmit de către ing. L. I. în primul ciclu procesual, lucrare ce face parte integrantă din sentință.
În baza art. 274 alin. 1 C. s-a respins cererea reclamanților S. G. A. și S. E. de obligare a pârâților T. E. și T. I. la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin indicarea pretenției sale precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Reclamanții au solicitat prin acțiunea introductivă, ca instanța prin hotărârea ce o va da, să constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 2299/29.12.2004 emisă de Primarul M. A., cu privire la imobilul identificat în CF nr. 3948 A., pe motivul reglementat de art. 966 C. civ. vizând frauda la lege (obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect). In acord cu regimul nulității absolute, aceasta poate fi invocată de oricine are interes, oricând. Or, prin inițierea acestui demers în justiție, reclamanții urmăresc să-și valorifice propriul drept de proprietate în detrimentul pârâților asupra imobilului in litigiu, justificându-si astfel calitatea procesuala activă.
Pe cale de consecință, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților ca nefondată.
Potrivit extrasului CF nr._ A. provenită din conversia pe hârtie a CF nr._ asupra imobilului cu nr. top. 1154/2/1/2/2/2/2/2, 1153/1/2/2/2, 1152/2/2 și 1153/1/1/2/2, având categoria de folosință grădină, în suprafață de 229 mp, sunt proprietari reclamanții din cererea conexă S. G. A. și S. E., în cotă de 1/1 părți, cu titlu de cumpărare, dreptul acestora de proprietate fiind întabulat în baza încheierii de întabulare nr. 1794/2006 (fila 194).
Potrivit extrasului CF nr. 541 A., asupra imobilului cu nr. top. 1150, având categoria de folosință casă de nuiele inițial, în suprafață de 187 mp, sunt proprietari reclamanții din cererea principală T. E. și T. I., în cotă de 1/1 părți asupra construcției, cu titlu de cumpărare dreptul acestora de proprietate fiind întabulat în baza încheierii de întabulare nr. 2873/1980 (fila 177) și S. R., în cotă de 1/1 părți asupra terenului.
P. adresa înregistrată sub nr. 6/01.03.2004 emisă de către Comisia Internă de Analiză a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei A. către Comisia de Evaluare Interna din cadrul aceleiași instituții (fila 31/Dosar nr. 4157/2006 al Tribunalului A.), se arată faptul că numitul Kerekes M. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat in A., . in CF inițial nr. 300 A., sub nr. top. 642 casă de piatră și curte de 112 stp. și nr. top. 643/2/2 grădină în suprafață de 160 stp., imobil expropriat în baza Decretului nr. 112/1987. Se arată în aceeași adresă faptul că numitul Kerekes M. a devenit proprietar ca urmare a sistării indiviziunii prin sentința civilă nr. 196/1986 a Judecătoriei Alba Iulia asupra imobilului înscris în CF nr. 5264 A., nr. top. 643/2/2/1 – având categoria de folosință grădină în suprafață de 215 mp și asupra imobilului apartament nr. 1 compus din 2 camere, în suprafață de 88,25 mp, sub nr. top. 642/1. Aceste cărți funciare s-au sistat, imobilul proprietatea numitului Kerekes M. fiind înscris în CF nr. 6452 în favoarea Statului R. cu titlu de expropriere. In privința construcțiilor, în suprafață de 229,15 mp acesta a declarat că a fost despăgubit cu suma de 76.000 lei, rămânând să recupereze de la S. R. suprafața de 500 mp teren intravilan. Solicitarea adresată de către acesta instituțiilor abilitate a fost in sensul de a i se acorda teren, ca măsura reparatorie prin echivalent, aflat la acel moment tot în proprietatea Statului R., în A., .. 98 A, unde acesta avea atribuită în folosință o suprafață de 100 mp, cu nr. top. 1154/2/1/2/1, pe care de altfel își construise și o locuință.
P. Hotărârea nr. 152/25.11.2004 emisă de C. L. al Mun. A., având în vedere cererea numitului Kerekes M. prin care acesta solicită acordarea de teren în schimbul terenului care nu poate fi restituit în natură, a dispus aprobarea documentației de parcelare a imobilului situat administrativ în A., .. 98 A, înscris în CF nr. 3948 A. sub nr. top. 1154/2/1/2/2/2/2, 1153/1/2/2, 1152/2 și 1153/1/1/2 grădină de 1304 mp, în 3 parcele din care . – gradină în suprafața de 229 mp, cu nr. top. nou 1154/2/1/2/2/2/2/2, 1153/1/2/2/2, 1152/2/2 și 1153/1/1/2/2 (fila 28).
Hotărârea Consiliului local a fost întabulată în CF nr. 3948 A. prin încheierea nr. 3121/10.12.2004 (fila 26).
P. Decizia nr. 2299/29.12.2004 s-a aprobat restituirea prin echivalent a imobilului teren din A., .. 98 A, înscris în CF nr. 3948 A., sub nr. top. nou 1154/2/1/2/2/2/2/2, 1153/1/2/2/2, 1152/2/2 și 1153/1/1/2/2 – grădină în suprafață de 229 mp, în favoarea persoanei îndreptățite Kerekes M., în baza dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, coroborat cu pct. 3 din Normele Metodologice de punere in aplicare a Legii 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003. Imobilul solicitat ca teren în echivalent, grădină în suprafață de 1304 mp, situate pe .. 98 A, a intrat în proprietatea Statului R. în temeiul Decretului nr. 176/1948, nefăcând obiectul niciunei revendicări. Proprietar tabular al acestui imobil la momentul preluării era Colegiul Reformat Bethlen G., acesta din urma nerevendicându-l niciodată.
Potrivit dispozițiilor cuprinse in normele de aplicare pot fi restituite in procedura Legii nr. 10/2001, numai terenurile care nu au făcut obiectul altor legi de restituire, față de dispozițiile art. 8 alin. 1 și dacă acestea se află în intravilanul localităților, sunt disponibile și nu au fost retrocedate integral persoanelor îndreptățite până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Legea cere de asemenea ca persoanele fizice care solicită restituirea bunurilor să facă dovada ca au fost proprietarii bunurilor preluate de stat. Sarcina probei le incumbă acestora, însă în lipsa existenței actelor doveditoare preluării imobilului, operează prezumția că odată ce imobilul se regăsește în patrimoniul statului, acesta din urma a procedat la o preluare abuzivă, fără titlu. Prezumția are bineînțeles caracter relativ. Insă față de aceste observații ale practicii judiciare în materie, instanța a reținut că nu s-a contestat nici un moment de către reclamanții T. faptul că numitul Kerekes M. ar fi fost proprietarul terenului pentru care a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent. Oricum calitatea acestuia de proprietar reieșea din considerentele sentinței civile nr. 196/1986 a Judecătoriei Alba Iulia, dar și din extrasele de CF.
Pentru cazul numitului Kerekes M., în sensul că retrocedarea nu a mai fost posibilă în natură, s-a procedat la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, instanța constatând că decizia emisă de autoritatea competentă cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege, respectiv motivarea împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la imposibilitatea restituirii in natură. P. urmare, în cuprinsul Deciziei nr. 2299/2006 s-a arătat ca terenul care a aparținut persoanei îndreptățite se afla ocupat de un ansamblu de blocuri de locuit, restituirea în natura nefiind posibilă nici măcar în parte.
Văzând că toate aceste condiții prevăzute de legea specială au fost aduse la îndeplinire atât de către persoana îndreptățită cât și de autoritatea competentă, a respins acțiunea civilă principală formulată de către reclamanții T. E. și T. I. în contradictoriu cu pârâții Kerekes M. și P. Mun. A., ca nefondată.
In privința acțiunii civile conexe formulată de către reclamanții S. G. A. și S. E. în contradictoriu cu pârâții T. E. și T. I., instanța a reținut că aceștia au solicitat ca pârâții să lase în deplină posesie și liniștită folosință imobilul teren din A., .. 98 A, înscris în CF nr. 3948 A., sub nr. top. nou 1154/2/1/2/2/2/2/2; 1153/1/2/2/2; 1152/2/2 și 1153/1/1/2/2 – grădină în suprafață de 229 mp și de asemenea sa se procedeze la stabilirea liniei de granițe între imobilele proprietatea acestora.
P. promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare încheiată între numitul I. G., în calitate de promitent cumpărător și Colegiul reformat Bethlen G., în calitate de promitent vânzător s-a promis transmiterea în viitor a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris sub nr. top. 1152 și 1153/1, . anexa și indicat sub nr. top. nou. 1152/2 și 1153/1/2, având categoria de folosință- grădină, în suprafață de 61 stg, prețul fiind de 114.730 lei (fila 183). Actul juridic cuprins in „instrumentum” sub semnătură privată nu are natura juridică a unui contract de vânzare cumpărare valabil încheiat, capabil prin însuși conținutul său să conducă la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, ci doar natura unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, drepturile dobândite de părți în virtutea acesteia fiind doar unele de creanță. Cu privire la acest aspect instanța a reținut că obligațiile pe care promitentul vânzător și le asumă, sunt acelea „de a nu înstrăina sau greva lucrul promis în folosul altei persoane până la data perfectării convenției” și „ de a nu încheia cu terții acte juridice susceptibile de a micșora sau înlătura dreptul promitentului-cumpărător”, pe baza unui raționament juridic concis se ajunge la concluzia că promitentul vânzător trebuie să dețină în patrimoniul său la data la care se încheie contractul de vânzare cumpărare propriu-zis lucrul în privința căruia obligația de a face asumată prin promisiunea bilaterală se va transforma în obligația de a da. Problema care se impune în situația de față este ca promitentul vânzător nu a mai procedat niciodată la perfectarea actului în forma cerută de lege, astfel că transferul dreptului de proprietate în patrimoniul promitentului cumpărător nu a operat niciodată.
In data de 06.10.1980, autentificat sub nr. 75/1980, numitul I. G. a încheiat în calitate de vânzător contractul de vânzare cumpărare cu pârâții T. E. și T. I., în calitate de cumpărători, având ca obiect construcțiile existente pe terenul înscris în CF nr. 541 A., sub nr. top. 1150, cu precizarea că terenul aferent acestor construcții, în suprafață de 187 mp trece în proprietatea Statului R. (fila 184).
P. sentința civilă nr. 132/2006 pronunțată în dosarul civil nr. 41/2006 a fost admisă acțiunea reclamanților S., instanța pronunțând o hotărâre care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, constatându-se că aceștia în calitate de cumpărători au achiziționat de la pârâtul Kerekes M. imobilul teren situat în A., .. 98 A, înscris în CF nr. 3948 A. sub nr. top. nou 1154/2/1/2/2/2/2/2, 1153/1/2/2/2, 1152/2/2 și 1153/1/1/2/2 – grădină în suprafață de 229 mp (fila 4 dosar conexat nr._ ).
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, despre actele depuse instanța făcând referire în paragrafele antemenționate, proba testimonială, în cadrul acesteia fiind audiat martorul Fogarasi S. (fila 53), T. I. (fila 67) și B. A. (93), precum și proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie, atât în primul ciclu procesual când a fost întocmită de expert L. I. cât și în al doilea ciclu procesual, în rejudecare după casare, când a fost întocmită de expert P. C. (filele 174-185).
Deși martorii audiați în cauză au susținut că imobilul teren în litigiu ar fi fost achiziționat de către pârâții T., instanța a constatat că declarațiile nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care rezultă fără urmă de tăgadă că aceștia din urma au achiziționat de la numitul I. G. doar construcțiile edificate pe teren. Declarația depusa la fila 40, în cuprinsul căreia numitul I. G. a arătat că a vândut pârâților T. inclusiv grădina nu poate fi apreciată de către instanță ca având natura unui act juridic apt să conducă la transferul dreptului de proprietate.
Instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare clasică, prin comparare de titluri. Dreptul de proprietate, ca orice drept real este opozabil tuturor, astfel că acțiunea în revendicare poate fi introdusă împotriva oricui deține bunul fără nici un titlu. Pe cale de consecință, cel care trebuie să probeze în principal dreptul său este tocmai proprietarul neposesor. Dacă dreptul a fost dobândit de către reclamant printr-un înscris autentic (în prezenta speță prin hotărâre judecătorească), dovada nu mai are caracter cert și absolut ca în cazul modului originar de dobândire a proprietății cu numai un caracter relativ. Arătând însă că și persoana de la care au dobândit reclamanții, a câștigat în mod valabil în patrimoniul său dreptul respectiv, „probatio diabolica” a fost efectuată, chiar și în condițiile în care titlul statului inițial ar fi putut avea caracter incert, din pricina modalității de dobândire.
Instanța a constatat că pârâții T. nu au prezentat un titlu valabil care să justifice pretenția acestora de a fi lăsați în continuare în posesia bunului în litigiu, spre deosebire de reclamanții S. care și-au întabulat dreptul de proprietate asupra terenului identificat prin expertiză, în baza hotărârii judecătorești pronunțată de Judecătoria A. în anul 2006. Pe cale de consecință, în cadrul verificării condițiilor de admisibilitate ale acțiunii în revendicare, instanța a constatat că doar reclamanții posedă un titlu valabil de proprietate, posesorii pârâți neputând opune la rândul lor un titlu care să genereze situația comparării acestora.
In cauză s-au efectuat două expertize tehnice judiciare și deși ambii experți au ajuns la concluzii similare, instanța a omologat raportul de expertiză întocmit de către L. I. în primul ciclu procesual, în condițiile în care expertul P. C. a omis să evidențieze în mod clar și concis aliniamentul pe care a trasat linia de graniță între cele două imobile.
Având în vedere cele învederate mai sus, instanța a admis acțiunea conexă formulată de către reclamanții S. G. A. și S. E. în contradictoriu cu pârâții T. E. și T. I. și pe cale de consecință a obligat pe aceștia din urmă să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul înscris în CF nr._ A. provenită din conversia pe hârtie a CF nr._, cu nr. top. 1154/2/1/2/2/2/2/2, 1153/1/2/2/2, 1152/2/2 și 1153/1/1/2/2, având categoria de folosință gradină, în suprafață de 229 mp.
Potrivit art. 584 cod civil „ orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.”
Rezultă că grănițuirea, menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
P. urmare, acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul solicită instanței de judecată, determinarea prin semne exterioare a liniei despărțitoare dintre cele două fonduri vecine.
In condițiile în care s-a dovedit prin probele administrate în cauză că pârâții folosesc imobilul reclamanților fără nici un titlu valabil, instanța a stabilit linia de granița între imobilul acestora înscris în CF nr._ A. provenită din conversia pe hârtie a CF nr._, cu nr. top. 1154/2/1/2/2/2/2/2, 1153/1/2/2/2, 1152/2/2 și 1153/1/1/2/2, având categoria de folosință grădină, în suprafața de 229 mp și cel al pârâților înscris în CF nr. 541 A., cu nr. top. 1150, având categoria de folosință casă de nuiele inițial, în suprafață de 187 mp, pe aliniamentul DE, potrivit raportului de expertiză topografică judiciară, întocmit de către ing. L. I., în primul ciclu procesual, aceasta făcând parte integranta din hotărâre.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanți a fost respins prin decizia civilă nr. 163/A/2012 pronunțată de Tribunalul A.-secția I civilă, și obligați apelanții să plătească intimaților S. cheltuieli de judecată de 2000 lei.
În considerentele deciziei s-a reținut că apelanții în mod greșit susțin că instanța de fond nu a reținut corect starea de fapt, întrucât în cartea funciară figurează S. R., ca urmare a aplicării Decretului 178/1948 (fila 27).
P. hotărârea nr. 152/2004 s-a hotărât parcelarea imobilului din A., .. 98A Jud. A., înscris în CF nr. 3948 A., nr. top. 1154/2/1/2/2/2/2, 1153/1/2/2, 1152/2, 1153/1/1/2 grădină de 1304 mp în suprafață de 476 mp, 229 mp și 599 mp.
Din memoriul tehnic (fila 35) întocmit de ing. F. A., reiese că suprafața identificată mai sus are ca proprietar pe S. R. în cotă de 1/1 parte. Mai arată expertul că suprafața de 229 mp vecină casei numitului Kerekeș M. aflată în proprietatea Statului R. în cotă de 1/1 parte este folosită de T. E..
Potrivit dispoziției nr. 2299/2004 emisă de Primarul Orașului A. imobilul din CF 3948 grădină de 476 mp și de 2228 mp s-a restituit prin echivalent lui Kerekeș M., după ce, prin hotărârea arătată mai sus s-a hotărât parcelarea imobilului.
Din declarația martorului B. A. (fila 93) a rezultat că imobilul cumpărat de apelanții T. era ultimul pe stradă, că grădina era bine determinată.
Însă, în contractul de vânzare – cumpărare din 06.10.1980 încheiat între I. I. G. și apelanți, reiese că se transmite dreptul de proprietate asupra construcției, făcând precizarea că terenul aferent de 187 mp trece în proprietatea Statului R. în baza art. 30 Legea nr. 58/1974.
P. urmare, reclamantul nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului revendicat.
S-a mai susținut de apelanți că măsurile reparatorii nu respectă normele legale, fiind lovit astfel de nulitate.
Intimatul Kerekeș M. a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul din CF 300 A. care a trecut în proprietatea Statului R. în baza Decretului nr. 112/1987; cum terenul era ocupat de un ansamblu de blocuri, construcția nu mai exista astfel că au fost acordate măsuri reparatorii.
Imobilul solicitat de apelanți a intrat în proprietatea Statului R. în baza Decretului 176/1948, nefăcând obiectul unei revendicări până la momentul solicitării. Acest teren inițial înscris în CF 3948 A. a fost transcris în CF 224 A., apoi parcelat prin HCL 152/2004, operată în cartea funciară.
Ulterior, două dintre cele trei parcele au fost acordate ca măsuri reparatorii lui Kerekeș M..
Susținerile apelantului că ar fi cumpărat terenul a fost apreciată ca nereală și pentru faptul că la momentul cumpărării casei, terenul nu era parcelat.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că apelul nu este neîntemeiat, și în baza art. 296 C. pr. civilă l-a respins cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În baza prevederilor art. 274 C. pr. civilă, instanța a obligat apelanții să plătească intimaților S. G. și S. E. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea în totalitate a hotărârii în sensul admiterii apelului și a acțiunii introductive așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanții susțin că hotărârea atacată este nelegală pentru că instanța nu a făcut o corectă aplicare a legii. Astfel, terenul la care se referă actul atacat se pretinde că ar fi intrat în proprietatea Statului R. în temeiul Decretului 178/1948 proprietarul tabular la momentul preluării a fost Colegiul Reformat Bethlen G.. P. actul încheiat în 1946 între antecesorul reclamanților și colegiu s-a vândut imobilul, prețul plătit și cumpărătorul a intrat în posesia imobilului, după cum rezultă din actele dosarului. Așa cum a folosit I. I. așa folosesc în prezent și reclamanții. Ca urmare, consideră că imobilul dat în compensație lui Kerekes M. nu a fost niciodată proprietatea Statului român ca să poată face obiectul restituirii în compensație, astfel încât consideră că le-a fost încălcat dreptul de proprietate. Recurenții susțin că le-a fost încălcat dreptul de proprietate pentru că au cumpărat imobilul de la I. G. în anul 1980, însă fiind în vigoare Legea 58/1974 nu s-a putut întabula asupra terenului. De altfel, recurenții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lor asupra acestui teren.
Al doilea motiv de nelegalitate invocat se referă la modul în care s-a dispus asupra terenului care constituie grădina casei recurenților și pe care l-a cumpărat. Consideră că nu i se puteau acorda intimatului Kerekes M. despăgubiri sub forma unui teren în compensare pentru că a cerut a i se acorda despăgubiri bănești pentru terenul preluat abuziv de stat. De aceea, consideră lovit de nulitatea actul prin care s-a dispus în acest fel asupra terenului său.
P. întâmpinarea depusă, intimații P. municipiul A., C. L. A. și M. A. au solicitat respingerea recursului, susținând în esență că instanța de fond a interpretat corect starea de fapt și a aplicat corect legea.
Intimații S. G. A. și S. E. au solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată. Invocă inadmisibilitatea recursului pentru că nu cuprinde critici de nelegalitate a hotărârii atacate, nu se indică ce legi au fost încălcate. Apoi, intimații reiau starea de fapt reținută de instanță potrivit probelor de la dosar.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a făcut o analiză amănunțită a stării de fapt, analiză reținută și însușită de instanța de apel, în care a arătat care a fost succesiunea proprietarilor imobilului în litigiu. Această succesiune a proprietarilor a fost încadrată corect din punct de vedere juridic și a rezultat că imobilul a fost preluat de stat de al Colegiul Bethlen G., iar apoi după parcelare-parte din imobil a fost restituit pârâtului în baza legii 10/2001 cu titlu măsuri reparatorii.
Pe de altă parte, recurentul recunoaște că nu a fost proprietar tabular asupra terenului în litigiu, din cauza efectelor Legii 58/1974, în vigoare la acea dată. Ori, chiar dacă antecesorul său, I. G. a cumpărat de la Colegiu Bethlen G. imobilul, câtă vreme nu dreptul său nu a fost întabulat, nu s-a transmis proprietatea asupra imobilul, pentru că potrivit art. 17 din Decretul lege 115/1938 proprietatea se dobândește prin înscriere în cartea funciară. Cum nu a fost înscris un alt proprietar, imobilul a fost preluat de Stat de la proprietarul tabular. În continuare, S. – a dispus de teren- în calitatea sa de proprietar, dispunând măsuri reparatorii față de un alt proprietar căruia i-a fost preluat anterior terenul abuziv, Kerekes M..
Recurentul reclamant nu justifică nici un titlu pentru imobilul teren revendicat prin acțiune, actul autentic de care se prevalează conferindu-i doar un drept de proprietatea asupra unei „case de nuiele” de 187 mp, însă fără teren. Faptul că a folosit mai mult timp un teren fără titlu nu este de natură a-i constitui un drept asupra acestuia, în detrimentul unui proprietar au titlu valabil asupra imobilului. Deși, susține că i-a fost încălcat dreptul de proprietate recunoscut și garantat de art. 480 cod civil, recurentul reclamant nu este în măsură să indice un titlu valabil care să-i confere un drept de proprietate asupra terenului revendicat.
Afirmația recurentului în sensul că s-a creat o confuzie între terenuri nu poate constitui un motiv de recurs din cel puțin două motive diferite: în primul rând, instanța de apel a analizat probele administrate, inclusiv expertizele tehnice întocmite în cauză și nu a constatat nici o eroare de identificare a terenurilor, iar în al doilea rând acest aspect vizează temeinicia sentinței atacate, care nu poate face obiectul recursului prin prisma art. 304 cod procedură civilă.
Va fi respins ca nefondat și al doilea motiv de recurs vizând nulitatea dispoziției emise în baza Legii 10/2001, pentru că nu a fost indicat nici un motiv de nulitate absolută. Pârâtul a formulat cerere de restituire a imobilului preluat abuziv de stat și i s-a restituit în compensare un alt imobil(întrucât cel preluat este ocupat în întregime cu construcții), fiind respectate prevederile legii. Art. 26 din legea 10/2001 prevede expres situația în care dispoziția se poate ataca-atunci când s-a respins cererea formulată de persoana îndreptățită, iar situația de față nu se încadrează în acest prevederi. Chiar dacă nu s-ar fi respectat modalitatea de restituire prin măsuri reparatorii cerută de persoana îndreptățită, calitate pentru a ataca decizia o are, eventual, acea persoană, nu un terț.
Având în vedere toate aceste argumente, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților, menținând decizia atacată, ca legală și temeinică.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, vor fi obligați recurenții să plătească intimaților S. cheltuieli de judecată de 2500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
(continuarea deciziei civile nr. 135/28.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia- Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanții T. E. și T. I. împotriva deciziei civile nr. 163/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
Obligă recurenții să plătească intimaților S. G. și E. suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. A.N.
Tehn. A.N.
2 ex/24.05.2013
Jud. fond – C.I. L.
Jud. apel – C. F./H. L.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 14/2013. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 148/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
